12,591 matches
-
șubredă. Superioară este drama Lăpușneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879). Liniile generale ale subiectului sunt luate din cronici și documente istorice și o singură scenă, uciderea lui Moțoc, e împrumutată din nuvela omonimă a lui C. Negruzzi. În amănunte, drama se depărtează cu totul de istorie: doamna Ruxandra e îndrăgostită de Stroici, care, la rândul lui, o iubește; Alexandru Lăpușneanu e urmărit tot timpul de ura Anei Peucer - pe al cărei soț îl ucisese - și a lui Șraiber. Piesa este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
domolită numai prin cruzime. Ca și Rienzi, Lăpușneanu-Vodă este scrisă în versuri albe, ceea ce permite compunerea de fraze ample, bogate și echilibrate, covârșite, uneori, de afluxul metaforelor. B. a alcătuit și un ciclu intitulat Urmașii lui Alexandru cel Bun în drame istorice, din care nu a scris decât episodul Ilie-Vodă, în cinci acte. Singurul merit al acestei piese ar fi că precede, prin temă, drama Despot-Vodă a lui V. Alecsandri, Vlaicu-Vodă a lui Al. Davila și Ringala a lui V. Eftimiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
de afluxul metaforelor. B. a alcătuit și un ciclu intitulat Urmașii lui Alexandru cel Bun în drame istorice, din care nu a scris decât episodul Ilie-Vodă, în cinci acte. Singurul merit al acestei piese ar fi că precede, prin temă, drama Despot-Vodă a lui V. Alecsandri, Vlaicu-Vodă a lui Al. Davila și Ringala a lui V. Eftimiu. SCRIERI: Rienzi, Iași, 1868; Lăpușneanu-Vodă, Cernăuți, 1884; Din scrierile lui Samson Bodnărescu, Cernăuți, 1884; Scrieri, îngr. Aurel Petrescu și Paul Lăzărescu, pref. Aurel Petrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
sau de George Bălăiță, ale cărui tablete epico-eseistice au apărut constant, începând cu 1974, la rubrica „Rondul de noapte”. Cu toate că spațiul ce i se acordă este mai redus, dramaturgia este prezentă în sumarul revistei prin câteva titluri demne de reținut: drama istorică Dimitrie Cantemir de Eusebiu Camilar (inedită, 11/1973), poemul dramatic Steaua Zimbrului de Valeriu Anania și în special o serie de fragmente din piesele lui George Genoiu (În colivie, Casa noastră, Conversație în oglindă). Un loc privilegiat în economia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
e nimic de făcut, continuă să se pună întrebarea „ce e de făcut?“ Simpla punere a acestei întrebări trădează o zbatere, o neacceptare și o stare de veghe; ea păstrează intactă perspectiva facerii. Când această întrebare nu se mai pune, drama renunțării este consumată. Infernul este locul în care întrebarea „ce e de făcut?“ nu se mai pune. Când însăși întrebarea „ce e de făcut când nu mai e nimic de făcut?“ nu se mai pune, atunci abia înseamnă că nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
întreprinde nimic pentru a obține acest temei și nu și-a câștigat dreptul să facă din limita lui o limită de depășit. Spațiul care se întinde între limita de depășit și limita de atins generează fie comedia pretențiilor, fie o dramă a neputinței. Dacă ratatul își supra conștientizează o limită falsă, ajungând să creadă că ea e limita lui, bovaricul își ignoră limita adevărată, ajungând să creadă că ea nu-i aparține. Legitimă, în cazul ratatului, e limita pe care el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
centru. Ei doi, laolaltă, în contopirea lor, au devenit centru. În jurul centrului nu există nimic; înălțimile urcate, prăbușirile, distanțele pe care-ai apucat să le străbați nu sunt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui „aici“; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum suntem
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
În jurul centrului nu există nimic; înălțimile urcate, prăbușirile, distanțele pe care-ai apucat să le străbați nu sunt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui „aici“; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum suntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dezmembrării imperiilor habsburgic, otoman și rusesc. Toate aceste popoare au un trecut tragic și un prezent plin de primejdii. Toate aceste popoare au cunoscut istorii tragice de libertate pierdută, identități împovărate de obligații, masacre și granițe fluctuante. Mulți vor considera drama acestei zone așa cum a făcut-o Mircea Eliade drept o "fatalitate istorică". Dar trebuie să ținem seama de faptul că unii oameni manifestă, mai mult interes față de simțul istoriei decît față de ponderea ei. Dacă în Occident problema Alsaciei și Lorrainei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dreptății!" Iorga l-a văzut întorcîndu-se prin ușile închise ale Bisericii ca să se odihnească, dar asigurat de viitorul României 141. O asemenea viziune era singura experiență religioasă pe care o putea trăi Iorga; a folosit-o ca să scrie una dintre dramele lui cele mai bune, Învierea lui Ștefan cel Mare". În 1905 a călătorit în "ținutul Morților": Basarabia. Rusia suferea de pe urma înfrîngerii armatei lor de către japonezi și a tulburărilor interne; Iorga voia să viziteze cetățile istorice moldovenești de la Tighina și Hotin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
agenți bolșevici din Basarabia", iar scuzele au fost acceptate. Așa cum explica Iorga, "a trebuit să spună acest lucru ca să spele obrazul țării"100. La 30 ianuarie 1933, zgomotoasa paradă cu torțe pe sub Poarta Brandenburg anunța Machtergreifung-ul lui Hitler. Începuse marea dramă a Occidentului creștin, iar omul care apăruse din neant va duce Europa la tragedie. Iorga nu avea nici un fel de iluzii. Primul său editorial (după venirea lui Hitler la putere), Marșul nazismului, vorbea despre naivitatea agresivă a lui Hitler. Pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plimbe puțin înainte de sosirea legionarilor. Legionarii au urcat pe scara de serviciu; patru sau cinci dintre ei (după cîte își amintea doamna Catinca) au intrat în camera de zi. Au dat peste doamna Catinca și a început ultimul act al dramei. Șeful lor (Boeru) i s-a adresat: "Sîntem de la Poliția Legionară. Îi cerem lui Iorga să ne însoțească la București pentru a răspunde la cîteva întrebări". Doamna Catinca a răspuns instinctiv: "Profesorul e bolnav". Din nefericire, în momentul acesta a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
preț producătorilor europeni. Nu erau Însă filme de „evaziune”, precum fanteziile romantice sau comediile „țăcănite” din anii ’30. Cele mai populare filme americane din anii ’40 aparțineau unui gen botezat ulterior de admiratorii de pe continent film noir. Pretextul era o dramă socială sau o poveste polițistă, dar atmosfera - și textura cinematografică - erau mult mai sumbre decât În producțiile americane din deceniile precedente. Filmele escapiste erau făcute acum de europeni: nemții făceau povești vaporoase de iubire În decorul de basm din Pădurea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interese petroliere comune, americanii i-au Înlocuit treptat pe britanici ca influență imperială dominantă. Egiptul a reprezentat Însă locul - deși, culmea, nu fusese niciodată o colonie britanică În sensul convențional al cuvântului - unde Marea Britanie a resimțit din plin umilințele și drama decolonizării, suferind o Înfrângere de proporții istorice. În criza Suezului din 1956, Marea Britanie a suferit pentru prima dată o umilință internațională (care a ilustrat și a accelerat declinul țării) de tipul celor cu care francezii se obișnuiseră. Interesul britanic În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost dat de piesa Îndrăzneață a lui John Osborne Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), reprezentată pentru prima dată la Londra În 1956 și transpusă doi ani mai târziu Într-o adaptare cinematografică remarcabil de fidelă. În această dramă a frustrării și deziluziei, protagonistul, Jimmy Porter, se sufocă Într-o societate și o căsătorie pe care nu poate nici să le abandoneze, nici să le schimbe. El o insultă pe Alison, soția lui, pentru originea-i burgheză, iar ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scorțoși și cu accent de BBC (Kenneth Moore, Dirk Bogarde, John Gregson, Rex Harrison, Geoffrey Keene), fie „tipuri” londoneze simpatice, portretizate de obicei de actori evrei (Sidney James, Alfie Bass, Sidney Tafler sau Peter Sellers). Filmele de mai târziu, poreclite „drame de bucătărie” fiindcă Înfățișau viața de zi cu zi necosmetizată, erau jucate de o pleiadă de actori tineri - Tom Courtenay, Albert Finney, Richard Harris și Alan Bates. Ele erau plasate În comunitățile muncitorești din Nord, cu limbajul și accentele corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
entuziasmul. Producătorii europeni, lipsiți de resursele Hollywoodului, nu puteau spera să concureze ca ritm sau standarde tehnice cu filmele americane, așa Încât s-au limitat tot mai mult la producții ce reflectau „viața obișnuită”, fie că era vorba de „noul val”, „drama de bucătărie” sau comedia domestică. În Europa, cinematograful decădea: dintr-o activitate socială, el a devenit o formă de artă. În timp ce spectatorii din anii ’40 și ’50 mergeau să vadă orice rula la cinematograful local, acum oamenii intrau doar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
două fenomene sunt probabil legate: filmul occidental a devenit, din distracție populară, operă de artă. Nu se poate spune că renașterea cinematografiei europene s-a produs la cererea publicului: dacă ar fi fost după spectatori, francezii ar fi rămas cu dramele istorice „de calitate” de la Începutul anilor ’50, nemții cu romanticele filme Heimat turnate În Pădurea Neagră, iar englezii cu un amestec de filme de război și comedii din ce În ce mai aluzive și mai ușoare. și, oricum, publicul larg prefera În continuare filmele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunea Sovietică, lider mondial În producția de țiței, a fost avantajată de criza petrolului. Dar apariția În engleză a Arhipelagului Gulag și expulzarea lui Aleksandr Soljenițîn din URSS În februarie 1974, urmate la câțiva ani de masacrele din Cambodgia și drama „vietnamezilor din bărci”, au parafat sfârșitul definitiv al iluziilor despre comunism. Nici extrema dreaptă nu a avut un reviriment credibil, cu excepția câtorva cazuri marginale. Mișcarea neofascistă Movimento Sociale Italiano (MSI) nu a obținut mai mult de 6,8% din voturi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai târziu, pe 27 ianuarie 1990, partidul Însuși avea să fie dizolvat. Succesiunea rapidă și haotică de evenimente din ultimele luni din Polonia comunistă nu trebuie să umbrească procesul lung și destul de lent care le-a precedat. Cei mai mulți dintre actorii dramei din 1989 - Jaruzelski, Kiszczak, Wa³êsa, Michnik, Mazowiecki - se aflau deja de mulți ani pe scenă. După 1981, țara trecuse de la o scurtă perioadă de relativă libertate la legea marțială, urmată de un lung și nebulos purgatoriu de semitoleranță represivă care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmă făptașii au fost răsplătiți cu un glonte în tâmplă. Încercările mele de a contura cât de cât dureroasa rană a legionarilor sunt doar o umbră pală, un trist dangăt de clopot, pentru a trezi pe cei ce nu cunosc drama noastră, a deconspira pe făptuitori și a despovăra pe cei resemnați. Cei ce nu cunosc și nu au auzit despre calvarul durerilor noastre de la Pitești, unic în lagărul comunist, țin umbră degeaba pământului. Mă refer la cei care au o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
românesc, Biserica, (cu indulgență, nu toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
când Biserica lui Hristos era atacată nu numai cu violența cuvintelor, ci și cu fapte barbare, doborârea sfintelor altare. În acest moment trist și dureros al despărțirii, gândul nostru ne poartă înapoi și, ca la lumina unui fulger, vedem toată drama acestui camarad, toată drama unui neam încleștat în lupta cu cea mai feroce apariție a tuturor veacurilor, comunismul, dușman al omului și al lui Dumnezeu, la care Gheorghe Mântulescu răspunde: prezent. De tânăr, la douăzeci de ani, elev al Școlii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
era atacată nu numai cu violența cuvintelor, ci și cu fapte barbare, doborârea sfintelor altare. În acest moment trist și dureros al despărțirii, gândul nostru ne poartă înapoi și, ca la lumina unui fulger, vedem toată drama acestui camarad, toată drama unui neam încleștat în lupta cu cea mai feroce apariție a tuturor veacurilor, comunismul, dușman al omului și al lui Dumnezeu, la care Gheorghe Mântulescu răspunde: prezent. De tânăr, la douăzeci de ani, elev al Școlii de Aviație Marele Voievod
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de bună credință, dezvăluindu-și întunecata sa gândire bolșevică, rămas în continuare călău sfidător și irecuperabil. „Suntem fioroși gardiști.” Pe noi nu ne-a ocrotit și apărat legea, putând oricând fi maltratați, întemnițați și uciși. Vezi, numai, cazul Manciu și drama din pădurea Tâncăbești, unde Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii și Decemvirii, au fost asasinați în modul cel mai odios, unic în analele crimelor politice, asasinat patronat de purtătorul de coroană Carol al II-lea și binecuvântat de Preafericitul Miron Cristea, patriarhul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]