13,416 matches
-
făcut că înțelege și a insistat să-i promit că voi fi a lui după examenul de la Facultate, în caz de reușită, desi nu se îndoia câtuși de puțin de reușită mea. I-am promis "solemn,"că doar nu mă durea gură, n-avea rost să mi-l fac dușman acum la terminarea liceului când urma examenul de Bacalaureat care avea și o proba orală. L-am rugat să se îmbrace, spunându-i că-mi displace postura lui și m-am
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
închis. Ca si cum toată lumea vorbea cifrat. - Probabil așa și era, zise Lăură. Respira adânc. - Și numai eu mă exprimăm clar. - Cunosc senzația asta. Îl privea pe furiș. Apoi îi zâmbi stânjenita și-l săruta pe furiș. - Ce mult o sa ma doară despărțirea! - Atunci n-ai nicio scuză să pleci. Vorbesc foarte serios... - Vorbești de parca n-ai ști cum sunt pregătiți oamenii din sistem. Fiecare trebuie să meargă la locul potrivit, știut poate doar de tine, dar nicidecum de către mine. - Ideal
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
apuse, fapt care o făcea puțin artificială, dar era mult mai calculată și în același timp mai agresivă, pe masura ce anii de studenție urmau să ia sfârșit. Urma să fie distribuită într-un nou rol și simțea o oarecare teamă, o dureau mult amintirile legate de el și mai ales iminentă depărtării. El avea ,,probleme grave" la frontiera de Est a țării și avea nevoie acolo de un om de nădejde, de o agenta isteața în genul ei, dar nu-i dădea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de petrol și gaze pe care le cunoaștem, niciuna din marile puteri nu ar fi dat o atenție deosebită zonei. Cu riscul de a părea cinic, sunt convins că pe americani și pe aliații lor apropiați (Anglia) i-ar fi durut în cot de Saddam Hussein, de dictatura lui și de prezumtivele lui arme de distrugere în masă. Economia lumii de azi, însă, nu poate funcționa fără petrol. Americanii sunt cei mai mari consumatori de petrol din lume, iar cetățeanul american
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
el trecuse și pe la ,,Bolta rece”, se urcase pe ,,Everest”, scrisese despre ,,Ciorapii mov ai cuvântului”, despre ,, Cântecul ochilor”, si se Întrebase ,, Când vom pleca?” Avusese lecturi plăcute din poeții și scriitorii citați, dar pentru că trebuie ,,Să trăiești, să te doară” citise mult și din Elytis, Ursachi și gândind ,,magie cu ochii Înstelați” nu-i displăceau nici poveștile. Cele ,,cu fulgere amfibii” care ,,spulberă colbul galben din pletele timpului” spre ,,insomnii nemiloase”. La braț cu Vivaldi, Într-un vals românesc al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
citam poezia ,,Așteptarea cascadelor”: ,,Robit grădinii, luciului, copacului,/ Învăța ochiul meu să vadă/ Să atingă, să mângâie/ Scânteia lunii, scânteia trupului/ Robit grădinii, focului, falnicului/ Mi-i jale de tot ce-i robit./ Prin soare Îmi Întrevăd crengile/ Pădurea mă doare/ Mă numără pe degete mitropoliții tăcerii/ Rareori, pentru că nu aștept”. Comentariu acid, dar nu descurajant, pentru că adevăratul debut făcut În ,,Convorbiri Literare” Iași, sub ,,baghetă” lui Al. Tăcu, Elenă Alină Tăcu promitea de atunci, Încă de la cenaclul ,,Lupta cu inerția
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu de puține ori, forma și substanță Haiku-ului. Vibrând de un autentic lirism, hrănit la scoala marilor maeștri (,,Să citești poezii de Eminescu, Poe, Rimbaud, Elytis/Ursachi/Lavă Herculanum, Pompei/ Torent, chinuri și insomnii nemiloase”), (,,Să trăiești, să te doară”), poetul, plecat la Întâlnirea ,,cu un om cu fata striata de rădăcini cosmice” (,,Ramura albastră”) lasă, prea devreme, În urma sa o operă exemplara prin semnificații și plină de ,,promisiuni frumoase” (N. Labiș). 3. Alină Tăcu: ,,Cattleya” Debutând poetic (tot) cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ani. Apoi, ne vei invită domnia ta În Împărăția pe care, Împotriva voinței noaste, ai luat-o În stăpânire. ...Îți sărut aripa Înger-Îngerașul nostru și aștept să ți-o simt la Împlinirea celor 18 ani. P.S.1: Mi-e foarte, foarte dor de tine, Maline, Înger ocrotitor! P.S.2.: Îți mulțumesc pentru clipele frumoase petrecute Împreună, pentru dragostea ta de frate de care aveam și am atâta nevoie, si, În ultimul rând, pentru faptul că m-ai ajutat, În sfârșit să scriu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și prietenoasă pe umăr, spunându-mi: ,,Lasă Mami, nu pune totul la suflet”. Vreau să te văd iar În ultima bancă aruncând cu hârtii În mine sau strigându-mă ca să te strâmbi. Vreau să-ți spun iar tot ce mă doare, ca atunci când mă luai de dupa umeri, Întrebându-mă cu aer serios: Ce e cu tine Misa?” ...Mă Întreb, mereu, de ce tocmai tu ai fost ales să pleci de lângă noi. Ai fost prea bun. Amintirea ta va rămâne veșnic vie În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
căzând cu zgomot pe tablă acoperișului... Mă simt singură și tu faci parte dintre puținii care m-ar fi Înțeles. Mulțumesc!” S. ,,...Când ai să vii acasă copacii o să fie Înfloriți, iarbă o să fie așa de verde Încât o să te doară ochii, privind-o, iazul din Botanica, plin de băieți, iar la teren dacă o să vii, să știi, o să facem un baschet adevărat cu grecii și sigur o să-i batem. La iarnă mergem cu săniile În Botanica, unde vrei, numai să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Alexandru Gh. Tăcu! Deschid cartea-roman, ,,Pe fluviu la Deal” de Constantin Hușanu, Editura Moldova, Iași, 1992: „...Un om așa de treabă! Pentru prima oara nu mai regretă că pleacă din combinat. Se stricase rău treaba. Și nici nu-l mai durea inima că Înlocuitorul sau n-o să facă față, nu o să ridice ștacheta mai sus. Omul trebuia să muncească din plăcere și nu cu santinela la spate. Au dreptate aia! Socialism de cazarma! Mai privi o dată după inginerul lui, cum mergea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mai lipsesc fotografiile alb-negru. Fie perfecționist, fie nehotărât, reușește rar să exorcizeze definitiv o idee. Să ducă la bun sfârșit un proiect. Să termine o ilustrație. Diminețile îl găsesc cu creionul în mână. Evident, nu-i place nimic și-l doare capul. Câte o coală e făcută cocoloș. Desenele norocoase vor fi colorate mai târziu, cele nefericite se întorc în sertar, rugându-se să nu se sufoce până când le va scoate din nou la lumină, animat de alte idei. „Uneori nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Numai perioadele de liniște și pace riscă să pericliteze bogăția sanctuarului și a orașului reducând nevoia oamenilor de a dobândi asigurări cu privire la ceea ce li se poate întâmpla. Oracolul de la Delphi apare ca o instituție degradată. Pythia se plânge că o doare capul, se declară incapabilă să rețină numele geografice pe care trebuie să le includă în profeții și îi cere servitorului Marcos să-i șoptească la ureche răspunsurile potrivite deoarece Apollo vorbește prea încet (I, p. 17). Cel solicitat o consolează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
citească înseamnă să aprinzi focul; orice literă silabisită scânteiază.” Victor Hugo 99. „Cititor înseamnă cine înțelege o carte.” Nicolae Iorga 100. „Cărțile citite numai o dată sunt ca acei cunoscuți cărora nu le întorci vizita.” Nicolae Iorga 101. „Când mă cuprinde dor adânc de țară Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul, Iau cartea unde curge sfânt izvorul De-nțelepciune și tărie rară.” Ștefan O. Iosif 102. „O carte este mare nu în sine (o carte în sine nici nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
să fie văzuți, desigur!" "Ah, fără să fie văzuți! Nu e în regulă!" "Așa e regula, doamnă, așa e regula! Doctorul Sinus îi invită ori de câte ori are loc o inițiere... ceva mai mult... înțelegeți?" "Nu, iar de invitații doctorului Sinus mă doare-n cot, du-te și spune-i că sunt bolnavă și vreau să plec imediat!" "O să-i spun, o să-i spun, nu că vă doare-n cot, ci că sunteți bolnavă." Se întoarce după câteva minute: "Doctorul Sinus, ținând seama
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
are loc o inițiere... ceva mai mult... înțelegeți?" "Nu, iar de invitații doctorului Sinus mă doare-n cot, du-te și spune-i că sunt bolnavă și vreau să plec imediat!" "O să-i spun, o să-i spun, nu că vă doare-n cot, ci că sunteți bolnavă." Se întoarce după câteva minute: "Doctorul Sinus, ținând seama de starea dumneavoastră de sănătate, vă face o favoare. Ați putea pleca mai devreme decât prevede regulamentul, cu condiția să coborâți și apoi să urcați
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sau mai mic decât înlocuitul, mai fin sau mai solid, mai ascuțit sau mai bont, oricum, niciodată la fel. Dimensiunea adevărată nu mai e decât o poveste de râs. Dacă o nimerești, e din întâmplare, nimeni nu știe și îi doare pe toți în cot." Pussy avea aerul unui drăcușor care se amuză: Nu, dar am vrut să-ți spun că farsa s-a făurit de la sine de-a lungul vremii. Neghioabele astea, care duc vorba de la serie la serie și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Prin țesătura subțire a fustei, buzele lui Ahile îi frigeau coapsele. Un nor îi învălui ochii și se lăsă să alunece. Sleiți și goi, rămaseră mult timp îmbrățișați pe pardoseală. Ahile se ridică cel dintâi, șchiopătând, piciorul continua să-l doară: "Știam eu că sunt vulnerabil la călcâi!" Sprâncenele Margaretei, împreunate deasupra nasului, începură să palpite ca o pasăre prinsă de furtună. Urlă: "Dar eu nu știam asta? Eu, nu?" Acesta a fost începutul unui lung calvar. Margareta descoperi cu spaimă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dinspre partea mea, o să văd ce pot face. Nu e normal să se limiteze dreptul cetățenilor de a aduce omagii. De ce noi, tu și cu mine, să fim privați de această libertate?" Când a plecat de la Universitate, continua să-l doară capul. Vântul încărcat cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu e momentul!" Și, cu privirea soției lui lipită ca o cataplasmă de ceafă, intră în dormitor, se lungește pe pat și, punându-și o pernă pe față, cade, trăznit de țuică, într-un somn profund. Când se trezește, îl doare capul și are arsuri pe esofag. Varza! În dulăpiorul din baie, cutia de comprimate e goală. E târziu, dar poate găsește o farmacie de serviciu. Soția lui se miră când îl vede luându-și paltonul: "Unde te duci?" "Mă întorc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
era prima mea confruntare cu realitatea crudă. Tatăl meu, un bărbat frumos și mândru, atunci când l-au dus din comună la Chișinău, era deja de nerecunoscut, albise. Am aflat că a fost deportat undeva în Ural. Dar ceea ce m-a durut și continua să mă doară, este că tata a fost mult timp așteptat, am făcut cu mama multe încercări de a afla ceva, dar totul a fost în zadar. Tata s-a pierdut definitiv în condiții necunoscute. Am rămas sub
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
realitatea crudă. Tatăl meu, un bărbat frumos și mândru, atunci când l-au dus din comună la Chișinău, era deja de nerecunoscut, albise. Am aflat că a fost deportat undeva în Ural. Dar ceea ce m-a durut și continua să mă doară, este că tata a fost mult timp așteptat, am făcut cu mama multe încercări de a afla ceva, dar totul a fost în zadar. Tata s-a pierdut definitiv în condiții necunoscute. Am rămas sub ocupația sovietică și fiind considerați
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
soră care fusese în Siberia cu el era tare bolnavă și a dus-o la o casă de invalizi și peste puțin timp a murit. Nu a rezistat nici tata mult și după un an și ceva a decedat. Ne doare mult tot ce s-a întmplat în acei ani, când doi criminali mari, unul în vest, Hitler și altul în est, Stalin, au omorât atâta lume nevinovată. Mereu răscolim amintirile, ne tot uităm la fotografii, ne amintim de acele locuri
REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
Am intrat în acest spital, braț la braț cu speranțele mele, crezând în vindecare... Mi-a rămas adânc întipărit în memoria recentă primii pași făcuți către depozitul de haine și alte obiecte personale depuse aici de oameni la internare; mă doare gândul cu fiecare luciditate impusă de realitatea că multe dintre aceste ,,efecte’’ personale vor rămâne definitiv agățate pe umerașele din lemn învechit și ros de cari ori aruncate aiurea pe vreo canapea bătrână unde scheletele mobile le-au lăsat. Aici
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
târăsc după mine geanta grea obsesiva geantă albastră, voluminoasă, plină ochi cu de-ale gurii și cu câteva ,,trențe’’ curate aduse de acasă. Ajunși în fața magaziei, despre care tocmai am relatat, am lăsat geanta pe gresia alunecoasă și murdară mă doare îngrozitor umărul; Mari infirmieră drăguță la prima vedere dar cu gura spartă, descuie ușa punând în broasca ușii cheia ce o deține cu titlu de inventar de fiecare dată când intră în tură, zicându-mi pe ton binevoitor, prietenesc: ,,să
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]