12,623 matches
-
al artelor, era un om cultivat cu studii la Paris, jovial, scriitor, intelectual rafinat, radios, critic de artă și un om de un bun gust desăvârșit. El organiza adesea la moșia sa de la Vlaici-Olt, tabere de creație unde invita artiști lirici, pictori, sculptori și actori. La București situația era similară, ba mai mult, sculptorilor și pictorilor le-a pus la dispoziție un atelier cu cele necesare activității artistice și le achiziționa lucrările. Pe de altă parte, Alexandru Bogdan-Pitești avea și o
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Virgil" (1998) este povestea relației dintre o englezoaică și un poet român exilat. În "Uncle Rudolf" (2002), naratorul își amintește viața sa și salvarea sa pe când era copil de la o moarte probabilă în România fascistă, de către unchiul său, un tenor liric talentat și eroul eponim al romanului. În cartea sa "Chapman's Odyssey" (2011), personajul principal, Harry Chapman, întâlnește personaje literare, scriitori, prieteni decedați și membri ai familiei într-un delir indus de morfină pe patul unui spital din Londra. În ciuda
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
înzestrare sufletească și cu o rafinată știință a construcției poetice, ținându-și cititorul de bună credință în miezul textului, acolo unde percepția realului și imaginația posibilului își dau mâna spre a-l face pe cel atent un complice al aventurii lirice" (Ioan Moldovan) "The dead are în în fiction now, not that they were ever ouț, but they are în differently. În Horia Dulvac’s spectacularly and beautifully written short novel, the narrative voices who turn ouț to belong to dead
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
sau Saadī, (n. 1210 la Șiraz, Persia - d. 1292) a fost unul dintre principalii poeți persani. , poetul filozof, este autorul a două vaste culegeri de un pronunțat caracter moralizator: Golestan (Gradina florilor) și Bustan (Livada / Gradina Fructelor), pe lângă producții pur lirice, însumând sute de gazeluri si catrene. Golestan este considerata cea mai influentă culegere de proză a literaturii persane. Mausoleul lui se află în Șiraz (Iran). Ziua Națională Saadi este celebrată în Iran pe 21 Aprilie (persana: ١ اردیبهشت) Multe aspecte
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
verso primele două versuri din „Banii Adam”, precum și o poză a mausoleului lui Saadi din Șiraz. De asemenea, pe moneda de 500 riali, se regăsește poza mausoleului lui Saadi Șirazi. Saadi este de asemenea cunoscut ca un mare panegirist si liric. A scris o multitudine de qaside (Qasa’id) atât în Persană cât și în Arabă, gazeluri mistice (poeme de dragoste) (Ghazaliyat) și poezie satirică. Autor a numeroase ode ce înfățișează diverse experiențe ale vremii sale, a scris și despre lamentarea
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Shiraz în 1213 (?). Și-a desăvârșit studiile la Universitatea Nizamiyyah din Bagdad și apoi a călătorit prin țările lumii islamice și chiar dincolo de hotarele ei. A revenit la Șiraz în 1256-1257, unde a și murit în 1292. Pe lângă producții pur lirice, însumând sute de gazeluri și catrene, opera lui "Saadi" cuprinde două vaste culegeri de un pronunțat caracter moralizator: "Golestan" ("Grădina florilor ") și "Bustan" În cele două capodopere ale sale: "Bustan" ( "Livada cu fructe" ) și, mai ales, "Golestan" ( "Grădina florilor" ) găsim
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
putem rămâne". ” , "Saadi" a cântat, de asemenea, și natura, și dragostea, folosind forma fixă a "gazelului" , Poetul care adus gazelul la culmi de perfecțiune neatinse de alții a fost "Hafez "( secolul al XIV-lea).” Despre viața celui mai mare poet liric persan, Șamsoddin Mohammad, supranumit și Hafez ( cunoscător pe dinafară al Coranului ), se cunosc puține date. S-a născut și a trăit la Shiraz între 1325 și 1390; a început să scrie de timpuriu, cîștigând o notorietate care avea să crească
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
Shiraz între 1325 și 1390; a început să scrie de timpuriu, cîștigând o notorietate care avea să crească neîncetat. Opera lui poetică se compune din cinci sute de gazeluri, o sută de catrene și câteva poeme în distihuri. Gazelul, poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt distribuite astfel: versurile primului distih rimează între ele, aceeași rimă păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri, primul vers rămânând nerimat. Gazelul apare în cadrul poeziei lirice persane în secolul al X-lea
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
câteva poeme în distihuri. Gazelul, poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt distribuite astfel: versurile primului distih rimează între ele, aceeași rimă păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri, primul vers rămânând nerimat. Gazelul apare în cadrul poeziei lirice persane în secolul al X-lea, reflectând caracteristicile acesteia. Blamul religios adus poeziei de către religia islamică se manifesta prin susținerea că poezia este o modalitate de a falsifica realitatea și de a-l duce pe om pe calea desfrâului. Ca
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
exercitat o puternică influență asupra generațiilor de poeți din secolele următoare, inclusiv din perioada abbasidă. El este considerat și întemeietorul "ghazal"-ului, în forma sa de preambul ( "nasib" ) al poemului amplu ( "qasida" ), prin stabilitatea cadrului în care plasează acel fragment liric ( "al-atlal "- urmele locului de popas al tribului iubitei: cele trei pietre cu rolul unor pirostrii pe care se așeza vasul pentru fiert, șanțurile pe care se scurgea apa din jurul cortului etc. ) și prin faptul că s-a oprit pe acest
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
romanului "Povara bunătății noastre" decurgea anevoie, cu multe chinuri și frământări, iar scriitorul a trecut prin mai multe schimbări atât în viața profesională, cât și în cea personală. Scrisul lui Druță a dobândit o altă tonalitate, abandonând definitiv aspectul blând, liric și baladesc pe care-l avusese până atunci. Ion Druță a scris în 1967 un roman care prezenta în continuare destinul comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
rezistență națională și spirituală în fața încercărilor sovietice de subminare a culturii și tradițiilor naționale românești din RSS Moldovenească. Scriitorul a impus o „formulă narativă lirico-simbolică”, potrivit acad. Mihai Cimpoi, cultivând o narațiune baladescă cu vădite aspecte polemice în spiritul prozei lirice ce se impunea tot mai mult în literaturile rusă, ucraineană sau kirghiză. Literatura sa se înscrie pe linia tradiției prozei moldovenești cultivate de Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, cu o curgere domoală a întâmplărilor și cu o oralitate evidentă. Autorul
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
roman devine „o emblemă strălucită a întregii creații druțiene”. Scrierile lui Ion Druță au fost asemănate deseori cu cele ale lui Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu. Se pot face însă și alte analogii stilistice. Astfel, elogiul satului arhaic și sentimentalismul liric al naturii ar putea asemăna romanul druțian cu narațiunile epice "Desculț" al lui Zaharia Stancu și "Cartea Oltului" al lui Geo Bogza, dar critica basarabeană acceptă cel mai adesea că proza lui Ion Druță seamănă cu cea sadoveniană prin „cultul
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
lui Zaharia Stancu și "Cartea Oltului" al lui Geo Bogza, dar critica basarabeană acceptă cel mai adesea că proza lui Ion Druță seamănă cu cea sadoveniană prin „cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă, filosofia sceptică și fatalistă”. Fiorul liric profund al romanului îi conferă un caracter mai mult baladesc-rapsodic decât realist și romanesc. Personajul principal al romanului, Onache Cărăbuș, este un păstrător al tradițiilor, privind lumea cu ironie și asemănându-se cu personajele Ivan Turbincă și Dănilă Prepeleac din
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
noastre" o adevărată Cântare a Basarabiei, modul de prezentare al Basarabiei din acest roman ca o țară frumoasă și mândră, dar săracă și nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei în "Cântarea României" a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii, a fertilității pământului și a dârzeniei și dărniciei oamenilor se împletesc cu lamentația destinului nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă faptul că personajele lui Ion Druță sunt lipsite de speranța într-un viitor mai bun
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
cu instinctele lui războinice și amoroase”, făcând un exces de subiectivism în descrierea coloristică a mediului istoric și natural. Stilul narațiunii este poetic, avântat și plin de patos, iar peisajele evocate (codrii și apele moldave) par incendiate cu o flacără lirică într-un mod asemănător cu impresionismul artistic. Pasiunea pentru trecutul istoric și avântul patriotic din anii de tinerețe ale lui Sadoveanu erau bine-cunoscute, după cum afirma Nicolae Iorga care l-a cunoscut după ce a preluat direcția revistei "Sămănătorul" în 1905. Istoricul
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
să primească sugestii: „Trecutul îl cunoștea neîndestulător și uniform marele scriitor care la douăzeci de ani era format așa de mult încât nu mai era dispus să învețe ca să se schimbe”. Romanul "Șoimii" este o operă literară compusă din elemente lirice și epice. Sadoveanu folosește o limbă literară ce derivă din graiul poporului, având forme și nuanțe originale. Stilul romanului este unul solemn, cu propoziții și fraze sentențios-naive cu caracter oral, semănând cu exprimarea dintr-o carte populară veche. Limbajul folosit
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
cu exprimarea dintr-o carte populară veche. Limbajul folosit este unul țărănesc plin de arhaisme și de regionalisme, ce coexistă pe alocuri cu o exprimare de tip cronicăresc. Evocarea epică a aventurilor istorice într-un stil arhaic alternează cu descrierile lirice ale peisajului străbătut de călăreți privit prin ochii artistului modern, autorul evitând astfel efectul de manierism care ar fi fost produs de menținerea constantă a unei exprimări arhaice sau rurale. Spre exemplu, iată cum vorbește moș Petre Gânj: "„Cățeaua de
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
a rugat pe Diplo să îi livreze „cea mai nebunească înregistrare” pentru album. Împreună au compus și au înregistrat șapte piese. Diplo a confirmat o piesă, cunoscută ca „Bitch I'm Madonna”, în care a crezut că va împinge limitele lirice pentru un cântec pop. Alicia Keys și Ryan Tedder au confirmat că au lucrat la album, spunând că au contribut la compunerea piesei „Living for Love”, Keys cântând la pain. „Messiah” și „Devil Pray” sunt alte două piese pe care
Rebel Heart () [Corola-website/Science/333846_a_335175]
-
cu instinctele lui războinice și amoroase”, făcând un exces de subiectivism în descrierea coloristică a mediului istoric și natural. Stilul narațiunii este poetic, avântat și plin de patos, iar peisajele evocate (codrii și apele moldave) par incendiate cu o flacără lirică într-un mod asemănător cu impresionismul artistic. Există o deosebire esențială între romanele istorice antebelice ale scriitorului și "Zodia Cancerului", ce evidențiază maturizarea talentului lui Sadoveanu. Lirismul caracteristic începuturilor carierei literare este înlocuit aici de un epic mai pronunțat, iar
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
cercul de scriitori din jurul lui Gheorghe Asachi. Caracterizarea făcută de contemporani a fost aceea a unui om cu o bogată fantezie, care nesupusă însă unei discipline a literaturii a avut tendința de a aluneca cu ușurință spre bizarerii. Încercările sale lirice au încercat să imite pe cele ale altor poeți ai vremii (în special Grigore Alexandrescu) și au fost fie patriotice militante, fie de dragoste încărcate de convenționalism, fie încercări alegorice sau filozofice, grevate însă de un iz didacticist. Publicate în
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
exercitat o puternică influență asupra generațiilor de poeți din secolele următoare, inclusiv din perioada abbasidă. El este considerat și întemeietorul "ghazal"-ului, în forma sa de preambul ( "nasib" ) al poemului amplu ( "qasida" ), prin stabilitatea cadrului în care plasează acel fragment liric ( "al-atlal "- urmele locului de popas al tribului iubitei: cele trei pietre cu rolul unor pirostrii pe care se așeza vasul pentru fiert, șanțurile pe care se scurgea apa din jurul cortului etc. ) și prin faptul că s-a oprit pe acest
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
în timp ce Antoinette și Alfonsine Plankenhorst, Bence Rideghváry și Ottó Palvicz au trăsături negative, fiind întruchiparea duplicității, a ipocriziei și a cruzimii. Eroii lui Jókai sunt purtătorii unui destin istoric. Romanul are un caracter de epopee eroică, aspect evidențiat de invocațiile lirice ale autorului. Vorbind despre moartea lui Sándor Petőfi, Jókai se întreba retoric: "„Iar poetul care a străbătut bolta cerească aidoma unui meteorit nu cânta decât această luptă sfântă; despre această luptă răsuna ecoul de acolo din înălțimi, când a dispărut
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
Autorul folosește în numeroase cazuri surpriza ca modalitate epică de desfășurare a acțiunii, înfățișând uneori întâmplările cu totul altfel decât s-ar aștepta cititorii. Prozatorul Dénes Jónás considera că romanul "Fiii omului cu inima de piatră" este o „operă eminamente lirică în care scenele de măcel, de un realism vădit față de celelalte romane ale prozatorului, reprezintă ilustrarea războiului absurd pe care îl duc soldații din armata austro-ungară, deseori împotriva propriilor confrați revoltați”. Romanul "Fiii omului cu inima de piatră" a fost
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o dexteritate însușită din lecturile englezești”. Scrierile sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Analizând nuvela sub aspect folcloric, profesorul universitar Petru Ursache evidenția că tema sa
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]