13,022 matches
-
O întrebare nu poate fi evitată: în ce rezidă forța publiciștilor? Desigur, în harul lor de hipnotizatori de la distanță. Dar și în o cunoaștere atît intuitivă, cît și informată a publicului. Știu ce place și ce nu place publicului. Se pricep să îi satisfacă impudoarea anonimă și colectivă, etalînd la lumina zilei cele mai neplăcute dintre subiecte, asta în ciuda pudorii de care dau dovadă majoritatea indivizilor care compun publicul. Flatează înclinația publicului de a se lăsa purtat de valul invidiei, al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
liderilor de opinie, aleșilor, funcționarilor, jurnaliștilor. Prin ei încearcă președintele să atingă țara, să atragă publicul de partea sa. Discursurile sale bine construite, întotdeauna argumentate prin cifre, îl dezvăluie dornic mai curînd să convingă decît să antreneze. De asemenea, se pricepe mai bine să își manipuleze adversarii decît să îi închidă, împotriva voinței lor, într-o anume credință populară pe care el însuși ar întruchipa-o. Chestiune de temperament? Da, dar și o limitare pură și simplă, pentru că d'Estaing nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aureola de martir. Căci, ce dovadă poate da omul în ceea ce privește identificarea lui cu o doctrină decît să-și jertfească viața pentru ea? Sacrificiul însuși este văzut de către toți ca o mărturie a valorii credinței sale. Este adevărat că mulțimea nu pricepe nimic din ideile lui Bruno și Galileo, dar moartea pe rug a celui dintîi și condamnarea celuilalt de către Biserică au conferit o atracție exemplară acelor idei. La fel și pentru Moise, cu toate că "tot ceea ce, la divinitatea mozaică, era demn de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dânsul parcă să-l soarbă cu privirea. (...) în cele din urmă, cum, cum, băgă de seamă că o broască țestoasă se ține după vârful nuielei lui. Se uită și el la dânsa și parcă îi zicea inima ceva, dar nu pricepu nimic. Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. Se sculă binișor, fără să- i pese de ceva, și se duse acasă. A doua zi, iarăși așa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
dimensiunea politică, în sensul clasic și politicianist al termenului, nu este partea esențială a subiectului. Totuși, în ambele cazuri, această dimensiune politică este prezentă în textele lor. Departe însă de a se ocupa de temele politice, cele două autoare se pricep să (re)așeze raporturile interumane în globalitatea unei lumi (re)inventate. Pentru cele două scriitoare și dintr-o perspectivă holistă, dimensiunea tradițional politică nu este decât un element al contextului global. Element mai vizibil în cazul Ursulei K. Le Guin
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
fiecare clipă altul.” Sandu, ca toate personajele problematice holbaniene, are mereu impresia că trece pe lângă fericire, că adevărata viață se desfășoară mereu în afara lui și de aici dorința perpetuă a fugii, a încercării disperate de dedublare continuă: „Niciodată n-o să pricep exact ce se numește fericire, așa aspectul ei variază după om și după clipă.[...] Pot numi fericire aceste extaze și torturi ce se succed mereu și aceste potoliri, pentru un scurt timp, în fața mării?!” (p. 113) Sandu rămâne, până la urmă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
locului. În al doilea volum, Pădurea românească (1976), strămoșii îi apar ca „un fel de pomi crescuți din glie”, codrul își are „rădăcinile crescute în strămoși”, femeile - din versurile erotice - „coboară din arbori” și sunt „ca niște frunze-ntrebătoare care pricep seninătatea morții”. Tema se contaminează totuși de clișeele epocii: exaltare găunoasă a „dacilor liberi”, a Basarabilor, Mușatinilor și a „nației române” etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet al suavității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
coaxial; la Farmacia 1 pentru vată și medicamente de import; la magazinul Vidra, cu sediul la Orăștie, pentru cojoace Alendelon; la Cugir, pentru mașini automate de spălat; la Carne, pentru carne"... (mă-ndoiesc că un student de-al meu ar pricepe această frază; și totuși, ea cuprinde o întreagă epocă nenorocită!). În continuarea aceleiași idei este relatată, în jurnal, pregătirea pentru turneul la Moscova, cu trei spectacole. Spectacolele erau mai puțin importante: o deplasare acolo însemna, de fapt, o aprovizionare nesperată
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
text scandalos, trimisă din Austria? Mimînd candoarea, Buju a replicat: Păi, ce n-ați înțeles? Am scris c-am ales libertatea: și unde-i libertatea? Acolo, în putredul capitalism?! Nu, tovarăși, aici, pe plaiuri mioritice! Mă mir că n-ați priceput ceva atît de evident!... Ședința s-a suspendat, firește. Ternovits s-a dus vis-à-vis, la bar, să sărbătorească revenirea-n țara lui cea atît de dragă. Să ne-amintim de Lupu Buznea Anii 1965-1995. Actorul din titlu nu este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mă întreabă dacă nu vreau să merg cu el să bem undeva, pe gratis. Accept fără fasoane. Îmi pune condiții însă: 1) să nu întreb unde, că-i secret; 2) să mai luăm cu noi un actor, cît de cît priceput în poante, bancuri, anecdote. Am apelat la cel mai bun prieten din anii '72-'73, Ovidiu Moldovan (care locuia chiar în Teatrul Național, în actuala clădire a "Odeonului"). Ne-am întîlnit toți trei la Statuia Aviatorilor din București și am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aprobare. Eram mulți. Mănescu, singur. Și-atunci... nu pot să cred nici azi! A-ntors-o! Am fost greșit înțeles, dragii mei! Eu cu Dodi Esrig și cu Radu, am fost bun prieten! Chiar mi-au scris!... Mă mir că nu ați priceput gluma!... N-a mai vorbit nimeni cu el, după asta. Era ora 13. La 16, s-a urcat în trenul de București. Colocviul, totuși, a fost socotit un triumf. De-asta a mai mers încă patru ediții. Domnul Mănescu, un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
au nevoie de stimulente olfactive. Am asistat o dată, cînd eram în teatru, la o defilare... slalomatică a doamnei profesoare, cu niște paste fierte în mînă, de la cabina ei pînă la baie. Micii spectatori se dădeau la o parte din fața bucătăresei, nepricepînd nimic. Altă dată, pe scenă se juca un basm La un moment dat, unul dintre boieri, îi spune Împăratului: Măria Ta, jupîneasa iar a ars mîncarea! "Jupîneasa" era în sală și fusese furată de povestea de pe scenă. De-aia se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
la concurență). O să povestesc, pe fugă, două-trei episoade legate de una dintre marile edituri bucureștene care mi-a făcut cinstea să-mi editeze două cărți despre teatru, în anii pre-loviluționari. Să precizez: redactorul de carte, o doamnă cultă, elegantă și pricepută întru editorialîcuri, numită Viola, totodată o sensibilă poetă, nu mi-a pretins nimic. Cînd mi-au apărut cărțile, am invitat-o, benevol, la "Nan Jing", unde le-am "udat". Numai că nu ajungea, în anii '75-'85 , ca redactorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
violențele și silniciile spaniolilor. Ura împotriva spaniolilor se putea atinge cu mâna. De partea mea aveam adevărul și nestrămutarea celui ce știa că înfăptuiește binele, dar nu pusesem trădările care, dacă n-ar fi fost, aș fi reușit. Ceea ce nu pricep la tine este confuzia pe care o faci între poltică și dreptate. De acord, Machiavelli nu trebuie citit ca pe Evanghelie, dar a guverna în respectul Moralei nu e cu putință. Ascuându-ți raționamentul, eu ar trebui, de pildă, să nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
părea să fi luat sfârșit. Dar atât Tommaso cât și Regele, erau nemulțumiți, simțeau că ceva rămăsese nerezolvat, că discuția lor nu se încheiase. Zăboviră un timp și, în fine, chiar în clipa când se pregăteau să se salute, au priceput motivul ezitării. De mai multe ori Regele îi ceruse lui Tommaso să consulte zodiile în privința fiului său care se pregătea să vină pe lume, dar călugărul schimbase mereu vorba, ca și cum n-ar fi știut ce să-i răspundă. Ducându-și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că vorbește despre pictură, despre un artist venit din Italia... Era confuz; răspundea suveranului fără să-și dea seama de ceea ce rostea; se căznea să reînnoade rațional prezența sa în acel loc auster și repeta frazele. Horoscopul pentru Regele Soare, pricepea în fine, era o pagină neobișnuită care i se revela pe căi oculte. Dar cine îi dicta cu atâta claritate ceea ce ar fi urmat să se întâmple? Era cumva meritul acelui gigant, dintotdeauna cuibărit în sufletul său, sau al leșului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dori cumva să-l vezi trăind în mizerie, ca un lup înfometat?. Sunt vremuri grele astea prin care trecem acum, străinii sunt la cârmă: daca poate, să-și vadă liniștit de viitorul lui în Biserică. Nu te opune, Geronimo. Am priceput din vorbele tale, din felul cum le-ai rostit, că te-apasă o durere; te gândești la ziua în care băiatul va pleca și-ți faci griji. Va duce o viață mai bună decât a ta și poate chiar decât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în sat. Se uită jur împrejur, biblioteca avea rafturile pline, îl înspăimântă: și-ar fi putut oare închipui vreodată că există atâtea cărți? Acolo înlăuntru mânăstirii îl înfricoșa mai puțin; singurătatea dispărea ca prin farmec. Reluă lectura, dar încă nu pricepea fraza, miezul ei: ca și cum literele alfabetului i-ar fi dansat în fața ochilor pentru a-l lua în râs, spre a-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar fi aflat în confesional, l-ar fi făcut să izbucnească în hohote de plâns. Duhovnicul nu se pricepuse să-i dea o explicație pe potrivă, bătuse câmpii cu unele presupuneri și sfârșise prin a-i spune să citească mai puțin, căci fraged cum era risca să-și populeze inima cu prea multe umbre și năluciri care ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
asupra celor mai mici amănunte: observa felurimea ierburilor, a arbuștilor, a plantelor, a micilor animale ce se ascundeau în tufișurile și ungherele grădinii mânăstirii. Natura era o carte imensă, mult mai grăitoare decât paginile cărților, dar nu era ușor de priceput acel limbaj al culorilor și al sunetelor, al glasurilor tainice, al nuanțelor, al tresăririlor părelnice, al aluziilor. Își zise: învăț mai bine din anatomia unei furnici și a unui fir de iarbă decât din toate cărțile scrise de la începutul veacurilor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
decât forme spre care ființa umană tinde necontenit pentru a se completa". Închise volumul cu un impuls nervos. Nu era posibil ca doar acela să fie destinul oamenilor; Tertullian voia să spună cu totul altceva, iar el nu reușea să priceapă. Atunci când a fost transferat la San Giorgio fusese însoțit pe drum de călugărul Lucio, priceput în astrologie și mare orator; îi semnalase o carte interesantă, Prognoză divină făcută la anul 1480 prea luminatului Rege al Ungariei asupra lucrurilor ce se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un impuls nervos. Nu era posibil ca doar acela să fie destinul oamenilor; Tertullian voia să spună cu totul altceva, iar el nu reușea să priceapă. Atunci când a fost transferat la San Giorgio fusese însoțit pe drum de călugărul Lucio, priceput în astrologie și mare orator; îi semnalase o carte interesantă, Prognoză divină făcută la anul 1480 prea luminatului Rege al Ungariei asupra lucrurilor ce se vor petrece între Turci și Creștini, cât și despre schimbările Statelor din Italia, și despre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
crea, chiar și din pricina unui arbore sau a Catedralei. Îi puse multe întrebări călugărului Lucio și-i povesti episodul când a fost salvat de o vrăjitoare; era pe moarte, chiar în agonie, și Catarinelle, disperată, s-a adresat unei cumetre pricepute la leacuri de dragoste și alte poțiuni în contra blestemelor sau pentru a avea noroc în viață. Femeia îi dăduse să bea o fiertură amăruie, aproape acră, cu un vag gust de roșcove și smochine uscate, iar după câteva ceasuri el
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
știa cum s-o justifice în chip rațional. Nu doar învățăturile părintelui Lucio îl făcuseră să se intereseze de asemenea lucruri, căci încă de copil o întrebase adesea pe maică-sa multe, care, o femeie fără școală, răspundea cum se pricepea mai bine, spunând că așa pomenise și ea. De pildă, atunci când o întrebase despre ziua lui de naștere, ea îi răspunsese: În ziua în care te-ai născut, nu pricepeam nimic, fiule. Eram atât de obosită. Cu câteva ore înainte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-sa multe, care, o femeie fără școală, răspundea cum se pricepea mai bine, spunând că așa pomenise și ea. De pildă, atunci când o întrebase despre ziua lui de naștere, ea îi răspunsese: În ziua în care te-ai născut, nu pricepeam nimic, fiule. Eram atât de obosită. Cu câteva ore înainte abia terminasem munca acasă și la câmp, cususem câte ceva, dădusem de mâncare la vite, și doar Dumnezeu știe cum de-ai venit pe lume sănătos și teafăr. Erai un prunc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]