13,164 matches
-
ultima perioadă: Academicianul Valeriu Canțer are la activ circa 500 de lucrări științifice, inclusiv 8 monografii și manuale, 30 brevete de invenție. Ultimele sale publicații legate de investigațiile în domeniul termoelectricității și plasmonicii au fost solicitate să fie incluse în culegeri enciclopedice internaționale [4]. Are peste 100 de articole publicate în reviste cu impact [5]. Cele mai importante lucrări ale autorului publicate în ultimii 20 de ani sunt: Сărți Articole Membru correspondent al AȘM (1995), membru titular al AȘM (2000) [1
Valeriu Canțer () [Corola-website/Science/311109_a_312438]
-
este sănătatea publică. În decursul activității sale științifice, în calitate de savant a publicat circa 250 de lucrări, inclusiv 6 monografii. A pregătit patru doctori și un doctor habilitat în medicină, continuă să îndrumeze doctoranzii. A condus colectivele de redacție a multor culegeri de lucrări științifice în igienă și în epidemiologie. A organizat numeroase conferințe științifice în problema sănătății în relație cu mediul ambiant și a participat la importante conferințe și simpozioane republicane și internaționale; la fiecare conferință a prezentat rapoarte de valoare
Nicolae Opopol () [Corola-website/Science/311102_a_312431]
-
prestigioase premii, dețin titluri academice și didactice superioare, sunt o mândrie a noastră națională. Lumea savantă va marca zilele omagiale ale distinșilor oameni de știință Svetoslav și Vsevolod Moscalenco prin organizarea de Simpozioane de înaltă ținută științifică, publicând noi articole, culegeri colective despre contribuția distinșilor cercetători la dezvoltarea fizicii contemporane. Noi ne-am propus un obiectiv mai modest: să aducem la cunoștința publicului câteva dintre relațiile celor două personalități cu instituția noastră - Biblioteca A.Ș.M. Considerăm că ar fi momentul
Vsevolod Moscalenco () [Corola-website/Science/311103_a_312432]
-
prețuire a activității savantului- fizician, academicianului Vsevolod Moscalenco și continuă o serie de biobibliografii ale savanților remarcabili ai Academiei de Științe a Republicii Moldova, editată de Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan‖ a AȘM în format electronic. Bibliografia include publicații științifice (monografii, culegeri de lucrări, articole) și materiale despre viața și activitatea academicianului Vsevolod Moscalenco în limba romană, engleză, rusă. Descrierile bibliografice respectă standardele in vigoare și sunt prezentate în ordinea cronologică a anului de apariție, în cadrul anului în ordine alfabetică. Articolele din
Vsevolod Moscalenco () [Corola-website/Science/311103_a_312432]
-
și cuprinzând, după calculul lui Ovidiu Bârlea, 18.940 de tipuri de proverbe, în volumele I-VII, la care se adaugă încă 4.500 de tipuri incluse in volumele IX si X, plus cele 16.350 de tipuri cuprins în culegerea mai veche a lui Iordache Golescu, pe care Zanne o publica in volumul VIII al corpusului său. Proverbele, zicătorile, povățuirile, cuvintele adevărate, asemănările, idiotismele și cimiliturile acestei opere, neîntrecută până astăzi și având, chiar în culturile mari, de tradiție, prea
Iuliu A. Zanne () [Corola-website/Science/311151_a_312480]
-
cercetat în ultimele decenii în lucrări de semiotică, poetică și stilistică semnate de Constantin Negreanu, Cezar Tabarcea, Pavel Ruxandoiu, Dumitru Stanciu. Între anii 1895-1903 a tipărit "Proverbele românilor", în zece volume, realizând cea mai completă operă de paremiologie românească - o culegere care reproduce manuscrisul lui Iordache Golescu "Pilde, povățuri și cuvinte adevărate și povești", proverbele și zicătorile din "Povestea vorbei" de Anton Pann, dar și un foarte bogat material adunat și clasificat de autor, inclusiv de la Băsești (astăzi Viișoara (Viișoara), Vaslui
Iuliu A. Zanne () [Corola-website/Science/311151_a_312480]
-
Negru, punând bazele unei mari antologii de folclor muzical bihorean care a ajuns, în final, la 1340 de piese, din care 59 sunt variante ale baladei Miorița, găsite de el în Bihor, majoritatea oarecum mascate sub formă de colinzi. În afară de culegere de folclor, Mihai Pop Bruchenthal s-a ocupat și de compoziție. Moștenirea sa recenzată până în prezent cuprinde 164 de compoziții de factură clasică și 1340 de piese de stilistică populară. Între acestea se numără: 11 imnuri corale, 7 cântece patriotice
Mihai Pop Bruchenthal () [Corola-website/Science/311228_a_312557]
-
este numele unui manual de poetică scris de Snorri Sturluson și al unei culegeri de cântece eroice și ale zeilor redactate în Islanda în secolul al XIII-lea. Cu această însemnare începe cel mai vechi dintre cele patru manuscrise păstrate ale manualului de poetică și mitologie scris de literatul, istoriograful și omul politic islandez
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
Konungsbók" sau "Codex Regius", adică "manuscrisul regal". Cota sub care a fost înregistrat era Gks. 2365, 4to. Dat fiind că protagoniștii cântecelor din "Codex Regius" - zei sau eroi - se regăsesc în mare parte și în "Edda" lui Snorri Sturluson, această culegere a primit și ea, în mod eronat, numele de "Edda". Începând cu secolul al XVII-lea, "Edda" lui Snorri a ajuns să fie cunoscută drept "Edda în proză", în timp ce textele cuprinse în "Codex Regius" au fost numite "Edda în versuri
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
cântecele din Codex Regius sunt cunoscute și sub numele de "Edda Sæmundar", "Edda lui Sæmundr", în opoziție cu "Edda Snorra", "Edda lui Snorri". Pornind de la presupunerea că Sæmundr, care a trăit cu un secol înaintea lui Snorri, ar fi redactorul culegerii de cântece din "Codex Regius" și ținând cont de caracterul arhaic al majorității cântecelor păstrate în acest manuscris, s-a crezut că această culegere i-ar fi servit lui Snorri ca sursă de informare atunci când a scris "Edda". Ca urmare
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
de la presupunerea că Sæmundr, care a trăit cu un secol înaintea lui Snorri, ar fi redactorul culegerii de cântece din "Codex Regius" și ținând cont de caracterul arhaic al majorității cântecelor păstrate în acest manuscris, s-a crezut că această culegere i-ar fi servit lui Snorri ca sursă de informare atunci când a scris "Edda". Ca urmare, "Edda Snorra" este cunoscută și ca "Edda cea tânără" sau "Edda mai recentă", iar cântecele din "Codex Regius" ca "Edda cea veche". Manuscrisul conține
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
Valea Mureșului, întocmind o serie de memorii în care evocă locurile vizitate și oamenii de cultură pe care i-a întâlnit. Printre persoanele pe care le cunoaște în această perioadă se numără: Theodor A. Bogdan (1877-1945) - învățător, folclorist, autor al culegerii intitulate "Ștefan cel Mare, Tradiții legende, balade colinde", doctorul Aurel Moldovan - membru al societății "România Jună", Vasile Berbecaru Muntenescu - preot și poet, întemnițat în Ungaria datorită ideila sale naționale, Iosif ioan Șchiopul, etc. Între anii 1936-1937 scoate la Târgu Mureș
Vasile Netea () [Corola-website/Science/311898_a_313227]
-
perioada 1918-1920 lucrează la Marele Stat Major și la Școala Superioară de Război. La 1 aprilie 1919 este avansat la gradul de locotenet-colonel. În anul 1920 este numit atașat militar al României în Turcia, unde desfășoară o importantă activitate de culegere de date pe toată perioada conflictului greco-turc, dar și a unor informații legate de politica noului stat bolșevic. Glatz este ridicat la gradul de colonel prin Înaltul Decret Regal nr. 1525 din iunie 1921, numit șef al serviciului de informații
Alexandru Glatz () [Corola-website/Science/311957_a_313286]
-
a „incendia Europa”. SOE era subordonat lui Roundell Cecil Palmer, liderul Ministerului Războiului Economic. Între cele două organizații secrete britanice SOE și SIS a existat o anumită rivalitate, care a făcut cooperarea foarte dificilă. În vreme ce SIS prefera soluțiilor liniștite pentru culegerea informațiilor și lucrul prin intermediul persoanelor sau autorităților influente, SOE era adepta soluțiilor violente și de multe ori a sprijinit organizațiile antiinstituționale precum partidele comuniste din statele unde aceste erau interzise prin lege. O asemenea abordare a adus de mai multe
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
le bonheur ) - după Jean-Zacharie Paradis de Raymondis de Grigore Otetelișanu (1842), "Epistolare de mînă" - fără autor (1840), "Carte de metodică pentru a învăța limba franceză" - după Ferdinando Bozzi, îmbunătățită de către Julvecourt și Roberto și tradusă de Grigore Mihăescu (1844) și "Culegere din lucrările pitarului I. Strâmbeanu" în anul 1846. Ioan Triffu l-a influențat pe Constantin Lecca în activitatea publicistică în publicarea a multor lucrări din literatura romantică germană cum sunt: "O execuție, Elisabeta, Istoria arapului din Veneția", etc. O dată cu izbucnirea
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
fără pasaje improvizate, pentru voce și pian. În schimb, muzica de jazz a dezvoltat notația de "fake book" (partitura vocală sau a instrumentului solist, însoțită de cifraje de acorduri), într-o măsură asemănătoare cu basul cifrat folosit în baroc. Unele culegeri sau albume de muzică ușoară au preluat această notație. În paralel, albumele de muzică editate în mediul academic s-au extins asupra creației corale, a folclorului muzical, fiind publicate și albume (culegeri) de solfegii, dictate ș.a. în scopuri educative. Sub
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
asemănătoare cu basul cifrat folosit în baroc. Unele culegeri sau albume de muzică ușoară au preluat această notație. În paralel, albumele de muzică editate în mediul academic s-au extins asupra creației corale, a folclorului muzical, fiind publicate și albume (culegeri) de solfegii, dictate ș.a. în scopuri educative. Sub influența limbii engleze, termenul a primit un al doilea înțeles în lumea muzicii: acela de colecție de înregistrări ce se regăsesc pe un disc de vinil tip LP sau un CD (uneori
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
Tadeusz Bór-Komorowski până la arestarea sa din septembrie 1944, pentru ca Leopold Okulicki, (cu pseudonimul "Niedzwiadek") să conducă organizația până la desființarea sa. De-a lungul întregii sale perioade de existență, unitățile AK au efectuat mii de raiduri armate și numeroase acțiuni de culegere de informații, au dinamitat sute de transporturi pe calea ferată și au participat la multe ciocniri armate cu unițile poliției armate germane și ale Wehrmachtului. AK a efectuat operațiuni de represalii, asasinând ofițeri ai Gestapoului, ca răspuns direct la tacticile
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
ani la București unde s-a preocupat de pictură absolvind și studii de artă la Viena. În 1938 s-a mutat la Berlin unde și-a început activitatea de scriitor. A cunoscut succesul literar în 1953, cu "Maghrebinische Geschichten", o culegere de povestiri în cheie parodica, având ca temă tinerețea să în Bucureștii anilor '30. Acțiunea se petrece în "Maghrebinien" („Magrebinia”) o țară fictiva, cu esențe balcanice, creată de el, ai cărei locuitori sunt "punghashi". Autorul afirmă că "Wer Maghrebinien auf
Gregor von Rezzori () [Corola-website/Science/311427_a_312756]
-
realizează prin deplasarea acului prin șanțul gravat pe cilindru. Membrana oscilează urmărind diferitele adâncimi ale șanțului și produce vibrații ale aerului, similare celor care au produs înregistrarea. În România, George Breazul, Constantin Brăiloiu și Emil Petrovici au utilizat fonograful pentru culegeri de folclor sau pentru cercetări lingvistice. În 1910, Béla Bartók a cules și înregistrat cu ajutorul fonografului 260 de melodii populare românești din Transilvania. Între 1912 și 1916, folcloristul Dumitru Georgescu-Kiriac a cules cu ajutorul fonografului 108 melodii populare românești. Începând cu
Fonograf () [Corola-website/Science/312303_a_313632]
-
care începe să-și manifeste pasiunea pentru filosofie și pictură. Dealtfel, el și-a expus picturile în 1904, fără prea mare succes. În 1901 începe călătoria sa prin Europa, cu un scurt răgaz la Paris, unde începe să lucreze la culegerea de proză "Spiritele rebele". Este excomunicat din cadrul comunității creștine maronite din care făcea parte, datorită convingerilor sale religioase prea flexibile, poziției împăciuitoare față de religiile creștină și musulmană. În 1903 se stabilește din nou la Boston. Între 1902 și 1903 își
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
arab Al-Muhadjir (Emigrantul), condus la New York de compatriotul său Amin al-Ghurayyib. Din 1905 a început să publice în diferite reviste new-yorkeze pamflete și scurte povestiri în limba arabă. În 1905 publică primul său eseu, intitulat "Muzica". În 1906 publică o culegere de 3 povestiri sub titlul "Nimfele văilor". În 1908 apare la New York cea de-a doua culegere de povestiri a lui Djubran, denumită "Spiritele rebele" care i-a atras ostilitatea stăpânirii turcești în Liban. În 1908 a plecat la Paris
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
în diferite reviste new-yorkeze pamflete și scurte povestiri în limba arabă. În 1905 publică primul său eseu, intitulat "Muzica". În 1906 publică o culegere de 3 povestiri sub titlul "Nimfele văilor". În 1908 apare la New York cea de-a doua culegere de povestiri a lui Djubran, denumită "Spiritele rebele" care i-a atras ostilitatea stăpânirii turcești în Liban. În 1908 a plecat la Paris unde a studiat timp de doi ani artele plastice și unde i-a cunoscut pe Rodin, Debussy
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
la New York, unde frecventează cercul literar din jurul revistei "Artele", participând, alături de fondator, Nasib'Urayda, la redactarea acesteia. Publică nuvela de mare întindere "Aripile frânte". În același an începe colaborarea cu revista americană "Șapte arte". Doi ani mai târziu îi apare culegerea "Lacrimă și zâmbet" și între 1914-1917 deschide 3 expoziții de pictură bucurându-se de succes. În 1918 Djubran publică poemul filosofic în versuri intitulat "Cortegiile" și prima sa carte în limba engleză, "Nebunul". În 1920, împreună cu Mikha'il Na'ima
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
Liga a constituit un adevărat nucleu cultural și național, un cadru de manifestare a talentelor și de păstrare a spiritualității emigrației arabe din Statele Unite, a cărei mare speranță era eliberarea țărilor arabe de sub stăpânirea otomană. În același an îi apare culegerea de proză "Furtunile" și în 1923 publică eseul "Profetul". Djubran s-a stins din viață în la New York pe 10 aprilie 1931, bolnav de ciroză și tuberculoză. Rămășițele sale pământești sunt trimise la Beirut, la 21 august și înmormântate în
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]