12,842 matches
-
problemă de constituire fenomenală în sens judicativ care trebuie avută în vedere mai departe. Kant însuși, pregătindu-se să treacă la a doua parte a Logicii transcendentale, anume la Dialectica transcendentală, va zăbovi în acest spațiu problematic, de unde se pot ivi situații ca aceea descrisă de Jacobi. Dar trebuie zăbovit aici, cu această interpretare, fiindcă se anunță anumite sensuri non-judicative. 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală Despre topică a mai fost vorba în această prezentare a lui Kant
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este necesară, pentru acest scop, o reducție de tip fenomenologic, care să indice intenționalitatea Dasein-ului împlicată în propria sa constituire existențială. De aceea o descriere a "structurii factice" a acestuia nu mai este suficientă pentru a-l lăsa să se ivească în ceea-ce-este el însuși. 3.3.2.2. Principiul "fenomenologic" al analiticii existențiale: adevărul; orizonturile intenționale ale enunțului Pe baza celor câteva observații formulate mai sus, privind actul-de-principiu ipostaziat ca "scoatere la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orice încercare filosofică, în genere. Este aproape natural să începi elucidarea problemelor ontologice cu cel care pune întrebarea, fiindcă tocmai datorită lui este cu putință însăși întrebarea și dobândește un sens răspunsul adecvat, iar în contextul analiticii existențiale, se poate ivi îndoiala privind valabilitatea în sine a ființei și a ființării, în măsura în care aceasta din urmă este ceva numai pe temeiul ființei, ea însăși "deschisă" de Dasein. Din această perspectivă, constituirea factică a Dasein-ului, ceea ce ar corespunde unei "ontologii" a acestuia, capătă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celei a discursului. Dar el poate, tocmai de aceea, să rămână neexprimat, afirmă Heidegger. Acest "ca" rămas neexprimat este tocmai "ca-ul existențial-hermeneutic", propriu explicitării corespunzătoare unei înțelegeri la nivelul privirii- prealabile. De la bun început, așadar, Dasein-ul "înțelege" ceea ce se ivește în orizontul său de viață. El poate rămâne chiar la acest nivel de constituire factică a sa, deși este deja deschisă calea unei spargeri de orizont, a unei depășiri de limită către alte întruchipări ale Dasein-ului. Același element operațional este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
merge către constituirea Dasein-ului ca timp și a ființei ca adevăr. La începutul lucrării, susțineam că suspendarea valabilității unuia dintre cele două aspecte ale judecății și judicativului, formal sau alethic, nu afectează nici operaționalitatea judicativă, nici constitutivitatea fenomenală care se ivește în acest orizont. Și aceasta, pentru că aspectul activ poate prelua unele funcții ale celui suspendat. De fapt, suspendarea despre care vorbeam ține doar de o prezența nominală a elementelor celor două aspecte, nu de exercitarea unor funcții de constituire judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspectului formal, anume subiectul și predicatul. Dar funcțiile acestora din urmă pot fi preluate de cei dintâi. De altfel, așa se și întâmplă. Totuși, problema pusă nu are doar această înțelegere formală. Dimpotrivă, cel mai semnificativ fapt care s-a ivit deja este prezența, cu un rol constitutiv în sens de constituire fenomenală în orizontul Dasein-ului a timpului și adevărului, ca sensuri fundamentale ale fenomenului ca atare, Dasein-ul. Structura existențială a acestuia este dată chiar de unitatea operațional-fenomenală în care se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului (ca "origine non-originară" a tuturor elementelor din orizontul dictaturii judicativului), la logos-ul ca atare (diferit, cum știm, de logos-ul formal), ca fapt non-judicativ al judicativului. În felul acesta, pot fi contemplate limitele dictaturii judicativului, adică se poate ivi un gând despre ceea ce ar avea puterea de a deschide o altă cale a gândirii, una diferită de cea proprie istoriei judicativului constitutiv, totuși, una care nu ar avea puterea constituirii în afara unei preeminențe în chiar lumea vieții omului, acolo
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentuire (nu în ea însăși, ci prin ceva anterior, aparținând trecutului, adus în prezentul judecății). Ceva anterior și judecata se regăsesc în operația actualizării, despre care a fost vorba mai devreme; timpul, încă o dată, este ființarea însăși; el nu se ivește ca atare, ci ca ființare, mai bine spus, ca "formă" în care intră o anumită ființare, pentru a dura; "formă" în absența căreia ființarea însăși nu ar mai fi ceva, chiar dacă am putea presupune că ființa îi dă, unei ființări
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întâmplă, de fapt, cu aspectul alethic, știut fiind că o anulare a sa ar provoca restrângerea competențelor judicativului constitutiv, poate chiar slăbirea autorității dictaturii judicativului? Celălalt aspect, formal, ar putea susține singur judicativul; totuși, dictatura judicativului, așa cum ea s-a ivit prin cea dintâi formalizare a logos-ului, adună cele două aspecte într-o unitate ființială și funcțională, care dictează reguli discursului (faptului de a gândi, faptului de a rosti și făptuirii înseși). Ceea ce înseamnă că retragerea unuia dintre cele două
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aduce ce aduce ceasul." Norocul, înțeles drept timp kairotic, rupe trecerea vremii, care mai degrabă este indiferentă față de orice se află în ea, adică față de fenomenul "intratemporalității" (cu un gând al lui Heidegger), la care participă. Norocul face să se ivească noul în viața omului, așa încât urmele timpului nu sunt ale vremii trecătoare, pe care o simțim în indiferența ei față de tot ce cuprinde, ci ale timpului răzvrătit; am putea spune, ale clipei, și cred că, reprezentațional, nu ar fi greșit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potența însăși. Pe de o parte, timpul este agentul acesteia, iar potența trecută în act, care rămâne veșnic potența care acum trece în act, reprezintă ceea-ce-este (ființa); pe de altă parte, timpul în-ființează, constituind ceva, anume o ființare, iar aceasta, ivindu-se printr-o trecere în act (având ca agent al trecerii timpul), prinde o determinare generală, care o face să fie "ceva", timpul și ființa fiind de față, adică în "structura" ființării; fiind ambii, în termenii reducției judicative, prezentuiți. Această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temporal, constituite în propria lor durată. Prin aceasta, fiecare ființare nu mai este ceva în sensul substratului, nu mai este, în primul rând, un subjectum, ci este un act. Desigur, ne putem întreba: Ce rezultă prin acest act? Ce se ivește? Unde se ivește? Când se ivește? etc. Toate aceste întrebări sunt legitime. Răspunsurile, însă, chiar dacă iau forma discursivității, formal identice cu aceea proprie judicativului constitutiv, nu pot, în propriul lor, decât să semnaleze "evenimente", "răsăriri", fiecare eveniment sau răsărire constituind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propria lor durată. Prin aceasta, fiecare ființare nu mai este ceva în sensul substratului, nu mai este, în primul rând, un subjectum, ci este un act. Desigur, ne putem întreba: Ce rezultă prin acest act? Ce se ivește? Unde se ivește? Când se ivește? etc. Toate aceste întrebări sunt legitime. Răspunsurile, însă, chiar dacă iau forma discursivității, formal identice cu aceea proprie judicativului constitutiv, nu pot, în propriul lor, decât să semnaleze "evenimente", "răsăriri", fiecare eveniment sau răsărire constituind un fapt propriu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Prin aceasta, fiecare ființare nu mai este ceva în sensul substratului, nu mai este, în primul rând, un subjectum, ci este un act. Desigur, ne putem întreba: Ce rezultă prin acest act? Ce se ivește? Unde se ivește? Când se ivește? etc. Toate aceste întrebări sunt legitime. Răspunsurile, însă, chiar dacă iau forma discursivității, formal identice cu aceea proprie judicativului constitutiv, nu pot, în propriul lor, decât să semnaleze "evenimente", "răsăriri", fiecare eveniment sau răsărire constituind un fapt propriu unei ființări. Potrivit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
evenimentului într-un loc. Evenimentul este, în esența sa, timp: se petrece; dar el lasă o ființare să aibă loc, o ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Din acest joc de a avea loc se ivește lumea, ceea ce înseamnă că intuițiile primare mitologice privind "lumea" ca o deschidere spațială se susțin: nu însă după reglementările judicativului constitutiv, ci după judicativul regulativ, care pune în evidență ființarea în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care ea face parte. Sensul acesteia, prin actul părtinirii, este acela al privilegiului. Dar acest sens nu ar avea nici un fundament dacă ființările nu s-ar (re)ordona în funcție de partea privilegiată, care, acum, poate lucra în numele întregului său. Oriunde se ivește actul de părtinire, trebuie să se ivească și acela al ordonării. Într-un fel, acestea sunt simultane. Oricum, sunt astfel din unghi formal, pentru că timpul prezentuiește ființarea privilegiată și întregul ei, privilegiul intrând în sens numai într-o mulțime ordonată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
actul părtinirii, este acela al privilegiului. Dar acest sens nu ar avea nici un fundament dacă ființările nu s-ar (re)ordona în funcție de partea privilegiată, care, acum, poate lucra în numele întregului său. Oriunde se ivește actul de părtinire, trebuie să se ivească și acela al ordonării. Într-un fel, acestea sunt simultane. Oricum, sunt astfel din unghi formal, pentru că timpul prezentuiește ființarea privilegiată și întregul ei, privilegiul intrând în sens numai într-o mulțime ordonată de ființări, care, datorită relațiilor de privilegiere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sub o formă, sub o structură etc., ceea ce vine în orizontul judicativului constitutiv; tocmai de aceea ea este, de fapt, timpul finit al celui prezentuit, în-ființat sau constituit. Nimic nu scapă, în orizontul dictaturii judicativului, autorizării, chiar dacă, uneori, ceea ce se ivește aici pare a fi mai puternic decât timpul. Oricum, doar spațiul se poate măsura cu timpul; dar spațiul scos din semantica sa judicativă și "recondiționat" după rosturile unui tărâm "nou", ale cărui "rațiuni" ne sunt încă neclare, chiar dacă ne-am
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mult cu acest act de autorizare filosofică a unui fapt care este de la bun început filosofic. Se va spune că nimic nu este într-un anumit fel de la bun început. Și voi răspunde așa: ba toate gândurile, rostirile sau făptuirile ivite în orizontul dictaturii judicativului sunt potrivit regulilor sale de constituire, care, datorită motivelor pe care le cunoaștem, activează tocmai părtinirea, ordonarea și autorizarea, chiar din primul moment al acelor fapte. Fără îndoială, de aici nu trebuie înțeles că nu este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de apariție a celei de-a doua timporizări, survenirea gândului, rostirii, făptuirii ca eveniment în unitatea de viață omenească reprezintă o de-naturare a judicativului constitutiv. Judicativul regulativ este, în sine însuși, un fapt pe deplin "autorizat", însă înlăuntru-i se ivesc astfel de fapte, care convenționalizează ceea ce apărea ca având un sens desăvârșit, potrivit perspectivei judicativului constitutiv. Dar tocmai în acest fenomen al de-naturării constitutivității judicative se află șansa recunoașterii unui sens non-judicativ. De-naturarea judicativului constitutiv prin câteva fapte aparținând judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de-naturarea. Toate acestea se petrec sub autoritatea unor instanțe care au trecut drept fapte "zeiești", de la gesturi fondatoare pentru fel de fel de practici omenești, până la ceea ce numim acum "valori". Acestea încalcă, înainte de toate, "dreptatea" lucrurilor, faptul că ele se ivesc în "lume" cu o natură proprie e drept, judicativ constitutivă, de vreme ce tocmai reducția judicativă a scos la iveală acest fenomen și sunt autorizate în sfera publică printr-un act care se sprijină în fenomenul retragerii timpului. Convertirea sensurilor în această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Hermeneutical Project. 5 A se vedea: Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes (1986); Alexandru Surdu, Teoria formelor prejudicative (1989). Aceste două lucrări, apărute la mică distanță una de alta, constituie însăși sursa uimirii mele ("originare") din care s-au ivit întrebările ce susțin demersul acestei lucrări. 6 Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, p. 17. 7 Husserl, Ideen I, § 94; Idées directrices pour une phénoménologie, p. 328. 8 Pentru sensul termenului a priori, în folosirea lui în acest context, a se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legale și a celor prevăzute de prezentul contract. ... (5) Dobânzile și penalitățile se calculează în funcție cuantumul prevăzut de reglementările în vigoare. ... Articolul 19 REZOLVAREA LITIGIILOR (1) Prezentul Contract se supune legislației românești. ... (2) Eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu prezentul contract vor fi soluționate pe cale amiabilă. Dacă acest lucru nu este posibil, litigiul va fi adus spre soluționare instanțelor judecătorești competențe. Articolul 20 NOTIFICAREA CONTRACTULUI (1) Toate notificările, informările și raportările aferente prezentului contract vor fi considerate valabil
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176120_a_177449]
-
legale și a celor prevăzute de prezentul contract. ... (5) Dobânzile și penalitățile se calculează în funcție cuantumul prevăzut de reglementările în vigoare. ... Articolul 19 REZOLVAREA LITIGIILOR (1) Prezentul Contract se supune legislației românești. ... (2) Eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu prezentul contract vor fi soluționate pe cale amiabilă. Dacă acest lucru nu este posibil, litigiul va fi adus spre soluționare instanțelor judecătorești competențe. Articolul 20 NOTIFICAREA CONTRACTULUI (1) Toate notificările, informările și raportările aferente prezentului contract vor fi considerate valabil
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176121_a_177450]
-
la Sesiunea ordinară cât și la cea extraordinară, Comisia stabilește ordinea de zi în prima ședință a Sesiunii respective. ... Comisia poate să discute la punctul 'Diverse' din ordinea de zi, pe baza convenirii între Împuterniciți, orice problemă ce se poate ivi care este conform prevederilor Acordului. c) La Sesiuni au loc discuții între Împuterniciți. La propunerea oricărui Împuternicit se va da cuvântul Supleanților Împuternicitului sau experților prezenți la Sesiune. d) Cele stabilite de Comisie se acceptă de comun acord, iar după
EUR-Lex () [Corola-website/Law/177394_a_178723]