12,866 matches
-
continuă la grupele mai vârstnice, în ciuda activității sexuale susținute. Scăderea prevalenței, chiar la prostituate peste 30 ani, sugerează acțiunea a două elemente: regresia spontană și instalarea și păstrarea imunității celulare (Kjaer S.K. și colab., 2000). EVOLUȚIA INFECȚIEI HPV Partenerii sexuali masculini au rolul de vector în majoritatea infecțiilor HPV achiziționate pe cale sexuală. Transmisia bărbat-> femeie este mai facilă iar simptomatologia asociată infecției la bărbat este frustă sau, mai curând, absentă. Alte cancere asociate HPV - cancerul anal și faringo-laringian - sunt prezente în
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
a unui nou tip de a fi femeie (întreprinzătoare, inteligentă, independentă, cochetă, celebră). Revoluția Industrială, fenomenul modern al emancipării femeilor, revoluția sexuală au contribuit la impunerea unui nou tip de femeie: femeia-obiect sau femeia-ca-obiect sexual. Evident că există și varianta masculină a discursului occidental despre sex: bărbatul-obiect. În discursul despre sex, femeia nu a fost niciodată elementul marginal, ci, dimpotrivă, centrul de atenție și de atracție colectivă. Astfel vom înțelege de ce romanele sexiste victoriene și post-victoriene au centrat femeia, sexul ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de atenție și de atracție colectivă. Astfel vom înțelege de ce romanele sexiste victoriene și post-victoriene au centrat femeia, sexul ei; de ce G. Klimt (1862-1918) picta femei în formă de vagin și uter; de ce Freud și psihanaliștii investigau obsesiile și patologiile masculine strict legate de sexualitatea femeii; de ce sexologiile sunt centrate pe actul sexual și pe sexul partenerilor; de ce relațiile dintre femei și bărbați prind contur prin atracție sexuală. Ideile exprimate de Simone de Beauvoir (1908-1986) în cartea Al doilea sex (Le
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
surprinse în toiul „dezbaterilor de bufet” (La bufet, Primăvara la bufet), perorând în legătură cu efectele radiațiilor de la Cernobâl sau schițând actul de constituire a unui nou partid politic. Decupajul nu este inedit tematic, în imaginarul literar cârciuma fiind locul deplinei convivialități masculine, concurând bucătăria, destinată cu strictețe sporovăielilor femeiești. În alte povestiri sunt parcurse „dosare de caz”: soție și mamă ratată (Vals!), ofițeri de miliție care își tratează cu sadism victimele, niște tineri protestatari din ziua de 21 decembrie 1989, fără să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
centrul atenției: ele sunt primele apostole, primele care le spun celorlalți că Isus a înviat din morți. Conform cu ceea ce am notat mai devreme în această carte, e pur și simplu imposibil de crezut că tradiția a început în forma exclusiv masculină pe care o găsim în tradiția citată de Paul în 1Cor, ca mai apoi să se dezvolte în moduri foarte diferite în patru povestiri care au în prim plan femeile, așa cum găsim în evanghelii. Și în acest caz, povestirile par
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lectura poemului. În vara aceea împlinise cincisprezece ani... De ce se gândise oare la Președinte? Probabil că bărbatul acela frumos, impozant, cu mustață falnică și cu ochi mari și liniștiți a întruchipat brusc, prin vreun joc capricios al reveriei amoroase, prezența masculină prefigurată. Și ea a întrebat în rusește - parcă pentru a exprima mai clar misterul neliniștitor al acelei prezențe dorite în taină: „Și cu Félix Faure ce s-a întâmplat?” Charlotte mi-a aruncat o privire rapidă, colorată de un surâs
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
foarte neobișnuită de a strânge o armă de foc, un kalașnikov, și de a-i simți tresăririle nervoase pe umăr. Și de a vedea, în depărtare, o siluetă de placaj acoperindu-se cu găuri. Da, smuciturile lui insistente, forța lui masculină erau pentru mine de natură profund senzuală. De altfel, de la prima rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amintit de tânăra mea parteneră de pe pluta noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la capăt, dezvăluind egoismul acela masculin care mă înspăimânta și totodată mă ispitea, mi-am spus: „De fapt, după ce faci dragoste, femeia trebuie să dispară!” Și mi-am imaginat din nou mâna aceea febrilă căutând hangerul. M-am ridicat brusc în picioare, întorcându-mă spre Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă întreb de ce o pată din iarbă, o clipire colorată, parfumată, vie, ba exista la masculin și avea o identitate scârțâitoare, fragilă, cristalină, impusă parcă de numele ei „țvetok”, ba se învăluia într-o aură catifelată, discretă și feminină - devenind „o floare”. Mai târziu, aveam să mă gândesc la povestea miriapodului care, întrebat despre tehnica dansului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am coborât spre Volga. Și acolo, cum să vă spun...” Dimineața, când am ieșit, am trecut pe lângă izba mare și neagră. Era deja animată de o zumzăială compactă. Se auzea sfârâitul mânios al uleiului într-o tigaie, duetul feminin și masculin dintr-o ceartă, amestecul de voci și de muzică de la mai multe radiouri... I-am aruncat o privire Charlottei, ridicând din sprâncene cu o strâmbătură batjocoritoare. Ea a ghicit fără efort ce voia să spună zâmbetul meu. Dar marele furnicar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în formulele de invocare, el subzista doar în cazul lui All"h (se spune y" Ra≤m"n, dar y" All"h). Divergențele încep când este vorba de etimologie: de la rădăcina ‘LH, WLH, LWH sau de la persoană a III-a masculin a pronumelui personal? În ipoteza că All"h ar veni de la al + il"h, reținută de majoritatea filologilor, este mai puțin interesant pentru noi să vedem cum s-a făcut trecerea de la il"h la All"h; în schimb, originea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
însoțit de un pronume-sufix care indică beneficiarul acțiunii de mântuire înfăptuite de Dumnezeu. Sinonime cu acest nume sunt cateva expresii formate dintr-un nume divin generic în anexiune cu unul din substantivele abstracte de la aceeasi rădăcina YŠ‘, si anume, yQša‘ (masculin), sau yešó‘"h (feminin), cu semnificația „mântuire”, construite și ele cu pronume sufix: k š"k"ƒaÖ ’ElohQ yiš‘ek we-Țór m"‘uzzek lo’ z"kart... (Is 17,10a): „Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale și de Stâncă scăpării
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care țin să transcrie cea de a doua litera, Qta, pronunțată ulterior , în vreme ce creștinii catolici și protestanți îl ortografiază fonetic: „Isus”. 3.2.2.3. Supranumele: Christós/ho Messías Christós, adjectiv verbal de la chríÄ, traduce ebraicul m"šaƒ, substantiv masculin care înseamnă „cel uns”: ho Messías (hó estin methermeneuómenon Christós), „Mesia (care se tălmăcește Hristos)” (În 1,41). Pentru evreii contemporani cu Isus, m"šaƒ nu era un nume divin, ci desemna doar personajul providențial, „uns” de Dumnezeu asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de vedere gramatical după cum urmează: Substantive: • de declinarea I: - feminine: megalosýnQ (3.2.1.1.6.), agápQ (3.2.1.10.1.), aletheia (3.2.2.6.1.), sophía (3.2.2.10.1.), thýra (3.2.2.14.4.); - masculine: krites (3.1.11.3. și 3.2.2.10.), dynástQs (3.1.13.1. și 3.2.1.6.3.), despótQs (3.2.1.6.2. și 3.2.2.8.2.), exousiástQs (3.1.7.5.), ktístQs (3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și 3.2.1.6.3.), despótQs (3.2.1.6.2. și 3.2.2.8.2.), exousiástQs (3.1.7.5.), ktístQs (3.2.1.7.1.), mesítQs (3.2.2.14.1.); • de declinarea a II-a: - masculine: theós (3.1.1., 3.2.1.1. și 3.2.2.1.1.), phÄtismós (3.1.13.2.), hilasmós (3.1.15.1. și 3.2.2.13.4) ouranós (3.2.1.1.7.), hyiós (3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.11.2.), didáskalos (3.2.2.15.1.), epískopos (3.2.2.16.2.); - feminine: hodós (3.2.2.15.5.); - neutre: arníon (3.2.2.13.3.), hilasterion (3.2.2.13.4.); • de declinarea a III-a: - masculine: mártys (3.1.9.2.), pater (3.1.10.5., 3.1.16.3. și 3.2.1.2.), basileús (3.1.8.2., 3.2.1.6.1. și 3.2.2.8.1.), pantokrátÄr (3.1.1.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a ține departe gândacii din cereale, adăugați un sac de tifon plin cu frunze de dafin în depozitul de cereale. Reumatismul câinilor vârstnici Luați o pernă pe care doarme câinele dvs. și umpleți-o cu frunze uscate de ferigă, planta masculină. Aceasta nu numai că alină durerile câinelui dvs., ci va și descuraja apariția purecilor. Tratamentul reumatismului animalelor Puneți 6 picături de ulei de rozmarin în ½ cană de apă. Folosiți pentru a masa zonele care au nevoie de alinare. Diareea la
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
exemplu, deoarece se crede că vrăjitoria este sursa furtunilor neașteptate și că acest lucru se produce prin manipularea magică a apei din râuri și lacuri, ploile neașteptate au fost asociate cu imaginea celor două femei pescuind (asumându-și o activitate masculină?). Prin așezarea celor două seturi de fapte Într-o relație cauzală, ele au fost considerate sursă evenimentului nedorit („magia pare a fi o uriașă variațiune pe tema principiului cauzalității” - M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 89). De asemenea, așa cum subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru că el le garanta securitatea și hrana), cât și de nemulțumire (pentru că nu le permite satisfacerea instinctelor, mai precis accesul la femeile din hoardă). O asemenea configurație istorică este analoagă cu ceea ce psihanaliza dezvăluie ca un dat universal al subconștientului masculin: complexul lui Oedip. Acesta ar exprima frustrările băiatului care Își dorește mama (ca un ecou sexualizat al perioadei de comuniune din timpul alăptării), dar nu o poate avea, deoarece tatăl este cel care o stăpânește din punct de vedere sexual
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un semn al sorții tânărului (după cum este el se poate afla dacă tânărul fusese sortit să moară sau nu); c) ca un substitut al miresei ( Într-un sistem simbolic În care nunta este inversată - tânărul are ca mireasă un copac „masculin”, iar nunta sa marchează unirea cu lumea morților), astfel Încât această mireasă non-culturală este sinonimă cu moartea. Partea a doua a ceremonialului cuprinde Împodobirea bradului (ca la nuntă) și bocetul - care prezintă aducerea bradului ca o „Înșelătorie”, deoarece bradului i se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de formă, inițiații care termină perioada de izolare sunt tratați ca și cum ar fi Încărcați cu putere, căldură, pericol - și e nevoie de timp pentru ca ei să se răcorească. Deși multă vreme s-a crezut că inițierile sunt ansambluri ritualice preponderent masculine, cercetările recente arată că riturile de inițiere feminine sunt și ele foarte răspânite și extrem de complexe. Într-o lucrare de sinteză, B. Lincoln (1981, pp. 94-101) consideră că riturile de inițiere feminină implică următoarele elemente constante: a) mutilarea corporală: locul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
calitățile arhetipale sunt transmise tinerelor, printr-o oprire mitică a timpului și prin enunțarea unei contopiri simbolice dintre lumea divină și cea umană; c) călătoria cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât despre un traseu narat, identic cu traseul unei divinități sau eroine, prin care persoana supusă inițierii descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de opoziții: copil (adică ființă umană neîmplinită) - femeie matură, bărbat - femeie, trecut - viitor, strămoși - descendenți, lumea de aici - lumea de dincolo. Jocul acestor opoziții este mai important decât În inițierile masculine, deoarece, În societățile simple, femeia nu beneficia de un statut egal sau la fel de important cu cel al bărbatului. În consecință, inițierea ei nu avea ca scop o schimbare de statut, de poziție În interiorul ierarhiilor sociale, ci una de tip ontologic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la altul mai Înalt, o tranziție spațială sau o schimbare de rezidență” (B. Lincoln, 1981, p. 102), În contrast cu acest model, inițierea feminină marchează o transformare ontologică, o creștere a puterilor ei naturale: „În antiteză cu statutul sociopolitic atribuit prin inițierile masculine, riturile de inițiere feminină conferă un statut cosmic, un loc definit În univers, un loc de o importanță și demnitate aparte” (p. 105). În acest context, identificarea cu divinitatea și sinteza opozițiilor Întemeietoare capătă valori cosmogonice: „De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Common a fost un loc liminal și utopic. Femeile din Greenham au contrazis geografia comună a spațiului public, bazată pe deosebiri de gen: ele erau femei care ieșiseră din spațiul lor privat și care trăiau, ca persoane particulare, În spațiul masculin, public, În mod evident non-domestic, al unei baze militare cu arme nucleare. Acest efect a fost amplificat de o cuvertură mediatică intensă. Greenham era Însă rupt de modelul vieții casnice cu contactele ei normale cu mass-media: În campus nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]