13,885 matches
-
lucru greu. Sper însă că le veți ajuta“, adresându-se la Dinu. „Deoarece noi suntem prea bătrâni pentru lucrul ce li se cere, cum voiți să-i ajutăm?“ Iar dr. Angelescu, care de rândul acesta nu-și mai putea face iluzii asupra favoarei de care se bucura la rege, pe care întruna îl aprobase, îi spuse verde: „Crezi, Maiestate, că vei scoate țara din nevoie fără Dinu Brătianu, fără de mine, fără Titulescu, Dimitriu și Lapedatu? Nici trei luni nu vor ține
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
extensiune însuflețit de răzbunare. octombrie 1939. guvernul argetoianu Argetoianu, încrezător că va potoli furtuna și, nedându-și seama cât de neputincios va fi față de astfel de porunci, se instală, își rezervă Ministerul de Interne și publică un program de destindere. Iluzii își făceau toți miniștrii. Când m-am dus la d. Petre Andrei pentru întocmirea conferințelor despre regele Carol I, mi-a spus cu sinceritate că gardiștii nu mai sunt, „au fost exterminați“. „Vă înșelați, domnule ministru, sunt mai numeroși ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toată țara indignată față de nepregătirea oamenilor, necunoscuți în străinătate, care trebuiau să rezolve chestiunile diplomatice, aleși nu de țară, dar de rege. Maniu, luând al doilea cuvântul, protestă tot atât de energic și insistă asupra îngrijorării Ardealului. Cădea regele de sus. Ce iluzii își făcuse! dar, cu încăpățânarea și suficiența care îl caracterizau, le răspunse: „1. Că el nu va lucra decât cu oameni tineri; 2. Că armata și-a făcut întreaga datorie (!?); 3. Că are încredere în viitor; 4. Că totul va
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care nu creează e o simplă viețuitoare. * A învăța de la alții nu e o rușine; rușinos este să nu-i înveți și pe alții ceea ce știi tu. * Orice învățătură de minte e o descoperire științifică. Viața e o sumedenie de iluzii și deziluzii; omul trebuie să tragă doar învățăminte. * Statuile cinstesc memoria personalităților, pe care le dezvelesc cei ce nu vor avea statui. * Din potopul cuvintelor, nici o corabie nu se salvează. * Unii vorbesc ca să nu tacă; alții tac ca să nu vorbească
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
interiorul înafară. * Poezia e starea de veghe a poetului. * Omul este puternic prin ceea ce nu are la vedere. * Credinciosul nu se teme de Dumnezeu, ci de propriile slăbiciuni. * Urmele omului nu sunt lăsate de încălțări, ci de faptele lui. * Și iluziile sunt o specie de efemeride. * Numai când moare câte unul ne amintim că viața nu e veșnică. * Nu creatorii sunt nemuritori, ci operele lor. * Ești cu atât mai folositor ție cu cât te dărui mai mult altora. * Cele mai durabile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tulbură cerul, Se naște pe loc întrebarea: eu pentru ce mă frământ? Numai când am căzut în bulboană Am înțeles că nu știu să înot. Coborând din aeronavă, m-a cuprins regretul: Nu zburasem cu aripile mele. Visele sunt încântătoare iluzii, Ce nu trebuie confundate cu realitatea. Stând pe puntea vaporului, am închis ochii. Atunci mi s-a părut că vâslesc cu palmele mele. Latura cea mai consistentă a vieții Este miezul ei. Ci soarele părea un foc, Iar focul se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și Mihail Sadoveanu, toți trei remarcându-se printr-o tehnică aparte în construcția figurilor evocate, în reînvierea trecutului, în crearea unei atmosfere vii, autentice în care se plasează faptele prezente, dar mai ales în arta povestirii, prin care cititorul trăiește iluzia apartenenței la lumile înfățișate în opera. Bibliografie: „COPILĂRIA, UNA SINGURĂ ȘI NEVINOVATĂ...” Prof. înv. preșc. Daniela Smeu Colegiul Tehnic „Petru Poni” Grădiniță P.P. Nr. 5 Ion Creangă face parte din cea mai importantă generație de scriitori a literaturii române , generația
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
era reținut ușor, bucheala, vechea plagă a mediciniștilor, nepotrivindu-se în acest caz. De altfel, cred că plasarea cursului de pediatrie al lui Nicolau în ultimii ani de studii a fost un act terapeutic, acest curs recuperând pentru studenți multe iluzii pierdute, sufocate de numeroase prelegeri aride, îmbâcsite de teorii savante din care nu mai rămas nimic., în timp ce cursurile clare, exacte perfect expuse ale lui Nicolau sunt încă actuale. De câte ori am intrat, de-a lungul anilor, în amfiteatrul de la "Sfântul Spiridon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
stătătoare", desprinsă organizatoric de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"), a fost doctorul Nicolai Zaharia (1916-1974). Astăzi, retras într-o umbră prea apropiată de zodia uitării, poate și datorită modestiei și discreției sale (neobișnuită, în general, într-o lume academică amatoare de iluziile înșelătoare ale recunoașterilor formale), sunt destul de puțini contemporani care îl mai păstrează la locul meritat în memoria lor; cei mai tineri nu știu mai nimic de el; este totuși o frumoasă excepție, aceea a elevului său cel mai apropiat, actualul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
coridor obscur, fără iluminare directă, puteai pătrunde, la capăt, într-o încăpere ale cărei mari ferestre dădeau către Palatul Telefoanelor. Odată intrat, sufletul ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în alt cadru, participaseră la făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
el sunt în roman competitorii români ai lui Avramuț: Cristea Bujor, Vasile Damian ș.a. De altfel, în carte, figurii lui Avramuț îi este opusă, poate chiar prea simetric, aceea a altui evreu, candidul Mișu Ho rowitz, comis-voiajorul veșnic legănat de iluzii inconsistente, sentimental, onest până la pierderea simțului de apărare, victimă sigură a maleficului Avramuț. Aceste romane de moravuri sociale ale lui Ury Benador, deloc lipsite de merite, rămân totuși în umbra unei narațiuni de mici dimensiuni care este opera sa de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unor oameni publici, egoismul, atunci revelat, al unor confrați, crezuți altfel, „năvala la cașcaval“ în fața căreia ricanează: „La cașcaval, la cașcaval, muscal! La bulivar, birjar!“ Conferința scriitorilor din aprilie ’90 este percepută ca un moment al procesului de spulberare a iluziilor: „Iluziile pe care le edificasem în decembrie (puritatea morală,revenirea prietenilor etc.) s-au spulberat una câte una. S-a spulberat încă o iluzie pe care tu nu ai cunoscut-o... În primele zile de după 22, scriitorii râdeau și se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
oameni publici, egoismul, atunci revelat, al unor confrați, crezuți altfel, „năvala la cașcaval“ în fața căreia ricanează: „La cașcaval, la cașcaval, muscal! La bulivar, birjar!“ Conferința scriitorilor din aprilie ’90 este percepută ca un moment al procesului de spulberare a iluziilor: „Iluziile pe care le edificasem în decembrie (puritatea morală,revenirea prietenilor etc.) s-au spulberat una câte una. S-a spulberat încă o iluzie pe care tu nu ai cunoscut-o... În primele zile de după 22, scriitorii râdeau și se îmbrățișau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
birjar!“ Conferința scriitorilor din aprilie ’90 este percepută ca un moment al procesului de spulberare a iluziilor: „Iluziile pe care le edificasem în decembrie (puritatea morală,revenirea prietenilor etc.) s-au spulberat una câte una. S-a spulberat încă o iluzie pe care tu nu ai cunoscut-o... În primele zile de după 22, scriitorii râdeau și se îmbrățișau. Se născuse iluzia unei simpatii... Apoi un val rece de egoism a umplut cori doarele cu microfoane amorțite ale Uniunii Scriitorilor.“ Și cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
le edificasem în decembrie (puritatea morală,revenirea prietenilor etc.) s-au spulberat una câte una. S-a spulberat încă o iluzie pe care tu nu ai cunoscut-o... În primele zile de după 22, scriitorii râdeau și se îmbrățișau. Se născuse iluzia unei simpatii... Apoi un val rece de egoism a umplut cori doarele cu microfoane amorțite ale Uniunii Scriitorilor.“ Și cu aceasta, mă întorc la ceea ce destăinuie în chip esențial scrisorile către prieteni ale lui Florin Mugur, un martor obosit al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este decât o verificare a acestei capacități inexplicabile de a pune stăpânire pe noi, de a ne captiva. În planul artei, autorul se comportă ca solomonarii, ca vrăjitoarele și ca zânele sale : temele înseși, cele mai frecvente, ale prozelor (magia, iluzia, vrăjile) nu sunt decât expresia aceluiași instinct artistic pe care l-am găsit la temelia lor... Autorul atribuie personajelor facultăți, forțe înrudite cu ale lui ; dar Marele Magician, Vrăjitorul adevărat, rămâne de fapt el însuși ». Despre proza poetică și Povestiri
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
orfismului european, în cele două ipostaze: a posesiei și a absenței cântării, de unde provine și tragicul raport poet-cuvânt". În imaginarul eminescian, eroul se confundă cu poetul, ca în Oda (în metru antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează a stăpâni timpul și spațiul, ca și cum universul sferei s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
despiritualizată și cinic-utilitaristă" unde "noi ne străduim, cu penibilul inerent oricărei derute nevertebrate, să devenim ceea ce nu suntem: niște "europeni de nicăieri", fără rădăcini istorice și metafizice, gata să ne iluzionăm în numele unor minciuni occidentale și să mințim în numele unor iluzii occidentalizate". Discreditarea lui Eminescu, pe care o propunea revista Dilema ("terfelit într-o anumită presă românească"), nici măcar nu era originală în contextul corului de denigratori de aiurea ai marilor valori universale, comentează Răzvan Codrescu: "în ordine culturală, dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
etc. Iar înspre sară, când nu se mai putea lucra, ședeam fiecare pe scaun pentru o oară în contemplarea tablourilor noastre, și de erau figuri ni se păreau că stăm de vorbă cu dânsele, de erau vederi de țară, aveam iluzia că respirăm aerul câmpului și ne scăldam în razele soarelui. Petreceam ca niște școlari zburdalnici în atmosfera caldă, sugestivă a atelierului și puneam toată râvna ca producerile noastre să fie vrednice de expoziția ce Verussi plănuia pentru anul viitor. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a rudelor și a prietenilor lui, între care mă număram și eu. Dimitrie Gherghel și colonelul Boteanu erau ca și mine niște simpli amatori, care lucrau cu mult foc sacru, cu multă dragoste pentru artă, dar nu-și făceau nici o iluzie despre talentele lor. Pictam așa între noi, fără pretenție, dar cu nespusă plăcere, considerând această îndeletnicire ca mai nobilă, mai estetică, care ne scotea din hăgașul 165 ocupațiunilor de toate zilele. Însă dintre noi, trebuie să o spun cu regret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
192, totuși are și ea oarecare farmec pentru un om gânditor care se vede dus ca săgeata de monstrul cel vărsător de foc și înghițitor de spațiu. Te simți parcă stăpân pe natură; ai apropiat depărtările, ai scurtat timpul, ai iluzia că zbori pe aripa unui vis. Viața pare mai condensată; ș-apoi, lucru straniu, în măsura în care natura ți se supune, îți cresc și dorurile. Cât mergi de iute, parc-ai vra să mergi și mai iute, întru atâta nesațul omenesc e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe un bulevard parizian. Dar s-au petrecut atunci în mine câteva momente de intimă reculegere, când toate acele furnici grăitoare au dispărut dinaintea ochilor mei, rămânând parcă eu singur în imensa singurătate. Mult n-a durat acest simțământ, căci iluziile frumoase se risipesc iute ca visurile și am trebuit să reintru în realitate și, prin urmare, în otelul care ne chema la ospăț și odihnă. Când cineva a suit ca mine muntele Rigi mai mult pe jos decât calare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ludwig al XVI-lea a căzut jertfă credinței sale, am mai dat o ultimă ochire frumosului lac verde și frumoșilor munți înconjurători și am plecat apoi spre lacul de Constance, cel mai mare din Șvițera, pe care, curmezișindu-l, am avut iluzia mărei; am vizitat cataracta Rhinului de la Laufen, cea mai impunătoare din Europa prin volumul de apă ce cade, și ne-am îndrumat apoi spre Ostanda. Nu voi vorbi nimic de această ultimă parte a călătoriei mele, căci i-am consacrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Descartes, afirmă MARITAIN, a supraevaluat rațiunea, făcînd din ea o instanță care se autojustifică și autoconduce, cultivînd oamenilor convingerea că ei pot fi stăpîni ai propriului destin, fără a avea nevoie de ajutor și îndrumare morală. J.-J. Rousseau alimentînd iluzia că omul se naște liber și că stă în puterea sa să se dezvolte a întărit tendința spre independență față de Divinitate. Educația nouă, activismul pedagogic, în general continuă J. Maritain își iau originea tocmai în această filosofie cartesiană și rousseauistă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Orele străzii Suntem mândri de faptul că suntem „oameni liberi” și că trăim după bunul nostru plac, că suntem stăpâni pe viața și pe hotărârile noastre. Așa să fie oare? Nu aș vrea să spulber nimănui iluziile, dar conform zicalei „iluziile noastre de azi sunt decepțiile noastre de mâine”, aș spune că ar fi bine să mai cugetăm un pic, înainte de a ne îmbăta de mândrie. Fiecare dintre noi este o mică rotiță într-un mare angrenaj
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]