12,603 matches
-
Constantinescu Segregare școlară și reproducere socială a inegalităților Mihai Surdu Partea V. Metodologia dezvoltării sociale Măsurarea dezvoltării sociale Raluca Popescu, Amalia Vârdol, Cosmin Briciu Indici compoziți de dezvoltare socială Sergiu Bălțătescu Monitorizarea, un instrument al dezvoltării Manuela Sofia Stănculescu Prefață Sociologia a fost, cu rare excepții, o știință descriptivă și explicativă a realității sociale. Ea a fost în mult mai mică măsură o știință constructivă, un instrument al schimbării sociale. De fapt, această orientare a sociologiei a reflectat orientarea societății înseși
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltării Manuela Sofia Stănculescu Prefață Sociologia a fost, cu rare excepții, o știință descriptivă și explicativă a realității sociale. Ea a fost în mult mai mică măsură o știință constructivă, un instrument al schimbării sociale. De fapt, această orientare a sociologiei a reflectat orientarea societății înseși. Cu excepția programului comunist, cu eșecul lui, și a unor societăți subdezvoltate preocupate să imagineze strategii de lichidare a subdezvoltării (exemplul României antebelice), societatea se afla într-o dinamică rapidă, dar acesta era rezultatul rezolvării problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
preocupate să imagineze strategii de lichidare a subdezvoltării (exemplul României antebelice), societatea se afla într-o dinamică rapidă, dar acesta era rezultatul rezolvării problemelor curente, cumularea lor generând o schimbare continuă, însă neproiectată. De-abia cu câteva decenii în urmă sociologia începuse să dezvolte instrumente de schimbare socială punctuală, în slujba actorilor sociali. În anii ’90 s-a conturat o nouă preocupare a societăților: lansarea unor programe de dezvoltare socială. Dezvoltarea socială a început să apară ca preocupare la toate nivelurile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimbarea unor comportamente (consum de droguri, HIV). Acumularea experienței în varietatea programelor de dezvoltare socială a dus la conturarea unor tentative de teoretizare. În acest context, grupul nostru de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române și Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, împreună cu alți colaboratori de la Universitatea din Oradea și de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, a început să lucreze la ideea cum ar trebui sociologia să sintetizeze un instrumentaj teoretic și metodologic
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Calității Vieții al Academiei Române și Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, împreună cu alți colaboratori de la Universitatea din Oradea și de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, a început să lucreze la ideea cum ar trebui sociologia să sintetizeze un instrumentaj teoretic și metodologic al dezvoltării sociale. Nu există încă tratate asupra acestei noi direcții. Cel puțin, noi nu avem cunoștință de existența a unor asemenea tentative. Într-o mare măsură, această carte este rezultatul angajării autorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai modestă: să adune studii pe această temă, produse ale unor experiențe și preocupări, și nu o prezentare sistematică. Intenția noastră este de a iniția o preocupare și a motiva un interes pentru reflecția asupra dezvoltării sociale și a rolului sociologiei în acest proces, a investiga germenii paradigmei dezvoltării sociale. Cartea este produsul unui program prioritar al Institutului de Cercetare a Calității Vieții și, mai nou, a unui program de cercetare interuniversitară finanțat de CNCSIS. Prof. dr. Cătălin Zamfir Paradigma dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de Cercetare a Calității Vieții și, mai nou, a unui program de cercetare interuniversitară finanțat de CNCSIS. Prof. dr. Cătălin Zamfir Paradigma dezvoltării sociale: controverse istorice și actuale Dezvoltarea socială: câteva elemente teoretice Cătălin Zamfir Conceptul de dezvoltare socială În sociologie, dar și în limbajul curent, „dezvoltarea socială” a apărut ca un concept-cheie, central pentru o preocupare distinctă relativ târziu, cunoscând o tematică aflată încă în cristalizare. Eu cred că putem vorbi de o nouă paradigmă în știință, conținând concepte, teorii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modernizării a ajuns să fie aspru criticată, mai ales în „teoria dependenței”. Immanuel Wallerstein a lansat, pe această linie, „teoria sistemului mondial” (The Modern World-System): centrul (țările capitaliste bogate), periferia și semiperiferia. Teoriile marxiste au avut o influență enormă asupra sociologiei dezvoltării, mai ales asupra analizei statului colonial și postcolonial (vezi capitolul 3 și Robbins, apud Forsyth, 2005). La sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX mișcarea comunistă a formulat un program cu totul diferit de dezvoltare socială națională
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Zamfir, 1980). Prin explozia în complexitate a organizațiilor (infuzia unei tehnologii complexe, schimbări rapide în tehnicile manageriale), la care s-a adăugat importanța utilizării resurselor umane, s-a cristalizat ideea unei strategii de dezvoltare socială. Din științele sociale (psihologie socială, sociologie, psihologie) s-a cristalizat un model de organizare socială a organizațiilor care să asigure performanțe ridicate: motivație a performanței, diminuare a conflictelor, inovativitate. Implementarea unor asemenea modele noi de organizare socială a organizațiilor a generat preocuparea față de anumite tehnici de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu fie încă formulată ca problemă, dar, la un moment dat, în anumite condiții, poluarea va deveni, inevitabil, formulată de către colectivitatea respectivă ca problemă de soluționat. Ea este potențial o problemă care va deveni actual o problemă. Un obiectiv al sociologiei este acela de a detecta problemele potențiale și de a identifica condițiile în care o problemă potențială va deveni una actuală. Sau, chiar mai mult, de a face eforturi pentru conștientizarea respectivei probleme și dezvoltarea voinței de a acționa. Obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
evaluarea eficacității/eficienței soluțiilor practicate. 4. Identificarea de noi soluții la problemele sociale - analiza problemelor sociale nu trebuie să se mărginească doar la identificarea și explicarea lor și a acțiunilor practicate de colectivitate. Este importantă și adoptarea unei orientări constructive. Sociologia trebuie să contribuie la producerea unor noi soluții, la selectarea lor, pe baza preevaluării acestora, la implementarea și corectarea lor. Contribuția la creșterea capacității colectivităților de înțelegere a problemelor sociale și de evaluare a soluțiilor adoptate influențează mult și creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Faza a treia: identificarea soluțiilor practicate/propuse în discuțiile colective; formularea unor soluții alternative și preevaluarea lor. În această fază, inevitabil, cristalizarea dezvoltării sociale ca obiectiv a pus imediat problema modalității de atingere a acestuia - soluții/strategii de acțiune. Cazul sociologiei românești este sugestiv pentru această fază. Inițial, căutarea soluției la problema socială a fost comportamentul tipic de căutare a soluției pe schema „problemei cu soluție unică”. Reforma, ca mijloc de atingerea a obiectivului dezvoltării, a fost centrată pe formularea soluțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
după”, Editura Polirom, Iași. Zamfir Cătălin, 2005, Spre o paradigmă a gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași. Zamfir, Cătălin; Chelcea, Septimiu; Mărginean, Ioan; Ștefănescu, Ștefan, 1980, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Editura Academiei, București. Controverse asupra dezvoltării sociale: puncte de vedere în sociologia românească Maria Larionescu Istoria sociologiei românești (1848-1948) îi oferă cititorului contemporan un portofoliu bogat de idei, concepte, teorii asupra dezvoltării sociale semnificativ din unghiul de vedere a ceea ce sociologul elvețian Giovanni Busino numea „permanența trecutului” în cunoașterea științifică. Cunoașterea istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Cătălin, 2005, Spre o paradigmă a gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași. Zamfir, Cătălin; Chelcea, Septimiu; Mărginean, Ioan; Ștefănescu, Ștefan, 1980, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Editura Academiei, București. Controverse asupra dezvoltării sociale: puncte de vedere în sociologia românească Maria Larionescu Istoria sociologiei românești (1848-1948) îi oferă cititorului contemporan un portofoliu bogat de idei, concepte, teorii asupra dezvoltării sociale semnificativ din unghiul de vedere a ceea ce sociologul elvețian Giovanni Busino numea „permanența trecutului” în cunoașterea științifică. Cunoașterea istoriei disciplinei facilitează reconstrucția actuală a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
românești (1848-1948) îi oferă cititorului contemporan un portofoliu bogat de idei, concepte, teorii asupra dezvoltării sociale semnificativ din unghiul de vedere a ceea ce sociologul elvețian Giovanni Busino numea „permanența trecutului” în cunoașterea științifică. Cunoașterea istoriei disciplinei facilitează reconstrucția actuală a sociologiei dezvoltării sociale printr-o „critică din trecut”, care îmbogățește conținutul empiric al teoriilor actuale prin extinderea faptelor relevante pentru generalizările teoretice. Spațiul istoriei sociologiei românești oferă diagnoze semnificative asupra stării societății românești și strategii de dezvoltare socială caracterizate prin diversitate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
elvețian Giovanni Busino numea „permanența trecutului” în cunoașterea științifică. Cunoașterea istoriei disciplinei facilitează reconstrucția actuală a sociologiei dezvoltării sociale printr-o „critică din trecut”, care îmbogățește conținutul empiric al teoriilor actuale prin extinderea faptelor relevante pentru generalizările teoretice. Spațiul istoriei sociologiei românești oferă diagnoze semnificative asupra stării societății românești și strategii de dezvoltare socială caracterizate prin diversitate, caracter problematic, contextualitate, relevanță istorică și contemporană. Cum apare societatea românească din perioada 1848-1948 în diagnozele și proiectele de dezvoltare ale sociologilor? Percepția sociologilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Percepția sociologilor asupra societății apare condiționată de configurația socioistorică a societății românești și de zestrea teoretică care a stat la baza evaluărilor lor. Societatea românească a fost diagnosticată în chip unitar, pentru prima și, după unii, singura dată de către fondatorii sociologiei românești - generația pașoptistă, în programele revoluției de la 1848. La jumătatea secolului al XIX-lea principatele române erau etichetate, fără drept de apel, drept întârziate cu două sau trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de dezvoltare definită ca proces de modernizare a tuturor structurilor sociale, economice și politice, „reglarea” dezvoltării demografice, impulsionarea avansului culturii naționale. Fondatorii pașoptiști ai sociologiei și urmașii lor au provocat cea mai spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării societății întârziate românești, cunoscută ca disputa asupra formelor fără fond. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare: disputa asupra „formelor fără fond” Generația pașoptistă conferă conceptului de dezvoltare sensul de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Proiectul revoluționar pașoptist. Primul efort deliberat al întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al dezvoltării societății românești ca proces de modernizare este cuprins în programul revoluției de la 1848 („Proclamația de la Islaz” și „Dorința partidei naționale din Moldova”), izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Acesta cuprindea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
concepției lui Gherea privind raționalitatea capitalistă a reformei agrare ce i-a urmat, precum și procesele de diferențiere socială a țărănimi după 1864; prin teza „ocultismului instituțiilor”, ca dizolvant cultural al raporturilor de producție existente, s-au legitimat noile căutări în sociologia rurală românească, acreditând ideea potențialului activ, creator al clasei țărănești în istoria națională. Proiecte asupra dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Proiectul poporanist și țărănist al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
principiilor) străine; în același timp, adepții acestei reprezentări consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxie etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere (1865-1936) și Virgil Madgearu (1887-1940). Teza fundamentală a sociologiei poporaniste și țărăniste o constituie ideea că „evoluția agriculturii urmează calea ei proprie”, iar societățile cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc vor urma forma de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxie etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere (1865-1936) și Virgil Madgearu (1887-1940). Teza fundamentală a sociologiei poporaniste și țărăniste o constituie ideea că „evoluția agriculturii urmează calea ei proprie”, iar societățile cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc vor urma forma de organizare economică de tip familial, care nu utilizează forța de muncă salariată și căreia îi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
M. Manoilescu (1891-1950), „este acapitalistă și aproape anticapitalistă”. Ca să fie sprijinită, sunt necesare mijloace specifice care se plasează „alături” de capitalism, în organizarea cooperatistă (Manoilescu, 1942, p. 127). Susținând teza utilității și viabilității proprietății mici și mijlocii, C. Stere, întemeietorul sociologiei poporaniste, a formulat modelul structural de tip agrarian-romantic al societății românești de la începutul acestui veac: „O țărănime liberă și stăpână pe pământurile ei; dezvoltarea meseriilor și a industriilor mici cu ajutorul unei intense mișcări cooperatiste la sate și orașe; monopolizarea de către
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Referitor la acest aspect, Stere aprecia: „Calea progresului social nu poate fi deschisă pentru noi decât prin realizarea unei adevărate democrații rurale românești” (1907-1908/1996, p. 74). Sunt cuprinse aici principalele idei poporaniste care au constituit nucleul doctrinar al viitoarei sociologii țărăniste, de după primul război mondial: teza „formațiunii sociale deosebite” a societății românești, întemeiată pe un autentic „intermundium” țărănesc, concepția structurii necapitaliste a economiei agrare familiale, teza trăiniciei gospodăriei familiale țărănești și a superiorității ei față de cea capitalistă, idealul antiindustrialist, ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe un autentic „intermundium” țărănesc, concepția structurii necapitaliste a economiei agrare familiale, teza trăiniciei gospodăriei familiale țărănești și a superiorității ei față de cea capitalistă, idealul antiindustrialist, ideea programatică a cooperației necapitaliste. La rândul său, Virgil Madgearu argumentează teza fundamentală a sociologiei țărăniste conform căreia evoluția societăților cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc urmează o cale proprie necapitalistă bazată pe „proprietatea de muncă” țărănească de tip familial care nu utilizează forța de muncă salariată și căreia îi corespunde o psihologie și o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]