13,437 matches
-
în care Wittgenstein folosea această exprimare indică sensul pe care i-l dădea: suntem aici pentru a ne face datoria. 87a K. Briton, „Portrait of a Philosopher“, în op. cit., p. 206. 88 Norman Malcolm povestește un episod semnificativ în această privință. În toamna anului 1939, presa scria că guvernul german învinuise serviciile secrete britanice că au pus la cale asasinarea lui Hitler. Wittgenstein i-a spus lui Malcolm că nu ar fi surprins dacă această afirmație s-ar dovedi adevărată. Malcolm
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein, vol. 4, p. 95.) 127 J. Hintikka, în (Hg.), D. Mersch, op. cit., pp. 141-142. 128 Peter Geach, „Last Lectures 1946-1947“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 3, p. 170. Norman Malcolm oferă alte detalii și un comentariu semnificativ în această privință. Moore avusese un atac cerebral și medicii i-au recomandat să evite oboseala și orice iritare. Soția lui se străduia să-l ajute să urmeze aceste recomandări, întrerupând orice discuție filozofică în care era angajat, dacă ea se prelungea mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cel puțin, gânduri asemănătoare.“ L. Wittgenstein, „Cuvânt înainte“ la Tractatus Opera de tinerețe a lui Wittgenstein 1 a fost și este socotită și astăzi o lucrare foarte originală. Toți cei care i-au acordat atenție sunt de acord în această privință. Nu însă și în ceea ce privește răspunsul la întrebarea în ce fel este ea originală. 1. Nedumeriri La prima vedere, această scriere surprinde prin alăturarea și îmbinarea cu totul neobișnuită a instrumentelor de analiză ale logicii moderne, a limbajului ei simbolic, cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ireproșabilă a Tractatus-ului este, în genere, posibilă. Aceasta deoarece devine tot mai conștient că în textul lui Wittgenstein și în ceea ce a spus acesta, cu diferite prilejuri, despre Tractatus, există afirmații greu de împăcat. Nu lipsesc mărturisiri semnificative în această privință ale unora din cei care și-au consacrat viața studierii filozofiei lui Wittgenstein. Norman Malcolm, fost student și unul dintre prietenii lui Wittgenstein, se referea într-o scrisoare din ultimele luni ale vieții sale la critica pe care a făcut
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra relației dintre aceste componente îl poate constitui răspunsul la întrebarea care este obiectivul central al lucrării. Există un număr destul de mare de indicații convergente în această privință. S-a subliniat nu o dată, îndeosebi de la apariția cărții lui Allan Janik și Stephen Toulmin, Wittgenstein’s Vienna (1973), că acea orientare a gândirii care își găsește expresia în Tractatus poartă pecetea unui anumit peisaj spiritual și cultural, cel al
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ele posibile, cum pot fi ele identificate?“ În Tractatus propoziția cu sens este desemnată adesea, mai scurt, prin cuvântul propoziție (Satz) cuvânt care primește astfel o utilizare specială, tehnică, diferită de cea comună. Autorul nu este însă consecvent în această privință. (În treacăt fie spus, titlul pe care l-a ales inițial Wittgenstein a fost Der Satz. Abia în faza finală a redactării cărții l-a înlocuit cu Logisch Philosophische Abhandlung [Studiu logico filozofic].) Pentru tânărul Wittgenstein, care a fost în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu răspunsul pe care îl dă aici la această întrebare. Cum remarca, pe bună dreptate, un comentator, și enunțurile care nu sunt despre propoziții contribuie la clarificarea a ceea ce este o propoziție.13 Wittgenstein însuși s-a exprimat în această privință într-un mod lipsit de echivoc. În „Cuvântul înainte“, un text care poartă de asemenea pecetea preocupării pentru o concizie extremă, el scrie: „Întregul înțeles al cărții ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele: ceea ce se poate în genere spune
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
urmă poate fi înșelător deoarece mulți asociază cu expresia imagine o fotografie, o reflectare în oglindă, un portret, o icoană. La Wittgenstein cuvântul stă însă pentru modele, pentru descrieri structurale ale unor stări de lucruri. El îl urmează în această privință pe fizicianul german Heinrich Hertz, care, în cartea lui din 1894 despre principiile mecanicii, caracterizează construcțiile acestei științe teoretice drept imagini sau modele ale sistemelor fizice.15 Ecuațiile diferențiale ale mecanicii descriu posibilități care sunt sau nu realizate în sistemele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ce sunt construite într-un mod ce corespunde tocmai acestor figuri.“22 Unii interpreți sunt, desigur, de acord că această apropiere a țelurilor urmărite nu trebuie să ne facă să trecem cu vederea deosebiri fundamentale. Același McGuiness face în această privință o observație ce merită să fie amintită. „Ca și gândirea lui Kant, gândirea lui Wittgenstein are o orientare critică; obiectul examenului critic este însă la Wittgenstein limbajul. Iar acest examen se sprijină pe o înțelegere a logicii și a științelor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
accepte că despre lume ca întreg sau despre valori nu se poate spune nimic decât că nu se poate spune ceva despre acea „formă logică“ a expresiilor limbajului care le distinge drept expresii descriptive. Chiar dacă el este avertizat în această privință, de exemplu în 4.121, 4.1211 sau 4.1212. Este plauzibil că unul din lucrurile pe care le avea în vedere Wittgenstein atunci când a scris că lucrarea lui va putea fi înțeleasă „doar de acela care a gândit el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
face cu modul cum este lumea reală. Aceasta deoarece universul logicii este cel al posibilităților, al cadrelor în care devine posibilă orice descriere a ceea ce este real și, prin urmare, contingent. Tractatus-ul ar conține precizări pe deplin concludente în această privință. (6.1233: „Este însă clar că logica nu are de-a face cu întrebarea dacă lumea este de fapt așa sau într-un alt fel.“ 6.124: „Propozițiile logice descriu eșafodajul lumii sau mai degrabă îl arată. Ele «tratează» despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
trebuie să știe acest lucru oricine înțelege propozițiile în forma lor neanalizată.“ Cercetarea condițiilor de posibilitate ale propozițiilor ține, pentru autorul Tractatus ului, de ceea ce el numește „logica lumii“ sau „logica limbajului“. 5.552 conține o observație importantă în această privință: „Logica precedă orice experiență privitoare la faptul că ceva este într-un anumit fel. Ea precedă întrebarea «cum?», nu întrebarea «de ce?».“ De „logică“ ține dacă anumite combinații de obiecte există sau nu există. Propozițiile elementare sunt cele care afirmă existența
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceva despre „forma logică“ a lumii. Căci existența sau inexistența stărilor de lucruri atomare, pe care o exprimă propozițiile elementare, reprezintă cadrul dat a priori în care are loc descrierea faptelor. În 2.034 există o indicație clară în această privință: „Structura faptului constă din structurile stărilor de lucruri atomare.“ Această structură „se arată“ în propoziții, dar despre ea nu se poate spune nimic. Propozițiile elementare nu sunt, prin urmare, „imagini“, ele nu sunt propoziții. Dacă acceptăm această concluzie, atunci nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lor nu este necesar ca ele să aibă o altă concordanță cu lucrurile. În realitate, noi nu știm și nici nu avem vreun mijloc de a afla dacă reprezentările noastre despre lucruri sunt în concordanță cu acestea în vreo altă privință decât în ceea ce privește această relație fundamentală.“59 Despre mișcările din natură nu putem avea, prin urmare, vreo altă cunoaștere decât aceea că ceea ce poate fi derivat din imaginile noastre este în acord cu datele de observație. Un sistem al mecanicii va
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
actuale și prin acceptarea raportării la o experiență ulterioară, mai matură. Dacă o imagine este adecvată sau nu, pentru aceasta nu există în genere o decizie univocă, ci pot exista deosebiri de păreri. O imagine poate oferi avantaje într-o privință, o alta într-o altă privință, și numai prin examinarea treptată a multor imagini vor fi câștigate, de-a lungul timpului, în cele din urmă, cele mai adecvate.“60 Hertz susținea că valoarea legilor și teoriilor fizice, precum și valoarea prezentării
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o experiență ulterioară, mai matură. Dacă o imagine este adecvată sau nu, pentru aceasta nu există în genere o decizie univocă, ci pot exista deosebiri de păreri. O imagine poate oferi avantaje într-o privință, o alta într-o altă privință, și numai prin examinarea treptată a multor imagini vor fi câștigate, de-a lungul timpului, în cele din urmă, cele mai adecvate.“60 Hertz susținea că valoarea legilor și teoriilor fizice, precum și valoarea prezentării date acestor teorii vor putea fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
orientarea ei empiristă. O formulare foarte clară a acestei receptări răspândite a Tractatus-ului a dat-o, cu câteva decenii în urmă, filozoful american Wilfrid Sellars. „Wittgensteinul Tractatus-ului - scria Sellars - este un caz deosebit de interesant deoarece deși se integrează, în anumite privințe, în mod clar în tradiția lui Hume, el concepe totuși sarcina filozofiei ca fiind aceea de a da o relatare a priori a ceea ce înseamnă că ceva este obiect al cunoașterii empirice. Sub acest aspect, el aparține tradiției lui Kant
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lumii“. Prin notația conceptuală propusă în Tractatus devine clar că acele propoziții care spun că ceva este obiect, proprietate, număr, nume sau propoziție, adică propozițiile în care intervin concepte formale, sunt nonsensuri. Autorul se exprimă clar și categoric în această privință. 4.12: „Propoziția poate să reprezinte întreaga realitate, dar nu poate reprezenta ceea ce trebuie ea să aibă în comun cu realitatea pentru a o putea reprezenta - forma logică. Pentru a putea reprezenta forma logică, ar trebui să ne situăm cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dincolo de frică și speranță.69 Tot așa, misticul se arată în marea artă. Paul Engelmann, persoana căreia Wittgenstein i-a vorbit cel mai mult despre acea lume a gândurilor din care a luat naștere Tractatus-ul, istorisește lucruri semnificative în această privință. Wittgenstein sublinia, bunăoară, că propozițiile unei poezii nu acționează asupra cititorului prin ceea ce spun ele, ci, ca și muzica, prin ceea ce „se arată“ în ele. Cu referire la poemul autorului romantic Ludwig Uhland, Graf Eberhards Weissdorn, Wittgenstein îi scria lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sunt însușirile formale ale limbajului nostru și, prin urmare, ale lumii noastre. 7. Reforma filozofiei, sau „sfârșitul filozofiei“? Prefigurează Tractatus-ul programul unei reforme radicale a filozofiei, sau vestește el „sfârșitul filozofiei“? Au existat și persistă până astăzi dezacorduri în această privință. Dincolo de atenția care i s-a acordat în cercuri restrânse din universități engleze de elită, la Oxford sau la Cambridge, Tractatus-ul a fost discutat mai ales în întruniri ale Cercului de la Viena, un grup de discuții constituit în jurul lui Moritz
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
analitică a filozofiei, pe care au promovat-o mai târziu atât empirismul logic, cât și „filozofia limbajului comun“, prin refuzul de a recunoaște analiza limbajului - a limbajului științei, moralei sau artei - drept „adevăratul obiect“ al cercetării filozofice. Esențială în această privință este afirmația că despre forma logică a limbajului nu se poate spune nimic. Aceasta „se arată“ însă în simbolism. Putem recunoaște astfel propozițiile cu sens, le putem deosebi clar de nonsensuri. Acest obiectiv poate fi atins fără formularea și aplicarea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein. Probabil că el a luat foarte în serios o observație pe care a formulat-o la sfârșitul „Cuvântului înainte“: „Sunt, așadar, de părere că, în esență, am rezolvat problemele în mod definitiv. Și dacă nu mă înșel în această privință, atunci valoarea lucrării constă, în al doilea rând, în aceea că a arătat cât de puțin s-a realizat prin faptul că aceste probleme sunt rezolvate.“ Ceea ce a urmărit până la urmă Wittgenstein a fost să indice o cale pentru înțelegerea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îndepărtat de modul cum a văzut limbajul în Tractatus, Wittgenstein ar fi scris pe un exemplar al lucrării dăruit lui Schlick: „Fiecare dintre aceste propoziții este expresia unei boli.“ Toate acestea lasă să se înțeleagă că Wittgenstein considera, în multe privințe, filozofia lui mai târzie drept un nou început. O presupunere care este confirmată de alte mărturii. Citindu i lui Norman Malcolm pasaje din Cercetări, Wittgenstein îi spunea că în Tractatus este înfățișată o perspectivă asupra filozofiei care reprezintă, de fapt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filozofiei Tractatus-ului sau, dimpotrivă, germenele unui gen de filozofie cu totul nou. În cântărirea argumentelor aduse în favoarea tezei continuității sau discontinuității dezvoltării gândirii filozofice a lui Wittgenstein va trebui să ținem seama, desigur, de ceea ce a spus el în această privință. Dincolo de referirile sale eliptice și uneori aluzive, hotărâtoare vor trebui socotite concluziile la care ne va conduce compararea unor teme și motive cardinale ale scrierii de tinerețe și ale însemnărilor mai târzii. Este ceea ce se va încerca în cele ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tradiționale 25. Pears apreciază că acea critică a esențialismului care străbate îndeosebi prima jumătate a textului Cercetărilor vizează și Tractatus-ul, în măsura în care se acceptă că scrierea postulează o realitate subiacentă, situată dincolo de fenomene. Pears însuși nu este însă sigur în această privință. Tractatus-ul - crede el - ar conține și aluzii (hints) „că filozofia este atât de diferită de știință, încât rezultatele ei nu pot fi socotite teorii de nici un gen“26. Și Paul Engelmann, cel care a fost interlocutorul favorit al lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]