12,731 matches
-
numărul din noiembrie 1849 al revistei "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel Leigh
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Stomatologie UMF Carol Davila este coordonator al stagiului de chirurgie în pregătirea rezidenților de stomatologie. Lucrări publicate, realizări în domeniul tehnicii chirurgicale, contribuții • "Scintigrama în chirurgia tiroidei" • "Anastomoza colo-anală fără sutură în chirurgia rectului" • "Diagnosticul unei hematurii” • "Fiziopatologia șocului” A editat următoarele cărți de specialitate: • “Ghid elementar de tehnici chirurgicale”- Ed. Litera, 1982 • “Proctologie practică”- Ed. Național, 1999 • “Leziunile radice ale tractului digestiv subdiafragmatic” - Ed. Național, 1999. În cadrul activității didactice, elaborează monografiile: • “Chirurgie generală și ortopedie”, Ed. Semne, 2001 • “Îndrumător pentru
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
în "Revista literară", anul XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
poem al lui Poe”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus, adică
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
de Pompiliu Păltănea și publicată sub titlul „Verișoara Bérénice” în revista "Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. În „Berenice”, Poe a urmat tradițiile populare ale ficțiunii gotice, un gen apreciat de cititorii americani și britanici timp de mai multe decenii. Cu toate acestea, povestirile gotice ale lui Poe sunt mai
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
Cranii de lemn” a lui Ion Moța, iar în octombrie cartea "Pentru Legionari” a lui Corneliu Zelea Codreanu și este avansat commandant legionar cu titlu expețional.În 1937 a condus regiunea legionara din Ardealul de Sus cu sediul la Sibiu Editează și publică la editură "Oastea Domnului”, 4000 de exemplare din broșură " Adevărul în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu”, martie 1938, pe care le repartizează și le distribuie în toată țara. La sfârșitul lui octombrie 1938 este judecat împreună cu alți 19
Nicolae Petrașcu (om politic) () [Corola-website/Science/334279_a_335608]
-
Achimescu (publicată în revista "Liga literară" din București, anul II, 1894, nr. 1, pp. 17-23), de Panaite Zosin (publicată în ziarul "Românul" din București, anul XXXVIII, 1894, nr. 423, pp. 17-23) și de Barbu Constantinescu (inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103, pp. 224-235). Au existat și traduceri anonime publicate în "Țara" (anul II, 1904, nr. 543-545) și în "Presa" (anul I, 21 martie 1923, nr. 6
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
existat și traduceri anonime publicate în "Țara" (anul II, 1904, nr. 543-545) și în "Presa" (anul I, 21 martie 1923, nr. 6). O traducere mai nouă a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Decizia naratorului de a-și numi fiica Morella implică dorința sa subconștientă ca ea să moară, la fel cum a avut-o și pentru mama ei. Allen Tate a sugerat că renașterea Morellei
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
a marcat pătrunderea operei lui Poe în Franța. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim în ziarul "Viitorul", anul III, 1909, nr. 446-453. O altă traducere a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul în care se petrece acțiunea din „William Wilson” este semi-autobiografic și se referă la șederea lui Poe în Anglia pe când era băiat. „Satul înnegurat din Englitera” descris în povestire este Stoke Newington
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
au apărut 3 melodii demo înregistrate, care au stârnit un interes nemaiauzit în rândul iubitorilor de acest gen de muzică metal. După 2 ani de muncă susținută, în 21 octombrie 2013, au scos un album, de debut, cu titilul IAPETUS editat de autori, care mai târziu a fost îngrijit de editură a La Band Prod. , din Franța. Acest album a fost lucrat integral de membrii trupei în propriul lor studio, care este cunoscut sub numele de 515 STUDIO. Mixul și masteringul
Omega Diatribe () [Corola-website/Science/334298_a_335627]
-
al XX-lea nu dezvăluie când sau unde în Richmond a asistat el la reprezentația Jucătorului automat de șah. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Eseul este important prin faptul că anticipează unele motive generale ale literaturii science fiction moderne. Poe începuse, de asemenea, să creeze o metodă analitică care va fi folosită în cele din urmă în
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
autorului cu precizarea că revista bostoniană dorea să primească „ceva mai liniștit”. „Inima care-și spune taina” a fost publicată pentru prima dată în ediția inaugurală din ianuarie 1843 a periodicului "The Pioneer", o revistă cu apariție scurtă din Boston, editată de scriitorul James Russell Lowell. Această publicare a fost precedată de o lungă corespondență între autor și editor. Poe a fost plătit probabil cu 10 dolari pentru această povestire. Apariția acestei povestiri în "Pioneer" a fost unul din „primele semne
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
sub titlul „Istorii estraordinare. Inima denunțătoare”, care se află în manuscris în Biblioteca Academiei Române (manuscrisul 5907, f. 30-44). O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată sub titlul „Inima denunțătoare” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Inima care-și spune taina” folosește un narator care nu-i de încredere. Exactitatea cu care naratorul povestește uciderea bătrânului, ca și modul ascuns în care a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
Traits de l'erudition universelle" ("Cele mai importante caracteristici ale înțelepciunii universale") al baronului Jakob Friedrich von Bielfeld (1717-1770). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași; în același volum a fost inclusă și o traducere a versiunii inițiale intitulate „Afacere pierdută”, traducătorul considerând că există diferențe apreciabile între cele două versiuni. La fel ca multe dintre povestirile din perioada
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
plăcere și satisfacție. Credem fără nici un motiv că un astfel de proiect este imposibil”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; ea a fost reeditată și de alte edituri sub același titlu, cu o singură excepție. Traducerea lui Ion Vinea a fost publicată sub titlul „Știri senzaționale prin express, via Norfolk” în
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
clasice", îngrijită de Ion Hobana și publicată în 1975 de Editura Minerva din București, în Colecția „BPT”, nr. 863. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]