12,610 matches
-
istorie a românilor ale lui constituiau pînă atunci unica lucrare definitivă. Xenopol avea să devină protectorul lui și, în ciuda suișurilor și coborîșurilor relației dintre ei, un prieten sincer. Iorga s-a concentrat asupra limbilor străine, intensificînd studierea limbilor germană, franceză, greacă, latină, italiană și a altor limbi romanice. Și-a continuat lecturile. În această privință, cum își amintea Iorga, "bunul Emanuil Hayman", un evreu, l-a ajutat, împrumutîndu-i studentului lipsit de mijloace materiale multe cărți din librăria lui pentru cîțiva bănuți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vindecat imediat după încheierea armistițiului. Politica lui consta în a cumpăra orice și pe oricine aflat în preajma regelui. Îți trebuie timp ca să cunoști pe cineva. Argetoianu nu era animat de antisemitism. El vorbea despre industriașul Nicolae Malaxa (ortodox de origine greacă) folosind termeni mult mai duri, iar pe cei trei consilieri financiari ai lui Carol II îi numea "cei trei pungași"130. Iorga credea că Blank ajunsese să fie "interesat de cultura românească" în calitate de "un fel de Mecena"131. Dar Blank
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să Înțeleagă istoria Europei dinainte de 1989 și să aprecieze cât de mult s-a schimbat după aceea. Comentând viziunea lui Tolstoi asupra istoriei, Isaiah Berlin făcea o distincție esențială Între două stiluri de raționament, citând bine cunoscutele cuvinte ale poetului grec Arhilocus: „Vulpea știe multe lucruri, ariciul doar unul și bine”. În viziunea lui Berlin, această carte nu este, cu siguranță, un „arici”. În paginile ce urmează nu propun o mare teorie asupra istoriei Europei contemporane, nu detaliez o temă generală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniști și forțele britanice aflate de partea monarhiștilor. După armistițiul semnat În februarie 1945, luptele au reizbucnit În 1946 și au durat Încă trei ani, până când comuniștii au fost dibuiți În ascunzișurile lor din nordul muntos al țării. Deși rezistența greacă Împotriva nemților și a italienilor a fost mai eficientă decât renumitele mișcări din Franța sau Italia (numai Între 1943 și 1944 au fost uciși sau răniți peste 6.000 de soldați germani), ea a făcut și mai mult rău grecilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
greacă Împotriva nemților și a italienilor a fost mai eficientă decât renumitele mișcări din Franța sau Italia (numai Între 1943 și 1944 au fost uciși sau răniți peste 6.000 de soldați germani), ea a făcut și mai mult rău grecilor. Gherila comunistă (KKE) și guvernul atenian al regelui, sprijinit de Occident, au continuat timp de zeci de ani să terorizeze satele și să distrugă mijloacele de comunicație, divizând țara. În septembrie 1949, când s-au terminat luptele, 10% din populație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
satele și să distrugă mijloacele de comunicație, divizând țara. În septembrie 1949, când s-au terminat luptele, 10% din populație nu avea adăpost. Deși nu rivaliza cu luptele din Ucraina sau Iugoslavia În materie de complexitate etnică 10, războiul civil grec a avut cele mai ridicate costuri umane. Impactul postbelic al acestor războaie civile europene a fost imens. În primul rând, ele indicau faptul că războiul nu s-a terminat În Europa În 1945, odată cu plecarea germanilor: un atribut traumatizant al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea implicații serioase Într-o țară În care stânga revoluționară era pe punctul de a prelua puterea. Pe scurt, stabilitatea În zona Mării Egee și În sudul Balcanilor nu mai era amenințată de armata germană, acum În retragere, ci de comuniștii greci și de partizanii lor din munți. Foarte puțini oameni au fost pedepsiți pentru colaborarea cu puterile Axei; În schimb, În lupta Împotriva stângii a plouat cu sentințe capitale. Pentru că la Atena nu se făcea nici o distincție Între partizanii de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colaborarea cu puterile Axei; În schimb, În lupta Împotriva stângii a plouat cu sentințe capitale. Pentru că la Atena nu se făcea nici o distincție Între partizanii de stânga care luptaseră Împotriva lui Hitler și gherilele comuniste care Încercau să dărâme statul grec postbelic (ce-i drept, adesea era vorba despre aceiași oameni), judecați și condamnați În anii următori au fost nu colaboraționiștii, ci inamicii lor, partizanii - În plus, ei s-au văzut excluși din viața publică decenii la rând, iar copiii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obține hegemonia regională. Chiar și numai asta l-ar fi determinat pe Stalin, În timp, să reteze ambițiile generalului. În plus - și acesta a fost elementul decisiv -, Tito Îi făcea probleme În Vest. Iugoslavii au susținut și Încurajat deschis insurecția greacă În 1944 și, mai grav, trei ani mai târziu, când războiul civil grec a reizbucnit. Acest sprijin reflecta activismul Întrucâtva narcisist al lui Tito - Îi ajuta pe comuniștii greci să emuleze propriile lui succese - și era accentuat de un oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În timp, să reteze ambițiile generalului. În plus - și acesta a fost elementul decisiv -, Tito Îi făcea probleme În Vest. Iugoslavii au susținut și Încurajat deschis insurecția greacă În 1944 și, mai grav, trei ani mai târziu, când războiul civil grec a reizbucnit. Acest sprijin reflecta activismul Întrucâtva narcisist al lui Tito - Îi ajuta pe comuniștii greci să emuleze propriile lui succese - și era accentuat de un oarecare interes iugoslav pentru regiunile „slave” din Macedonia greacă. Dar Grecia aparținea sferei vestice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcea probleme În Vest. Iugoslavii au susținut și Încurajat deschis insurecția greacă În 1944 și, mai grav, trei ani mai târziu, când războiul civil grec a reizbucnit. Acest sprijin reflecta activismul Întrucâtva narcisist al lui Tito - Îi ajuta pe comuniștii greci să emuleze propriile lui succese - și era accentuat de un oarecare interes iugoslav pentru regiunile „slave” din Macedonia greacă. Dar Grecia aparținea sferei vestice de interes, așa cum Churchill și mai apoi Truman subliniaseră foarte clar. Stalin nu avea nici un interes
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai târziu, când războiul civil grec a reizbucnit. Acest sprijin reflecta activismul Întrucâtva narcisist al lui Tito - Îi ajuta pe comuniștii greci să emuleze propriile lui succese - și era accentuat de un oarecare interes iugoslav pentru regiunile „slave” din Macedonia greacă. Dar Grecia aparținea sferei vestice de interes, așa cum Churchill și mai apoi Truman subliniaseră foarte clar. Stalin nu avea nici un interes să declanșeze un conflict cu Vestul din cauza Greciei: o chestiune, după el, secundară. În revolta lor, comuniștii greci au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Macedonia greacă. Dar Grecia aparținea sferei vestice de interes, așa cum Churchill și mai apoi Truman subliniaseră foarte clar. Stalin nu avea nici un interes să declanșeze un conflict cu Vestul din cauza Greciei: o chestiune, după el, secundară. În revolta lor, comuniștii greci au mizat cu naivitate pe ajutorul sovietic, poate chiar pe intervenția armată, care erau În realitate excluse. Dimpotrivă, Stalin Îi privea ca pe niște aventurieri zănateci, luptând pentru o cauză pierdută și riscând să declanșeze o intervenție americană. Sprijinul provocator
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dintre aceștia, numai sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii erau recunoscuți ca etnii În Constituția din 1946, Însă li se recomanda, lor și celorlalți, să se considere „iugoslavi”5. Să fii iugoslav nu era ușor. Scriind din Belgrad unui prieten grec la sfârșitul anilor ’40, Lawrence Durrell era de părere că „situația e cam sinistră aici - condiții ca În plin război, aglomerație, sărăcie. Cât despre comunism - dragă Theodore, o scurtă vizită aici te va convinge de meritele capitalismului. O fi el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Manevra, menită să-l destabilizeze pe Tito prin fragmentarea teritorială a Iugoslaviei, nu a avut efectul scontat. Sugerând că o victorie a comuniștilor ar Însemna autonomia nordului macedonean al țării (cu minoritari slavi și albanezi) și, prin urmare, fărâmițarea statului grec, ea a distrus În schimb, pentru o generație Întreagă, credibilitatea internă a comunismului grec. Acest lucru a fost posibil fiindcă naționalismul grec era de o nesiguranță extremă, chiar și după criteriile din regiune. Mereu În gardă de teama unui conflict
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avut efectul scontat. Sugerând că o victorie a comuniștilor ar Însemna autonomia nordului macedonean al țării (cu minoritari slavi și albanezi) și, prin urmare, fărâmițarea statului grec, ea a distrus În schimb, pentru o generație Întreagă, credibilitatea internă a comunismului grec. Acest lucru a fost posibil fiindcă naționalismul grec era de o nesiguranță extremă, chiar și după criteriile din regiune. Mereu În gardă de teama unui conflict cu turcii (foști stăpâni imperiali), În stare de război cu Albania din 1940 (situație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniștilor ar Însemna autonomia nordului macedonean al țării (cu minoritari slavi și albanezi) și, prin urmare, fărâmițarea statului grec, ea a distrus În schimb, pentru o generație Întreagă, credibilitatea internă a comunismului grec. Acest lucru a fost posibil fiindcă naționalismul grec era de o nesiguranță extremă, chiar și după criteriile din regiune. Mereu În gardă de teama unui conflict cu turcii (foști stăpâni imperiali), În stare de război cu Albania din 1940 (situație remediată abia În 1985), negând existența unei largi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1985), negând existența unei largi comunități slave la frontiera cu Iugoslavia și Bulgaria, conservatorii aflați la putere În Grecia postbelică au optat categoric pentru ordine și stabilitate, În detrimentul democrației sau reconcilierii. Îmbinând vechile preocupări naționale cu noile demarcații internaționale, regele grec, Împreună cu armata și miniștrii săi se prezentau În fața Occidentului drept aliați demni de Încredere Într-o regiune instabilă. Loialitatea le-a fost răsplătită din plin2. În februarie 1947, Italia a fost obligată prin Tratatul de la Paris să cedeze Greciei insulele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să joace un rol decisiv. Britanicii au sperat inițial să lase Greciei eliberate forțe de ordine moderne și o armată depolitizată, fapt care s-a dovedit imposibil În circumstanțele din acea zonă și perioadă. După opt ani de război, armata greacă era declarat anticomunistă, regalistă și nedemocratică, iar loialitatea sa față de NATO și aliații americani era mai fermă decât orice angajament față de legile sau instituțiile politice ale propriului stat. Mai mult, ofițerii greci aveau convingerea (existentă și În Spania, la tradiționalul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și perioadă. După opt ani de război, armata greacă era declarat anticomunistă, regalistă și nedemocratică, iar loialitatea sa față de NATO și aliații americani era mai fermă decât orice angajament față de legile sau instituțiile politice ale propriului stat. Mai mult, ofițerii greci aveau convingerea (existentă și În Spania, la tradiționalul corp ofițeresc) că ei Înșiși sunt gardienii integrității nației, nu efemera Constituție pe care juraseră să o apere. Armata s-a implicat dintru Început În viața politică a Greciei postbelice: la alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar, detaliu semnificativ, se născuse În Macedonia greacă și era profund antislav. De origine țărănească și rit ortodox, el era instinctiv provincial, naționalist și conservator - un reprezentant perfect al țării și o investiție sigură În ochii diplomaților americani și ofițerilor greci deopotrivă, fiindcă nu dădea semne că intenționează să subordoneze armata autorităților civile sau să investigheze zvonurile despre rețele și conspirații antiparlamentare la vârf. Sub Karamanlis, Grecia a rămas stabilă, deși stagnantă economic și destul de coruptă. Dar În mai 1963, dr.
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au deteriorat și mai mult când un grup de ofițeri cu simpatii liberale au fost acuzați de conspirație Împreună cu fiul lui Papandreu, Andreas. În martie 1967, 21 dintre ei au fost aduși În fața curții marțiale. În acest moment, guvernul parlamentar grec nu mai funcționa decât În teorie. Conservatorii și ofițerii de armată lansau avertismente sinistre despre influența crescândă a „comuniștilor” În toată țara. Regele refuza să colaboreze cu Uniunea de Centru majoritară, acuzând-o că se bazează pe voturile extremei stângi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost după 1878 administrată de Marea Britanie și anexată unilateral când a Început primul război mondial. Aflată În estul extrem al Mediteranei, mai aproape de Anatolia turcă decât de Grecia peninsulară sau insulele elene, Ciprul avea totuși o majoritate de limbă greacă și religie ortodoxă, dispusă să se unească cu Grecia. Minoritatea turcă (aproximativ 18% din populația insulei) era, firește, Împotriva acestui aranjament și se bucura de sprijinul vehement al Ankarei. Soarta Ciprului - prins Între efortul britanicilor de a scăpa de un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Marea Britanie, Turcia și Grecia; Ciprul era condus de un „parteneriat” greco-turc sub președinția arhiepiscopului Makarios: exilat cândva de Londra ca terorist armat și violent, el era acum respectabilul purtător de cuvânt al unor ambiții greco-cipriote „rezonabile”. Între timp, comunitățile greacă și turcă continuau să trăiască În proximitate, Într-o atmosferă de disconfort și suspiciune punctată de izbucniri sporadice de violență intercomunitară. Guvernele de la Atena și Ankara se erijau În protectoarele compatrioților lor, amenințând ocazional cu intervenția. Dar prudența (și presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preîntâmpine sau să contracareze manevra (superioritatea forțelor turcești era evidentă), junta se dovedea clar neputincioasă; Într-o zi ea a ordonat mobilizarea generală, a doua zi a contramandat-o. Această umilință națională a provocat o furie generală În fața căreia dictatorii greci au apelat la bătrânul Karamanlis, invitându-l să se Întoarcă din exilul parizian. Pe 24 iulie, fostul prim-ministru revenea la Atena și iniția tranziția spre un regim civil. Tranziția s-a realizat neașteptat de ușor. Partidul lui Karamanlis, Noua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]