13,312 matches
-
spre biserică (2004, ulei/pânză); Parcova (2004, ulei/pânză); Modus vivendi (2004,ulei/pânză); O amintire caldă (2004, ulei/pânză); Restaurare (2004, ulei/pânză); Portretul lui Dimitrie Peicev (2004, ulei/pânză); Erupție statică (2005, ulei/pânză); Legenda mărțișorului (2005, ulei/pânză); Sonata fructelor (2006, ulei/pânză); Lumea abstractă (2007, ulei/pânză); Masă (2008, ulei/pânză); Zi de naștere(2008, ulei/pânză) etc. 2007-2008 - Proiectul științific pentru tineri cercetători Situația actuală a tineretului din Republica Moldova. Perspective de dezvoltare. România (Primăria, Curtea de Argeș), Republica Moldova
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
Parcova (2004, ulei/pânză); Modus vivendi (2004,ulei/pânză); O amintire caldă (2004, ulei/pânză); Restaurare (2004, ulei/pânză); Portretul lui Dimitrie Peicev (2004, ulei/pânză); Erupție statică (2005, ulei/pânză); Legenda mărțișorului (2005, ulei/pânză); Sonata fructelor (2006, ulei/pânză); Lumea abstractă (2007, ulei/pânză); Masă (2008, ulei/pânză); Zi de naștere(2008, ulei/pânză) etc. 2007-2008 - Proiectul științific pentru tineri cercetători Situația actuală a tineretului din Republica Moldova. Perspective de dezvoltare. România (Primăria, Curtea de Argeș), Republica Moldova (Casa-muzeu Pușkin, muzeul din satul
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
vivendi (2004,ulei/pânză); O amintire caldă (2004, ulei/pânză); Restaurare (2004, ulei/pânză); Portretul lui Dimitrie Peicev (2004, ulei/pânză); Erupție statică (2005, ulei/pânză); Legenda mărțișorului (2005, ulei/pânză); Sonata fructelor (2006, ulei/pânză); Lumea abstractă (2007, ulei/pânză); Masă (2008, ulei/pânză); Zi de naștere(2008, ulei/pânză) etc. 2007-2008 - Proiectul științific pentru tineri cercetători Situația actuală a tineretului din Republica Moldova. Perspective de dezvoltare. România (Primăria, Curtea de Argeș), Republica Moldova (Casa-muzeu Pușkin, muzeul din satul Parcova, muzeul din Cimișlia); Ambasada
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
O amintire caldă (2004, ulei/pânză); Restaurare (2004, ulei/pânză); Portretul lui Dimitrie Peicev (2004, ulei/pânză); Erupție statică (2005, ulei/pânză); Legenda mărțișorului (2005, ulei/pânză); Sonata fructelor (2006, ulei/pânză); Lumea abstractă (2007, ulei/pânză); Masă (2008, ulei/pânză); Zi de naștere(2008, ulei/pânză) etc. 2007-2008 - Proiectul științific pentru tineri cercetători Situația actuală a tineretului din Republica Moldova. Perspective de dezvoltare. România (Primăria, Curtea de Argeș), Republica Moldova (Casa-muzeu Pușkin, muzeul din satul Parcova, muzeul din Cimișlia); Ambasada României în Chișinău, Academia
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
Restaurare (2004, ulei/pânză); Portretul lui Dimitrie Peicev (2004, ulei/pânză); Erupție statică (2005, ulei/pânză); Legenda mărțișorului (2005, ulei/pânză); Sonata fructelor (2006, ulei/pânză); Lumea abstractă (2007, ulei/pânză); Masă (2008, ulei/pânză); Zi de naștere(2008, ulei/pânză) etc. 2007-2008 - Proiectul științific pentru tineri cercetători Situația actuală a tineretului din Republica Moldova. Perspective de dezvoltare. România (Primăria, Curtea de Argeș), Republica Moldova (Casa-muzeu Pușkin, muzeul din satul Parcova, muzeul din Cimișlia); Ambasada României în Chișinău, Academia de Științe a Moldovei (actualmente, cu
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
personale în cadrul mai multor instituții publice, acestea bucurându-se de aprecierea publicului iubitor de artă fiind remarcate și de unii critici de artă. În prezent această parcurge o perioadă de ordonare calmă a formelor, de o largă echilibrare pe suprafața pânzei în care atinge adesea un lirism figurativ. Este de apreciat și faptul, că ea abordează realul, ca pe unul de tipurile fundamentale ale limbajului plastic și nu se dedă unor zone artistice iraționale, care ar putea fi caracterizate doar ca
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
un soi de ritual arhaic, precreștin, reminiscent-inițiatic. În compensație cu acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără scoarță de durdzău.” Iar finalul e prea concludent pentru a suporta vreun comentariu: “La mormântul lui au pus / Trâmbița lui de-a dreapta, / Și fluieru de-a stânga; / Vânturi mari
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
primite din partea unor grupări religioase, însă tablourile nu s-au păstrat. Luna ianuarie a anului 1626 marchează adevăratul început al carierei artistului, atunci când mănăstirea călugărilor "dominicani" "San Pablo el Real" din Sevilla îi încredințează realizarea unui ciclu de douăzeci și unu de pânze. Aceste tablouri stârnesc admirația unanimă și, în scurtă vreme, Zurbaran va primi multe comenzi. Cu ocazia canonizării lui Pedro Nolasco, întemeietorul ordinului "mercedarienilor desculți", în luna august 1628, mănăstirea din Sevilla a acestui ordin îi comandă douăzeci și două de
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
găsesc împrăștiate prin muzeele din New York, Cadiz și Grenoble. Ciclul de douăzeci de tablouri de la mănăstirea călugărilor "ieronimiți" din Guadalupe se numără printre cele mai mari ansambluri decorative ale lui Zurbarán. Nu numai că s-au păstrat în întregime toate pânzele, dar ele au rămas în același loc. Prin urmare, ele pot fi admirate în același interior și context arhitectural pentru care au fost create. Scenele din sacristie îi prezintă pe frații ieronimiți. Printre ei se află și "Fra" Gonzalo de
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
este oarecum volatilă, cu discrete trăsături de penel, ca în multe din ultimele opere ale lui Zurbarán. Bogăția culorilor și lumina delicată ne poartă cu gândul la pictura venețiană. Este un tablou religios, dar cu un alt caracter decât severele pânze pictate pentru mănăstiri. După moartea lui Zurbarán, opera artistului este în parte dată uitării. Revine în atenția iubitorilor de artă abia după mulți ani și în două etape. Mai întâi, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, când la muzeul "Louvre
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
uscată (ciorbe etc.), având un gust acrișor-amărui specific. ; frunzele ei proaspete servesc la asezonarea ciorbelor. Se poate conserva verde în congelator, prin congelare își păstrează mai bine aroma, sau se poate conserva prin uscare, și se păstrează în săculeți de pânză sau în cutii metalice etanș închise, însă uscat își pierde din aroma și din calități. Tulpina este ierboasă, moale, crește până la 60-70 de cm înălțime, frunzele verzi sunt fragile cu un aspect lucios, florile sunt mici albe, așezate în buchețele
Hasmațuchi () [Corola-website/Science/314273_a_315602]
-
apoi plasate într-un cuptor și supuse unor temperaturi extrem de ridicate. Produsul rezultat este extrem de fragil, dar este, de asemenea, etanș și practic impermeabil la coroziune, oxidare, infestare si altor forțe distructive care ar distruge elementele din metal, lemn sau pânză. Cele mai vechi obiecte de ceramica cuprind căni și recipiente pentru lichide sau boabe, precum și vase de gătit, boluri, farfurii, pahare etc. Primul tip de ceramică descoperita a fost din lut, datând de 9.000 de ani, fiind poroasă. Ceramica
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
(n. 25 ianuarie 1961, Bobicești, județul Olt) , este pictor român și restaurator de biserici. Majoritatea lucrărilor sale se regăsesc în colecțiile private din țară și din străinătate. Astfel, tablouri pe mucava, uleiuri pe pânză, acuarele și desene în cărbune au ajuns, de-a lungul timpului, în Canada, Spania, Italia, Franța, Germania, Anglia, Ungaria, Austria etc. În 1968, urmează clasele I-IV la Școala Generală din comuna natală (Bobicești, Olt). Părinții - ambii cadre didactice - își
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
1999. Aflat într-o continuă căutare și dornic să învețe și să se perfecționeze, George Păunescu participa intens la activități de restaurare, paralel cu cele din taberele de creație. Astfel, amprenta să artistică rămâne, pentru generațiile viitoare, nu numai pe pânze realizate, dar și pe zidurile vechilor lăcașuri de cult românești unde și-a adus contribuția. În 1980 începe muncă la tabăra de sculptură în piatră din Strehareț (Olt) și continuă cu Monumentul Eroilor din Ipotești (Olt) (1984) și, mai apoi
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
În septembrie 1989 are loc a doua evadare, cea mai spectaculoasă, (de data asta din închisoarea din orașul Hall), când, uns cu ulei, iese printr-o gaură de 17 cm x 49 cm pe care a făcut-o cu o pânză de fierăstrău pe care și-o duse clandestin în celulă. Reușește să rămână în libertate timp de peste o lună, când este din nou implicat într-o crimă: împușcarea a doi polițiști suedezi (îmbrăcați civil) care merseseră la un restaurant din
Ioan Ursuț () [Corola-website/Science/314428_a_315757]
-
decembrie 1995 Ursuț, împreună cu un alt deținut, încearcă să evadeze (prin canalizare) de la închisoarea din Padova, dar sunt prinși. În ziua de Crăciun 1998, a patra evadare: de data aceasta din închisoarea poreclită "Opera" din Milano. Metoda: gratii tăiate cu pânză de ferăstrău și cearșafuri legate unul de altul. Este prins din nou. Din vara anului 2007, când a fost eliberat din închisoare înainte de vreme, locuia la Livorno, unde era angajat la o biserică. În ianuarie 2010, a fost arestat la
Ioan Ursuț () [Corola-website/Science/314428_a_315757]
-
de opium, fără a oferi despăgubiri, în anul 1839. În consecință, Marea Britanie a declarat război Chinei în anul următor. Primul Război al Opiului a dezvăluit starea învechita a armatei chineze. Marină Qing, compusă în întregime din nave din lemn cu pânze, a fost puternic surclasata de tactici moderne și puterea de foc a Marinei Regale Britanice. Soldați britanici, folosind muschete avansate și artilerie, au dejuca cu ușurință planurile forțelor Qing, slab echipate cu armament, în luptele de la sol . Predarea Qingului în
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
era în neorânduială: armata, finanțele, administrația. Turcii pe care îi chemase Melissenos răpiseră aproape întreaga Asie Mică, împreună cu orașele Brussa și Niceea, și ajunseră la Propontida. Dinspre nord, Imperiul era amenințat de hoardele pecenege, iar în Italia își ridicase deja pânzele flota lui Robert Guiscard, îndreptată asupra Dalmației. Cu Nikephor Melissenos, noul autocrator, a aranjat lucrurile ca între rude și acesta depuse armele, primind în schimb, nu jumătatea de Bizanț, propusă de Comnen mai înainte, ci titlul de cezar și Thessalonicul
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
singură în sală, el dând o fugă la facultate, unde avea de rezolvat niște probleme urgente. Ca să nu se plictisească, doamna Livia a luat o coală de hârtie și un creion și a început să deseneze, modelul fiind una din pânzele de pe simeze. Când s-a întors, fiul a fost realmente surprins de de ceea ce ieșise din mâna mamei sale - o lucrare plastică de o modernitate cu totul neașteptată, exprimând o viziune puternic personalizată care avea doar o vagă legătură cu
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]
-
stabilit în localitatea Bat-Yam, la sud de Jaffa. Părinții au lucrat din greu pentru a asigura subzistența familiei, iar Michael, încă în anii de școală, i-a ajutat lucrând ca pescar sau curier pe bicicletă, precum și la întreținerea bărcilor cu pânze. La Bat-Yam și-a descoperit Michael vocația pentru mare si sporturile maritime, în cadrul clubului „Ha'poel” Bat-Yam. Mulți din tovarășii săi de canotaj din adolescență vor deveni mai târziu ofițeri în flota comercială sau căpitani pe vapoarelor de pescuit. În
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]
-
Michel Foucault. Aceste trei cărți i-au luat lui Bjørneboe 25 de ani să le termine. Ultimul său roman a fost "Haiene" (Rechinii) (1974), cu subtitlul „Istoria unui naufragiu”, în care descrie voiajul unui tânăr matelot pe o barcă cu pânze. Echipajul este un portret al omenirii, iar vasul (care va naufragia) poate fi comparat cu pământul. Cartea a fost bine primită atât de către publicul larg cât și de critici. După aceea a scris doar articole de ziar și piese de
Jens Bjørneboe () [Corola-website/Science/313412_a_314741]
-
, numit de unii creștini Sfanțul Giulgiu, este o pânză de în, păstrată la capelă regală a catedralei "Sfanțul Ioan Botezătorul" din Torino și pe care se află imprimata imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului, a generat
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioan și Petru au intrat în mormânt, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus dispăruse, dar giulgiul în care fusese înfășurat era aruncat pe jos și într-un colț, împăturita, se află pânză cu care chipul Mântuitorului fusese șters de sudoare și sânge. Istoria giulgiului din Torino este învăluita în mister. Prima dovadă a existenței giulgiului apare într-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea. Proveniență giulgiului nu este
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
bizantina. În secolul al VI-lea, se pare ca giulgiul ar fi fost redescoperit, iar în anul 944 ar fi fost dus de la Edessa în capitala bizantina, Constantinopol. Gregorius Refendarius, arhidiacon al Hagia Sophia (Sfântă Sofia) declară sub jurământ că pânză de la Edessa conține urmele trupului lui Iisus Hristos și pete de sânge ce ar corespunde unei răni laterale. Până în secolul al XII-lea, în Occident nu s-a știut aproape nimic despre giulgiu. În schimb, în Răsărit, evlavia pentru pânzele
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
pânză de la Edessa conține urmele trupului lui Iisus Hristos și pete de sânge ce ar corespunde unei răni laterale. Până în secolul al XII-lea, în Occident nu s-a știut aproape nimic despre giulgiu. În schimb, în Răsărit, evlavia pentru pânzele înfășurării, venerarea pentru marama și închinarea la Chipul Domnului erau mijloace și căi de verificare a credinței, mai ales după Sinodul al VII-lea Ecumenic (787). În anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, însoțit de cronicarul Wilhelm de Tyr, sosește la
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]