12,957 matches
-
și își evaluează problemele ca fiind amenințătoare. Pesimismul cu privire la capacitatea lor de a-și rezolva problemele ar crește astfel. Intoleranța la incertitudine ar contribui deci la menținerea problemelor pacienților, situație care ar genera alte neliniști și ar amplifica suferința lor emoțională. Datorită rolului important pe care intoleranța la incertitudini îl are în cazul tulburării de anxietate generalizată, este necesar să i se acorde un anumit spațiu în cadrul tratamentului. Eficiența tratamentelor cognitiv-comportamentale Strategiile Literatura de specialitate prezintă protocoale heterogene de intervenție, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ai abordării comportamentale sub pretextul că aceasta n-ar oferi unele elemente necesare înțelegerii dificultăților prezente în cazul unui pacient. Ea constituie, totuși, o etapă esențială a evaluării cognitiv-comportamentale, deoarece permite identificarea și eliminarea principalelor sindroame și manifestări comportamentale, cognitive, emoționale și fiziologice prezente ale unui pacient. Intr-adevăr, datorită faptului că tulburarea de anxietate generalizată apare rar ca unică tulburare, terapeutul are nevoie să evalueze, într-o manieră aprofundată, tulburările diagnostice ale pacientului, pentru a avea o viziune completă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
neliniștilor sale. Terapeutul caută apoi informații care să-i permită explicarea neliniștilor sale escesive. Marie și terapeutul abordează neliniștile semnalate în ultima săptămână, descriind situațiile în care acestea apar. Impreună, ei identifică elementele cognitive (neliniști, credințe asociate...), comportamentale (evitare, control...), emoționale și fiziologice asociate, ceea ce o ajută pe Marie să-și formeze o imagine de ansamblu asupra elementelor implicate atunci când se neliniștește în mod excesiv, și să înțeleagă mai bine desfășurarea evenimentelor (antecedente imediate, reacții, interacțiuni cognitiv-comportamentale, consecințe). Marie menționează că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentale (evitare situațională, control, prevenție a riscurilor...) și cognitive (se liniștește, încearcă să se gândească la altceva...) contribuie la menținerea neliniștilor sale. Acestea o împiedică să se expună la stimuli externi și la stimulii cognitivi supărători, ceea ce preîntâmpină diminuarea reacțiilor emoționale și întărește cognițiile eronate (incertitudinea este periculoasă, neliniștile sunt utile...). Aceste comportamente, care îi diminuează pe moment anxietatea, sunt menținute prin întărire negativă. Obiectivele tratamentului Marie dorește să învețe să nu se mai îngrijoreze mereu în legătură cu orice și să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în terapie expunerea la neliniști. Sedințele 3,4 și 5: expunerea la imaginile neliniștii Mai mulți autori includ expunerea la neliniști în protocolul lor de tratament al tulburării de anxietate generalizată. Această strategie permite diminuarea rapidă și eficientă a interferenței emoționale asociată tendinței de a se neliniști, ceea ce ajută în mod deosebit pacienții doritori să întrerupă un tratament medicamentos urmat în funcție de problemele respective. Expunerea la neliniști permite pacientului să rămână în prezența imaginilor asociate neliniștilor sale eventuale (imaginile deranjante evitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mod deosebit pacienții doritori să întrerupă un tratament medicamentos urmat în funcție de problemele respective. Expunerea la neliniști permite pacientului să rămână în prezența imaginilor asociate neliniștilor sale eventuale (imaginile deranjante evitate în mod inconștient) cu scopul de a favoriza diminuarea stării emoționale: aceasta este, pentru pacient, o modalitate de a învăța să-și tolereze temerile, ceea ce-i va permite să se gândească mai rar la ele și cu o intensitate mai mică. Terapeutul se asigură că, în timpul expunerii, pacientul nu se gândește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obsesionale și compulsive. Ipoteza extrasă din modelul comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le anula. Obsesia ar deveni patologică datorită mecanismelor perturbate ale desensibilizării. Ipoteza extrasă din modelul cognitiv Conform modelului cognitiv extras din teoria lui Beck, obsesiile devin patologice datorită modului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
viața socială și familială imposibilă. Problema asociată cel mai frecvent, exceptând o altă tulburare anxioasă, este deci tulburarea de dispoziție. 2. Tehnica comportamentală In timpul primei ședințe, analiza comportamentală permite izolarea: - situațiilor stimul declanșatoare interne sau externe a ritualurilor, - răspunsului emoțional al subiectului (anxietate, depresie, în general), - răspunsului comportamental (ritualuri de spălare, de verificare), - factorilor de menținere a ritualurilor (evitarea, de exemplu). Analiza comportamentală evaluează, de asemenea, relațiile cu anturajul (întărește acesta ritualurile?). Dacă face parte din problemă (dacă participă la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
între fapte și un răspuns de stres post-traumatic. In unele cazuri, rare din fericire, acest lucru este dificil, aproape imposibil. Criterii ale DSM-IV TR DSM-IV și versiunea sa revizuită, DSM-IV TR, fac din stresul post-traumatic un sindrom care regrupează consecințele emoționale ale interpretării personale a unei situații amenințătoare din punct de vedere obiectiv. Poate fi vorba, în special, despre catastrofe naturale, violențe urbane sau familiale, accidente grave, violuri, luare de ostatici, război, torturi sau observarea morții celuilalt. Aceste evenimente sunt cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în orele sau, maxim, în cele două sau trei zile care urmează după eveniment. Intervenție scurtă și în grup, de trei până la șase ore în general, ea constă în facilitarea exprimării sentimentelor și emoțiilor pentru a se obține o descărcare emoțională. Inventat de către un pompier din New York, debriefing-ul propune un protocol de șapte faze condus de către un psiholog sau un psihiatru, sau de către persoane formate pentru a aplica această tehnică. Protocolul tehnicii debriefing 1. Introducere. 2. Fapte. 3. Gânduri și impresii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un pompier din New York, debriefing-ul propune un protocol de șapte faze condus de către un psiholog sau un psihiatru, sau de către persoane formate pentru a aplica această tehnică. Protocolul tehnicii debriefing 1. Introducere. 2. Fapte. 3. Gânduri și impresii. 4. Reacții emoționale. 5. Normalizare. 6. Planificarea viitorului. 7. Dezangajare. Această metodă a fost utilizată mai ales în cazul unei calamități colective, a catastrofelor naturale sau a unui accident grav. Este vorba, mai mult decât despre un veritabil tratament, despre un management imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să traverseze străzile Emoție: angoasă, tahicardie Scheme cognitive: insecuritate Comportament: Gânduri automate, evitare imagini mentale: ”Sunt vulnerabilă și muritoare”. Mediu: ajutată de persoanele din anturaj Ierarhizara temerilor Pentru a stabili mai concret și mai precis care sunt relațiile dintre răspunsurile emoționale și situațiile generatoare de anxietate, terapeutul și doamna L construiesc o ierarhie a stimulilor anxiogeni care provoacă în mod obișnuit teama. Acest termometru al fricii permite apoi gradarea expunerii în imaginație apoi in vivo la situații pe care pacienta le
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapiei Terapia cognitivă se desfășoară pe durata a zece ședințe într-un interval de patru luni aproximativ și este formată din ședințe de expunere în imaginație crescând gradele termometrului fricii, până la revenirea în imaginație asupra episodului traumatizant și asupra trăirii emoționale și modificarea schemelor cognitive de insecuritate. Pacienta efectuează sarcini de expunere in vivo progresivă la situațiile anxiogene (fobice). Evoluția este bună și, pe parcursul terapiei, doamna L își diminuează starea de angoasă și înfruntă situațiile pe care le evita. O ședință
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoții și comportamente corespunzătoare. O tulburare a prelucrării informației Depresia este astfel văzută ca o tulburare a prelucrării informației în cadrul căreia prezența schemelor negative rigide și excesive sfârșesc prin a genera concluzii - gânduri -exagerat de negative, însoțite de corolarul lor emoțional și comportamental de descurajare, care consolidează schema depresivă. Descrierea terapiei Caracteristicile terapiei Terapia care rezultă din această analiză este structurată atât în ceea ce privește ședințele cât și tehnicile sale. Se recomandă, astfel, o schemă a ședinței care să permită optimizarea timpului și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inhibiție Familii care acordă importanță înainte de orice muncii, datoriei, grijii de a nu greși, controlului propriu. Pacienții tipic pesimiști și preocupați, care nu îndrăznesc să-și diminueze vigilența. - Negativism/pesimism: sentimentul că totul ar putea să meargă prost imediat. - Inhibiție emoțională: sentimentul că self-control-ul este primordial. - Exigențe înalte: sentimentul că trebuie întotdeauna să reușească perfect. - Sancționare: sentimentul de intoleranță, de nerăbdare, critică adresată celorlalți și propriei sale persoane. Dobândirea schemelor precoce Schemele precoce neadaptate sunt dobândite prin intermediul frustrării în ceea ce privește nevoile emoționale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoțională: sentimentul că self-control-ul este primordial. - Exigențe înalte: sentimentul că trebuie întotdeauna să reușească perfect. - Sancționare: sentimentul de intoleranță, de nerăbdare, critică adresată celorlalți și propriei sale persoane. Dobândirea schemelor precoce Schemele precoce neadaptate sunt dobândite prin intermediul frustrării în ceea ce privește nevoile emoționale fundamentale postulate asociate unui temperament predispozant. Ele reprezintă, într-o oarecare măsură, amprenta dureroasă a condiționării traumatizante inițiale care se reactivează în timpul evenimentelor resimțite ca fiind asemănătoare în prezentul trăit de subiect. In plan cognitiv, se regăsește noțiunea de contract
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiind asemănătoare în prezentul trăit de subiect. In plan cognitiv, se regăsește noțiunea de contract stabilit în copilărie: pacientul adult rămâne supus imaginii unui univers construită de copilul rănit care a fost odată. Declanșarea repetitivă a unor astfel de structuri emoționale negative antrenează mecanisme de coping neadaptate care permit, pe termen scurt, controlul manifestării dureroase a schemei dar, pe termen lung, nu permit schemei să se adapteze unei noi realități. Din contra, manifestarea lor consolidează schema sub forma unor mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutic și, mai ales, a adeziunii pacientului la tratament, terapia începe printr-o explicare didactică a modelului cognitiv. Terapeutul explică pacientului faptul că gândurile sunt interpretări ale realității și nu realitatea însăși. El îl învață, cu ajutorul experienței, că răspunsul său emoțional la un eveniment este determinat de semnificția personală pe care o acordă acestuia. Aceasta este paradigma cognitivă. Terapeutul ilustrează acest lucru cu ajutorul unui exemplu simplu (sau extras din convorbirile cu pacientul). Terapeutul - Imaginați-vă că vă aflați singur acasă seara
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
gândurile negative ca pe niște ipoteze mai degrabă decât ca pe niște adevăruri intangibile. Identificarea gândurilor negative Faza cognitivă debutează prin identificarea gândurilor negative. După ce pacientul a înțeles faptul că gândurile sale depresive apar în același moment cu o trăire emoțională neplăcută cu caracter pesimist, terapeutul îi propune să noteze într-un carnet situațiile neplăcute din punct de vedere emoțional și emoțiile resimțite astfel încât, pe cât posibil, să identifice gândul care îi trece atunci prin minte: este înregistrarea cotidiană a distorsiunilor cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
debutează prin identificarea gândurilor negative. După ce pacientul a înțeles faptul că gândurile sale depresive apar în același moment cu o trăire emoțională neplăcută cu caracter pesimist, terapeutul îi propune să noteze într-un carnet situațiile neplăcute din punct de vedere emoțional și emoțiile resimțite astfel încât, pe cât posibil, să identifice gândul care îi trece atunci prin minte: este înregistrarea cotidiană a distorsiunilor cognitive a lui Beck numită „cele trei coloane”. Tabel 2. Cele trei coloane ale distorsiunilor cognitive Situație declanșatoare Emoție resimțită
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
90%. După ce evidențele sunt analizate, terapeutul cere pacientului să evalueze, pe o scară de la 0 la 100, gradul său de adeziune la gândul automat apărut inițial și la fiecare dintre celelalte puncte de vedere. Pacientul reevaluează, în continuare, încărcătura sa emoțională cu privire la celelalte puncte de vedere. In mod obișnuit, nivelul coboară până la jumătate după examinarea realității. Analiza logică a situației dificilă din punct de vedere emoțional se finalizează selectând interpretarea situației cea mai rațională și extrăgând din aceasta o concluzie comportamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inițial și la fiecare dintre celelalte puncte de vedere. Pacientul reevaluează, în continuare, încărcătura sa emoțională cu privire la celelalte puncte de vedere. In mod obișnuit, nivelul coboară până la jumătate după examinarea realității. Analiza logică a situației dificilă din punct de vedere emoțional se finalizează selectând interpretarea situației cea mai rațională și extrăgând din aceasta o concluzie comportamentală pentru a dezvolta strategii de coping. Cercetarea sistematică a altor puncte de vedere posibile (ipoteze alternative) Dacă examinarea evidenței rămâne fără efect, terapeutul propune o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bine și care ar fi în aceeași situație, ce ar gândi aceasta? - Dacă eram un observator exterior, ce aș fi gândit despre situația aceasta? Aceste observații complementare permit pacientului să se detașeze de situația inițială încărcată din punct de vedere emoțional. Acest efect se numește „decentrare”. Tablou recapitulativ 1. Identificarea momentelor de vârf emoționale. 2. Intocmirea zilnică a unei liste cu situațiile emoționale agreabile și dezagreabile descriind situația, emoțiile, gândul negativ. 3. Combaterea gândurilor negative prin examinarea evidenței. 4. Indentificarea altor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
eram un observator exterior, ce aș fi gândit despre situația aceasta? Aceste observații complementare permit pacientului să se detașeze de situația inițială încărcată din punct de vedere emoțional. Acest efect se numește „decentrare”. Tablou recapitulativ 1. Identificarea momentelor de vârf emoționale. 2. Intocmirea zilnică a unei liste cu situațiile emoționale agreabile și dezagreabile descriind situația, emoțiile, gândul negativ. 3. Combaterea gândurilor negative prin examinarea evidenței. 4. Indentificarea altor puncte de vedere posibile. 5. Alegerea comportamentului care trebuie adoptat. 6. Reevaluarea credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situația aceasta? Aceste observații complementare permit pacientului să se detașeze de situația inițială încărcată din punct de vedere emoțional. Acest efect se numește „decentrare”. Tablou recapitulativ 1. Identificarea momentelor de vârf emoționale. 2. Intocmirea zilnică a unei liste cu situațiile emoționale agreabile și dezagreabile descriind situația, emoțiile, gândul negativ. 3. Combaterea gândurilor negative prin examinarea evidenței. 4. Indentificarea altor puncte de vedere posibile. 5. Alegerea comportamentului care trebuie adoptat. 6. Reevaluarea credinței și a emoției produse de aceasta. 7. In fața
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]