14,807 matches
-
pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător care te șterge tangențial pe trotuarul mult prea aglomerat. Dar puține din toate astea pot fi considerate atingeri sincere. Să-i povestesc despre tanti Fifi. Una care mergea cu patru perechi de chiloți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând pe rând a cedat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
o cheie care nu se mai sfârșea și a des chis o poartă la fel de nesfârșită, făcând să răsune cu scârțâitul ei un gang care nu se vedea unde duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima, de groaza, de teroarea, de stupefacția și de ridicolul aflării mele În acel loc, În acea situație și cu acea femeie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tai, sus de tot, sfoara zmeului advers, rămas acum ca o corabie fără cârmă și ajuns „mototol“ la pământ, În uralele și țopăielile de bucurie ale maha lalei noastre Învingătoare. Arșicele erau acele oscioare de formă ciudată pe care oscilează genunchiul picioarelor de dinapoi - al caprei sau al mielului - și se numeau, În argoul arșicarilor, „soalbe“ când erau de capră și „miele“ când erau de miel; reprezentând, În valuta noastră, a băieților, și În moneda timpului: 3 soalbe și jumătate = 5
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doi pași de ea. Gestul reflex inutil dacă nu se întîmpla ca vaca să fie mai deșteaptă decât mine. Văzînd venind spre ea o dihanie cu aripi mari și cu un urlet neobișnuit pentru alte zburătoare, vaca a căzut în genunchi, iar avionul tocmai se hotărîse în clipa aceea să decoleze peste ea. Cu un oftat de ușurare mă aflam în aer deasupra satului. 7. Avionul trebuie păzit de șoareci cărora le plac învelișurile firelor electrice. Sunt cu doi răniți în
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
zbor. Aceste cazuri, deosebit de interesante, trezesc admirație. Douglas Bader Este considerat o adevărată legendă a RAF (Royal Air Force) în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. În 1931, în urma unui accident aviatic, se alesese cu ambele picioare amputate cel drept deasupra genunchiului, cel stâng la 15 centimetri sub genunchi. Purta două proteze de aluminiu o noutate la acea dată. La intrarea Angliei în război, insistă să fie reprimit în RAF, zboară ca pilot de vânătoare pe celebrul avion Spitfire, totalizând 22 de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Douglas Bader Este considerat o adevărată legendă a RAF (Royal Air Force) în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. În 1931, în urma unui accident aviatic, se alesese cu ambele picioare amputate cel drept deasupra genunchiului, cel stâng la 15 centimetri sub genunchi. Purta două proteze de aluminiu o noutate la acea dată. La intrarea Angliei în război, insistă să fie reprimit în RAF, zboară ca pilot de vânătoare pe celebrul avion Spitfire, totalizând 22 de victorii aeriene confirmate. Pe 9 august 1941
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
că se va sfinți. Mai am de luptat... 30 iunie 2012 Trezit la 4,55, am tras tare și până la 14 am putut pune punct noii configurații a PB6. După-amiază am citit ultimele pagini ale volumului Poezia Îmi stătea pe genunchi de Dan Petrușcă (Editura Universitas XXI, Iași, 2005, 106 pagini) și am cules textul cronicii lui Ioan Vicoleanu la jurnalul meu. M-a decodat surprinzător de bine și a făcut-o, cu uneltele criticului, pe 2,5 pagini. O cronică
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ca a celui dintâi, lansânduse într-un duet jalnic, pe alt glas, cântând în falset cât îi țineau gura, o noua cantar bisericeasca. În acest timp Dragoș al nostru, continua să bată mătănii, ridicându-se și trântindu-se întruna pe genunchi cu capul până la podea, apoi făcându-și cruci largi, parcă teatrale. În ochii noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât abia ne-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama dracului să-i ia pe toți nenorociții ăștia, care se dăduseră pe vremuri mari, ie-te că se-ntorsese roata, iar acum ajunseseră la mâna lui, se târau în genunchi în fața lui, îi pupau mâna, dacă voia, le viola fetele, dacă voia, se instala în casele lor, se-ntindea cu cizmele lui și cu haina lui de piele în paturile lor moi și-și făcea nevoile în veceurile lor albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe oficialii coloniei nu-i deranja, comandantul Gicu Petre patrula pe noile ulițe, foarte încântat, pășind cu cizmele lui de piele neagră în noroiul care ajungea până la glezne ori chiar până spre genunchi. Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de față: -Bă, trebuie să fiți mândri, noi am pus bazele unei noi localități înfloritoare, Steagul Roșu. Între timp, venise ordin de la Raion că localitatea se va numi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tânăr i s-a părut de o frumusețe pe care el n-o merita. Au făcut duș împreună. Tata o săruta, o mângâia pe sâni, pe coapse, ca pentru a se convinge că nu este iluzie. S-a lăsat în genunchi și și-a îngropat fața între picioarele ei. Era dulce, era plină de viață, compensa toate nenorocirile pe care le suferise, cu ea putea să înceapă totul, încă o dată, mai bine. *** Seara târziu, când s-a întors în colonie, tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prin surprindere, în loc de bună ziua, l-a pocnit pe Vlad peste față. Fratelui meu i-a țâșnit sângele pe nas. Era prea mult pentru el: nu putea rezista la un asemenea tratament. A izbucnit în plâns, hohotitor, și a căzut în genunchi: Iertați-mă, fac orice-mi cereți, numai nu mă loviți, vă rog, s-a pomenit el implorând și chiar el era mirat de ce spune. Atitudinea studentului l-a făcut paf pe tovarășul Cameniță: hopa, el crezuse că va întâlni pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
primul pilon al podului, pe aceeași parte cu cantonul C.F.R., așteptând cu mare emoție întâlnirea cu primii români ai Basarabiei. Am văzut scene de-a dreptul cutremurătoare, pe mulți dintre românii basarabeni i-am văzut pur și simplu căzând în genunchi, pe obrajii lor curgeau șiroae de lacrimi și sărutând pământul Țării. Pe câțiva români ai Basarabiei furate i-am văzut luând câte o mână de pământ și după ce o sărutau o puneau la piept în hohote de plâns. Alții aveau
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
voința lui Dumnezeu” „Ei, dar cum mi-a spus doamna Boghian, dacă el (Ilie) s-ar da să spună cum vor rușii, numai să fie liber, nu ar fi mai bine? Nu! (același NU, ferm). Categoric, nu! Nu, niciodată. în genunchi nu trebuie nimănui! Să nu cadă în genunchi! Atâția ani a suferit și atâția ani și-au bătut joc de dânsul, și acum să ne închinăm la dușmani? Nu! AȘA MURIM, CUM A MURIT HRISTOS PE CRUCE, AȘA MURIM șI
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
spus doamna Boghian, dacă el (Ilie) s-ar da să spună cum vor rușii, numai să fie liber, nu ar fi mai bine? Nu! (același NU, ferm). Categoric, nu! Nu, niciodată. în genunchi nu trebuie nimănui! Să nu cadă în genunchi! Atâția ani a suferit și atâția ani și-au bătut joc de dânsul, și acum să ne închinăm la dușmani? Nu! AȘA MURIM, CUM A MURIT HRISTOS PE CRUCE, AȘA MURIM șI EU șI EL, NU îNGENUNCHEM LA PĂGÂNI !” „știți
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o avea, 92 de ani, a venit să o încurajeze. Măicuța i-a povestit de vizita ei la mănăstiri: „Am fost la ștefan cel Mare la mormânt, la Suceava, la Putna. Apoi eu, de trei ani de zile, eu în genunchi n-am putut să stau, și acolo călugării mi-au spus <Ia mata, fă cruciță, și chiar acum ai să poți sta în genunchi!> Tot atunci m-am putut așeza în genunchi. M-am rugat. A fost și o stareță
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Mare la mormânt, la Suceava, la Putna. Apoi eu, de trei ani de zile, eu în genunchi n-am putut să stau, și acolo călugării mi-au spus <Ia mata, fă cruciță, și chiar acum ai să poți sta în genunchi!> Tot atunci m-am putut așeza în genunchi. M-am rugat. A fost și o stareță și a pus și dânsa cuvânt pentru Ilie. într-o zi am fost la două mănăstiri, iar a doua zi am fost la cinci
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
eu, de trei ani de zile, eu în genunchi n-am putut să stau, și acolo călugării mi-au spus <Ia mata, fă cruciță, și chiar acum ai să poți sta în genunchi!> Tot atunci m-am putut așeza în genunchi. M-am rugat. A fost și o stareță și a pus și dânsa cuvânt pentru Ilie. într-o zi am fost la două mănăstiri, iar a doua zi am fost la cinci mănăstiri, și era ghid, ne povestea totul.. Atunci
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
zi am fost la două mănăstiri, iar a doua zi am fost la cinci mănăstiri, și era ghid, ne povestea totul.. Atunci a fost și un preot de la Galați și mi-a făcut o rugăciune frumoasă. Ne-am așezat în genunchi, au fost și doamna Doina Boghian și încă doi (familia Mihai Ungurașu) care m-au purtat cu mașinile lor.” „Matale ai credință în Dumnezeu, ați povestit așa de frumos. Osă vă faceți bine”. Au fost cuvintele domnului Ioan Alexa. în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de domnul Coteț doar pentru că acesta suferise o criză devastatoare de mirare, nu mai găsea. Spre mirarea și mai mare a celor unsprezece profesori penali, trufașa, meschina, odioasa șefă de catedră și proprietară a Universității neatestate s-a lăsat în genunchi, l-a strâns pe contabilul Coteț la pieptul ei pietros și inamovabil și l-a mângâiat într-un chip de care nici ea nu se credea în stare: „Lasă, iubire, c-o să fie bine. Are mămica grije de tine. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
își dădeau seama că era ceva în neregulă, dar ce anume era greu de spus. Cert e că acum femeia arăta entuziast spre trecut. Într-o noapte, statuii i-a dispărut un picior. Ca să poți demonta partea de picior de la genunchi până la șold, ar fi trebuit să te strecori înăuntru, ceea ce era imposibil. Cu sau fără o explicație rațională, tot orașul vedea că lipsea o jumătate de picior. Pentru mulți, ceea ce nu-i rațional e miracol. Credincioasele au început să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câinilor. „Iar i s-a făcut de călăreală“, spunea ofticosul de Ioțu, cu vocea lui nesuferită, de cârcotaș care nu juca decât table pe bani, când Boc, un mops uitat de stăpâni în parc, începea să împingă ca prostul la genunchiul blajinului domn Chitaru. Blajin-blajin, dar până la opțiunile politice. Subțirelul domn Chitaru, despre care se vorbea că nu lipsise o zi din Piața Universității când cu mineriadele și chiar o încasase de la un securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]