12,994 matches
-
cele obținute de sistemele specializate. Diverse interfețe grafice utilizator sunt disponibile pentru Maxima. wxMaxima este o interfață grafica (GUI) bazată pe wxWidgets. Programele de editare matematice, sub licență GNU, TeXmacs și LyX pot fi utilizate pentru a asigura o interfață grafică pentru Maxima, la fel și pentru Sage.
Maxima (software) () [Corola-website/Science/315699_a_317028]
-
în 1881 s-a mutat în Washington, D.C., unde s-a dedicat educației surdo-muților prin prin ortoepie (pronunție, fonologie) și în special prin metoda „The Visible Speech”, în care caracterele alfabetice ale invenției acestea lingvistice erau reprezentate vizual prin diagrame grafice ale poziției și mișcării organelor de vorbire (buzele, limba, gura etc.). Melville Bell a murit în anul 1905, la vârsta de 86 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Rock Creek din Washington, D.C..
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
(n. 19 iulie 1975, Arad) este un grafician român. a absolvit Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad (1990 - 1994), iar în anul 2000 absolvă Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest Timișoara, secția grafică, la clasa profesor Marcel Breilean. Urmează între 2002 - 2004, Cursuri postuniversitare de Master „Management și impresariat în arte vizuale”, Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest Timișoara. Din 2004, doctorand la Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Filosofie, prof. univ.
Călin Lucaci () [Corola-website/Science/315752_a_317081]
-
evenimentelor culturale. 2001 Din septembrie până în prezent este profesor la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi”, Arad, catedra de Arte Plastice și Arhitectură. 2000 - 2001 Lucrează ca și graphic-designer la „Pyjama’s Ad & Consulting” s.r.l. Realizări profesionale: 2007 Concepție grafică și fotografie pentru albumul grup 21, ISBN 978-973-0-05049-3, un eveniment organizat de Asociația “Filiala din Arad a UAP din România” și finanțat de Primăria Municipiului Arad. 2005 Redactor coordonator și concepție grafică pentru albumul grup30, ISBN 973-7904-00-8, în cadrul evenimentului Expoziția
Călin Lucaci () [Corola-website/Science/315752_a_317081]
-
Consulting” s.r.l. Realizări profesionale: 2007 Concepție grafică și fotografie pentru albumul grup 21, ISBN 978-973-0-05049-3, un eveniment organizat de Asociația “Filiala din Arad a UAP din România” și finanțat de Primăria Municipiului Arad. 2005 Redactor coordonator și concepție grafică pentru albumul grup30, ISBN 973-7904-00-8, în cadrul evenimentului Expoziția tinerilor artiști organizat de Asociația „Filiala Arad a UAP din România” și finanțat de Consiliul Municipal Arad și Primăria Arad 2004 Semnează concepția grafică pentru nr. 1 și 2 /2004 al revistei
Călin Lucaci () [Corola-website/Science/315752_a_317081]
-
Primăria Municipiului Arad. 2005 Redactor coordonator și concepție grafică pentru albumul grup30, ISBN 973-7904-00-8, în cadrul evenimentului Expoziția tinerilor artiști organizat de Asociația „Filiala Arad a UAP din România” și finanțat de Consiliul Municipal Arad și Primăria Arad 2004 Semnează concepția grafică pentru nr. 1 și 2 /2004 al revistei AKADEMOS, ISSN 1584-4420, revistă de studii a Facultății de Științe Umaniste și Sociale din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” Arad. 2002 Colaborează cu revista „Teologia”, ISSN-1453-4789, cotată de CNCSIS (Consiliul național al cercetării științifice
Călin Lucaci () [Corola-website/Science/315752_a_317081]
-
consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care se păstrau în interiorul bisericii. În 1911 Tit Bud realizează un scurt istoric al parohiei din această localitate. Victor Brătulescu a descris biserica de lemn din Desești, fiind cel dintâi care prezintă grafic desfășurarea iconografică a acesteia, chiar dacă doar parțial. Totodată studiul său este important deoarece include anexe cu planurile si releveul acestei biserici. În cartea sa Arta veche a Maramureșului I. D. Ștefănescu nu insistă asupra prezentării arhitecturii bisericii din Desești ci face
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
computer separat, sub forma unui sistem încorporat. Mărimea acestui computer variază în funcție de complexitatea sarcinilor sale. În mod semnificativ acesta variază de la un circuit integrat cu un microprocesor (cu memorie RAM și ROM) până la sisteme multifuncționale cu un sistem de producție grafică. De obicei, programarea este realizată prin utilizarea memoriei "ROM" (în engleză "Read Only Memory", „Memorie doar citibila”) . Unele sisteme însă permit actualizarea programului din "ECU", prin reprogramarea memoriei flash la atelierele de specialitate. Aparatele schimbă informațiile cu privire la condițiile de funcționare
Calculator de bord () [Corola-website/Science/315873_a_317202]
-
enumera numai câteva țări, Adrian Sandu se dovedește un artist prolific, cu o evoluție coerentă. Începând din 1996, personalele sale de la Wendlingen am Neckar, Tokyo, Agadir sau din diferite orașe din țară îl atestă ca o voce distinctă în peisajul grafic românesc contemporan, atât ca imaginar, cât și ca tehnică. Expoziția actuală captează atenția prin construirea unor spații ambigui în care factorul uman este supus acțiunii elementelor aleatorii ce guvernează existența, menite să "aducă la zi" situații și sentimente, statute și
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
Kate & Leopold". În 2003, iese din sfera rolurilor caracteristice, fiind distribuită în thriller-ul erotic "În the Cut" al producătoarei și regizoarei Jane Campion's. Dificilă decizie de a apărea nud pentru prima dată în cariera ei, într-o scenă grafică de dragoste oarecum de lungă durată, i-a adus o atenție deosebită din partea media, filmul primind critici nefavorabile și abia atingând încasări de numai 23 milioane $. În Octombrie 2003, aflându-se în UK pentru a promova filmul "În the Cut
Meg Ryan () [Corola-website/Science/316584_a_317913]
-
incidentului: "Este greu de gîndit că o companie care valorează 2 milioane de dolari și mai mult 4 300 de angajați nu poate să concureze cu șase oameni în blugi". În 1986 Jobs a l-a recrutat pe faimosul dizainer grafic Paul Rand pentru a crea o identitate de marcă în valoare de 100 000 de dolari. Rand a creat o broșură de 100 de pagini detaliind marcă, inclusiv unghiul precis al siglei (28°) și un nou nume pentru companie, NeXT
NeXT () [Corola-website/Science/316602_a_317931]
-
atelierul său din Nisa. În 1925, Bonnard își cumpără o vilă în orășelul Le Cannet, pe Coasta de Azur, unde în anul 1939 - la începutul războiului - se stabilește definitiv. Moare la Le Cannet, pe 23 ianuarie 1947. Deși opera sa grafică este vastă (afișe, ilustrații, litografii, desene) și de o mare prospețime, cu un simț remarcabil al liniei - datorat în mare parte studiului artei japoneze - și al valorilor de contrast alb-negru, Bonnard rămâne, în sensul cel mai profund, un pictor și
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
din seria X-Men (serie de filme). Are în distribuție pe: Hugh Jackman, Patrick Stewart, Ian McKellen, Alan Cumming, Famke Janssen, Anna Paquin, Shawn Ashmore, Aaron Stanford, Rebecca Romijn, James Marsden, Halle Berry și Kelly Hu. Subiectul filmului, inspirat din romanul grafic "", îi prezintă pe X-Men aliați cu dușmanii lor, Frăția Mutanților, contra colonelului cu planuri de genocid, William Stryker (Brian Cox). El conduce un asalt asupra școlii Profesorului Xavier pentru a-și construi propria sa versiune a calculatorului care găsește mutanți
X2: X-Men United () [Corola-website/Science/316756_a_318085]
-
annual în decembrie a fost numit după el. Eduard Pamfil a fost o personalitate de cultură universală, considerat un "adevărat umanist, un om mare" (Ștefan Bertalan), "un ultim renascentist al secolului" (Ilie Stepan). Opera lui cuprinde și lucrări de artă grafică. Cercul de bionică, organizat și găzduit de el la Timișoara în anii 1970, unde s-au discutat curente și tendințe noi în diferite discipline științifice și culturale, a avut o influență susținută asupra intelectualilor care au participat, printre ei artiști
Edouard Pamfil () [Corola-website/Science/315075_a_316404]
-
greșeala de pronunțare a unor cuvinte ca "etic", "epic", "epocă", "există" în formele agramate "ietic", "iepic", "iepocă", "iexistă". Grafii hipercorecte apar de exemplu atunci cînd împrumuturile încetățenite în limba română într-o formă adaptată sînt scrise cu influențe ale regulilor grafice ale limbii de origine (sau chiar ale altor limbi), uneori fără a ține cont de grafia originară: "kek" sau "kake" în loc de "chec", "nickel" în loc de "nichel", "Dostojewsky" în loc de "Dostoievski", "Tschaikowsky" în loc de "Ceaikovski", "manuqure" în loc de "manichiură". Pronunția "Rio de Haneiro" în loc de "Rio
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
în loc de "chec", "nickel" în loc de "nichel", "Dostojewsky" în loc de "Dostoievski", "Tschaikowsky" în loc de "Ceaikovski", "manuqure" în loc de "manichiură". Pronunția "Rio de Haneiro" în loc de "Rio de Janeiro" (sub influența modelului "Don Quijote", unde "j" se citește "h") este hipercorectă, deoarece limbile portugheză și spaniolă au convenții grafice diferite. Pentru a evita greșeala frecventă de a scrie un singur i la sfîrșitul cuvintelor unde este nevoie de doi, unii vorbitori ajung la scrierea hipercorectă cu doi "i" acolo unde de fapt trebuie doar unul: "noștrii" în loc de "noștri", "doi
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.<br> În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța, și se bucură de succes. Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândește îndemânare în acest domeniu și, între anii 1829-1830, colaborează la revista ""La Silhouette"", una dintre primele publicații săptămânale ilustrate din Franța. Aici îi cunoaște pe caricaturiștii Paul Gavarni (1804-1866) și Henri Monnière (1805-1877), precum și pe scriitorul Honoré de Balzac
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Maus: Povestea unui supraviețuitor (en: Maus: A survivor's tale) este un roman grafic de Art Spiegelman. Acesta prezintă memoriile tatălui autorului, un evreu polonez care a supraviețuit holocaustului. Cartea urmărește, de asemenea, relația dificilă a autorului cu tatăl său și modul în care efectele războiului reverberează de-a lungul generațiilor unei familii. Toate
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
ale poveștii au apărut în revista Raw între anii 1980 și 1991. Povestea completă a fost publicată în două volume: primul în 1986 ("My Father Bleeds History") și al doilea în 1991 ("And Here My Troubles Began"). Munca la romanul grafic a durat, în total, treisprezece ani. În 1992 acesta a primit Premiul Special Pulitzer. The New York Times scrie, în legătură cu acordarea premiului, că „Membrii comitetului Pulitzer ... consideră că descrierea făcută de autor Germaniei naziste este greu de clasificat”. Cartea alternează planul vieții contemporane
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
care este și ea o supraviețuitoare a lagărelor de concentrare. Personalitatea de acum a lui Vladek pare foarte diferită de cea din lagăr, unde era descurcăreț și dădea dovadă de compasiune. Prezentarea holocaustului este tema principală a celor două romane grafice, dând cărții un aspect metabiografic. Autorul menționează deseori sentimentele cu care se confruntă încercând să "exprime inexprimabilul". Holocaustul este prezentat prin ochii unui supraviețuitor, dar și a celor care nu l-au trăit direct, dar au fost totuși profund afectați
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
Spiegelman însuși poartă întotdeauna o cămașă albă cu o vestă neagră, șamd. Când ies pe străzile unui oraș ocupat de naziști, evreii poartă măști de porc, ca simbol al eforturilor lor de a trece drept polonezi. Folosirea animalelor în romanul grafic poate părea deplasată, dar autorul nu creează stereotipuri, ci dimpotrivă, le ridiculizează arătând cât de stupid este să clasifici oamenii după naționalitate sau etnie. Simbolurile nu sunt ale sale: sunt "împrumutate de la germani... Până la urmă, cartea este esențial despre ceea ce
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
a plasat "Maus" pe locul 7 în lista lor "The New Classics: Books - The 100 best reads from 1983 to 2008" (Noii clasici: Cele mai bune 100 de cărți din 1983 până în 2008), fiind astfel cel mai sus clasat roman grafic.
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
cele două definiții de mai înainte: "o clasă de toleranțe" este un termen folosit pentru o combinație dintre abaterea fundamentală și o treaptă de toleranțe. "Linia zero" este linia corespunzătoare dimensiunii nominale în raport cu care se prescriu abaterile dimensiunilor la reprezentarea grafică a toleranțelor și ajustajelor. "Toleranța ajustajului" cu joc T, respectiv cu strângere T este diferența dintre jocurile respectiv strângerile maxime și minime: Toleranța ajustajului este suma toleranțelor celor două elemente ale ajustajului Există anumite avantaje ale unuia sau altuia dintre
Ajustaj () [Corola-website/Science/318612_a_319941]
-
spațiu.Acest joc are Gameplay-ul cel mai dezvoltat din serie. Pentru a rula ultimul joc din seria Chicken Invaders,aveți nevoie de: Microsoft Windows: Windows XP/Vista/7/8/8.1/10 Procesor 1GHz 512MB RAM DirectX 8.0 Placă grafică 3D Mac OS X 10.4: Procesor Intel 512MB RAM Linux 32-bit: Procesor 1GHz 512MB RAM Accelerator OpenGL SDL 1.2 (opțional) iPhone,iPod,iPad: iOS 6.0+ Android: Android 2.3+ Windows Phone: Windows Phone 8.0+
Chicken Invaders () [Corola-website/Science/318724_a_320053]
-
artă Școala Maxy, între anii 1940 -1944 și în 1945 Academia de Artă Guguianu, având ca profesor tot pe pictorul M.H. Maxy. Din 1951 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București. Din anul 1945 expune la saloanele de pictură grafică și apoi la expozițiile tematice de stat. După anul 1969 participă la expoziții de artă decorativă și execută lucrări de artă monumentală în anii 1959-1961, 1964. România, Franța, Italia, Germania, Israel, S.U.A., Japonia, Brazilia, Olanda, Canada, Belgia, Grecia, Anglia. Vâlcele
Alma Redlinger () [Corola-website/Science/316068_a_317397]