12,895 matches
-
217. Înalta societate bucureșteană își bătea joc de această "vilegiatură", numind-o "Neamul românesc" al lui Nicolae Iorga 218. Iorga a fost un membru activ al Ligii culturale, fondată în 1891 pentru menținerea contactelor culturale între românii aflați sub diferite stăpîniri străine și cei "liberi" și ca o reacție la mișcarea memorandistă din Ungaria. Cu toate acestea, activitatea Ligii era tot mai firavă; prin 1907, cele 52 de activități inițiale se reduseseră la 6219. Atunci cînd Iorga și adepții săi au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
începutul secolului al XVIII-lea. După traducerea cărții în suedeză, Iorga a stabilit relații cu savanții din Scandinavia. Francisc Rákóczi al II-lea (București, 1910) este dedicată eroului național ungur Francisc Rákóczi II, care, după ce habsburgii au eliberat Ungaria de sub stăpînirea otomană și au tratat Ungaria ca pe o țară ocupată, le-a dat o lecție acestora. Iorga prezintă detaliat apelurile lui Rákóczi la "aristocrați și la oamenii de rînd" și răscoala. Lucrarea este solidă în privința faptelor și bine documentată; Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că Iorga scoate în evidență aspectul întinderii de la sud de fluviu. Auf und Niedergang des Turkischen Herrschaftgebietes in Europa (Gotha, 1913), scrisă la cererea profesorului Lamprecht, este lucrarea în care Iorga explică rolul celor două Războaie Balcanice în provocarea prăbușirii stăpînirii otomane în sud-estul Europei. Două tradiții istorice în Balcani, a Italiei și a românilor (București, 1913) explică o mare parte a gîndirii și a activităților politice ale lui Iorga. El spera într-o solidarizare a națiunilor latine care să acționeze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toate acestea față de Bosnia și Herțegovina?"239 În 1914, Iorga a fost unul dintre fondatorii Institutului de Studii Sud-Est Europene; în 1915 a editat "Revista istorică" pentru acest institut. Iorga era convins că, dat fiind că Balcanii au evoluat sub stăpînire macedoneană, romană, bizantină și otomană, popoarele din zonă au ajuns să aibă instituții administrative, politice, sociale și religioase similare. Nu se poate deci înțelege istoria nici unei națiuni din Europa de sud-est dacă este privită izolat față de istoria regiunii luată ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
putea permite acest lucru; dacă nu, Rusia putea pune oricînd mîna din nou pe ea (așa cum a făcut-o în 1878, 1940 și 1944). Rușii au considerat întotdeauna că există mai mult spațiu în cealaltă direcție întru reunificarea Moldovei sub stăpînire rusească. Chiar și în timpul Primului Război Mondial, așa cum arată publicarea de către bolșevici a tratatelor secrete, negocierile lui Sturmer von Jagow prevedeau o nouă împărțire a României. Transilvania și Bucovina constituiau variante mai realiste. Mai ales Transilvania, care este atît de importantă pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Lucrarea 3 Maiu 1915 (Vălenii de Munte, 1915) face apologia Adunării de la Blaj a românilor din Transilvania din 1848. La question roumaine en Autriche et Hongrie (Bucarest, 1915) tratează problema majorității românești din Transilvania și Bucovina și soarta ei sub stăpînirea maghiară și austriacă, ca și Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie (două volume, Bucarest, 1915-1916). Lucrarea Carpații în luptele dintre români și unguri (Vălenii de Munte, 1915) descrie Munții Carpați și rolul jucat de aceștia în lupta dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu eliberarea Alsaciei și Lorenei sau a ținuturilor daneze răpite de Prusia în 186444. La începutul toamnei lui 1916, armata română a suferit, pe malul bulgar al Dunării, la Turtucaia, o înfrîngere care a costat-o scump. Dunărea era sub stăpînirea navelor de război fluviale austro-ungare. Iorga nu a avut niciodată vreo îndoială asupra judecății sau a rezultatului luptei. Atunci cînd ungurii au acuzat România de trădare, el a replicat: "Grofii de la Budapesta vorbesc despre trădare". Și a dat următorul răspuns
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoria românilor, o surprinzătoare lipsă de relativism pentru cel mai mare istoric român. Renumitul istoric și academician român Andrei Oțetea (directorul Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" din București) a fost cel care, în 1967 (cînd România a ieșit iar de sub stăpînirea dușmanului ei național), i-a spus în bătaie de joc autorului cărții de față: "Noi, românii, sîntem mari patrioți; dar, din păcate, ne aflăm într-o foarte, foarte nefericită poziție geografică. Trebuie să acționăm în direcția interesului național, iar uneori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Așa cum am menționat deja, Iorga comenta că profesorul Jászi este "un Corb alb". Răspunzîndu-i, Iorga scria că, după părerea lui, pacea dintre unguri și români este posibilă numai dacă nici măcar un centimetru de pămînt locuit de români nu rămîne sub stăpînire maghiară. Atunci va fi pace între unguri și români, așa cum era acum 400 de ani". Profesorul Jászi i-a mulțumit lui Iorga pentru comentariile sale, dar a specificat în răspunsul lui că "nu le poate publica deocamdată". "Și, comenta Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar toată elocința maghiară nu putea face nimic împotriva autodeterminării și a validității tratatelor secrete. În ce măsură au fost aplicate aici principiile wilsoniene? Tratatele de pace lăsau circa trei milioane de unguri (care deveneau acum cea mai numeroasă minoritate aflată sub stăpînire străină din Europa) sub o dominație străină pe care o urau. Și mai mult de jumătate din acești unguri trăiau în regiuni unde o modificare de 30 sau 50 de kilometri ar fi inclus două din trei dintre ele în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drepturi istorice". Iorga a analizat originile, numele și instituțiile secuilor și a ajuns la concluzia că aceștia sînt români maghiarizați; trebuia deci să fie deschisă calea readucerii lor la originile lor românești 80. Sașii, o comunitate germană străveche destul de ostilă stăpînirii maghiare (Adunarea lor de la Mediaș a votat în ianuarie 1919 în favoarea României Mari), aveau și ei, după opinia lui Iorga, "drepturi istorice". Iorga li s-a adresat sașilor în 1925 la Sighișoara (un oraș german care arăta de parcă ar fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că Germania nu era mulțumită cu granițele stabilite" în urma Primului Război Mondial și era gata să pornească un alt război și mai înspăimîntător. Etapele acestui proces vor fi constituite de anexarea Austriei și distrugerea Cehoslovaciei, după care Hitler va încerca să pună stăpînire pe coridorul polonez. Atunci cînd Hitler a promis "25 de ani de pace", Iorga a replicat: "Nu-l cred pe Hitler, ci în Mein Kampf"111. Ascensiunea și atracția nazismului nu constituiau o problemă numai pentru România. O mare parte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-a respins brutal ca intrus semit în templul strămoșilor lui... și-a dus sufletul atît de însetat de luptă, biruință și dominație în Walhalla lui Odin ca să sălășluiască printre semizeii aceia nemiloși". Iorga adăuga că Războiul cel Mare pentru stăpînirea lumii (la care, după părerea lui Ludendorff, numai rasa germană avea dreptul) a fost plănuit, inspirat și susținut de spiritul și de convingerile lui absolute: Cînd și-a dat seama că a eșuat, nu și-a recunoscut greșelile..., descoperind în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
voia însă să se opună rușilor. Atunci cînd regele și ceilalți i-au spus că acest lucru va duce la înfrîngere și la ocuparea țării de către ruși, înarmat cu profunda lui credință în naționalismul cultural, Iorga le-a răspuns: "Sub stăpînirea rușilor vom rămîne cel puțin uniți!" Atitudinea aceasta era însă pe linia spiritului credințelor secolului al XIX-lea. Iorga nu știa nimic despre metodele lui Stalin. Sovieticii știau însă că ideile "organice" ale oamenilor se modifică lent, așa că le-au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale unui mare scriitor"17. A fost total de acord pînă și cu "Statutul evreilor", care limita oarecum drepturile acestora, emis în grabă de oportunistul rege. Cîteva zile mai tîrziu, așa cum se întîmplase adeseori și mai înainte, și-a recăpătat stăpînirea de sine: evreii au atît părți bune, cît și părți rele, ca orice altă națiune. Ei sînt inteligenți și solidari, dar dominarea de către ei a orașelor Moldovei devenise o problemă. Cea mai mare problemă era (așa cum explica Iorga) faptul că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naziștilor față de popoarele supuse. Armatele de ocupație din trecut (suedezii În Germania secolului al XVII-lea, prusacii În Franța, după 1815) trăiau pe seama localnicilor, pe care Îi atacau sau Îi omorau frecvent, uneori fără nici un motiv. Însă popoarele intrate sub stăpânire germană după 1939 au fost fie puse În slujba Reichului, fie programate pentru exterminare. Acest lucru nu se mai Întâmplase pe continent. Peste mări, statele europene au subjugat sau aservit frecvent populațiile indigene din colonii și nu s-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Polonia, unde erau nedoriți și chiar În primejdie, iar italienii preferau să plece din peninsula Istria decât să trăiască sub regimul iugoslav. Numeroase minorități etnice care colaboraseră cu forțele de ocupație (italienii În Iugoslavia, ungurii din nordul Transilvaniei, aflată sub stăpânire maghiară În timpul războiului și restituită apoi României, ucrainenii În vestul Uniunii Soivetice etc.) au fugit odată cu armata germană În retragere, pentru a scăpa de represalii din partea majorității locale sau a Armatei Roșii care Înainta. Nu s-au mai Întors niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost, până la sfârșit, incredibil de ridicată. Între 1940 și 1944, SS, Gestapoul și poliția locală din Ungaria, Norvegia, Olanda și Franța au primit un număr enorm de denunțuri. Cele mai multe nici măcar nu urmăreau favoruri sau un câștig material. și sub stăpânirea sovietică (mai ales În estul Poloniei, Între 1939 și 1941), Încurajarea informatorilor În stil iacobin și obiceiul revoluționar (francez) de a pune la Îndoială loialitatea altora au Înflorit nestingherite. Pe scurt, toată lumea se temea de toată lumea - și pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lucrul de care se temeau cu adevărat britanicii nu era faptul că URSS va controla estul Europei (un fait accompli Înainte de sfârșitul anului 1944), ci că ar putea atrage pe orbita sa o Germanie frântă și plină de resentimente, punând stăpânire pe Întregul continent. Pentru ca acest lucru să nu se Întâmple, au conchis În toamna anului 1944 șefii de stat-major ai Regatului Unit, poate că Germania trebuie divizată În două, iar partea de vest ocupată. Situație În care, după cum afirma un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un rol mai important decât politica În definirea granițelor istorice interși intrastatale. În Europa antebelică, diferențele dintre Nord și Sud, bogăție și sărăcie, urban și rural contau mai mult decât cele dintre Est și Vest. Astfel, În anumite privințe, impactul stăpânirii sovietice asupra teritoriilor de la est de Viena a fost mai mare chiar decât asupra Rusiei. Imperiul Rus, la urma urmei, fusese dintotdeauna doar parțial european, iar identitatea europeană a Rusiei de după Petru I era foarte controversată În secolul dinaintea loviturii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă Italia era unică În Occident prin aerul relativ simpatico al comuniștilor săi, ea era atipică și din alt motiv. Căderea lui Mussolini În 1943 nu putea ascunde complicitatea multor intelectuali italieni de-a lungul celor douăzeci de ani de stăpânire. Ultranaționalismul lui Mussolini viza, printre altele, cultura și influența străină, iar fascismul favorizase În mod scandalos intelectualii „naționali”, aplicând artelor și literaturii politici autarhice de protecție și substituție similare cu cele impuse Împotriva unor produse străine mult mai banale. Inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și internaționale erau de acum inseparabile. „În epoca noastră”, scria el În iulie 1947, „pentru indivizi, ca și pentru națiuni, alegerea-cheie este una globală, mai exact, una geografică. Fie În universul țărilor libere, fie Într-un teritoriu aflat sub aspra stăpânire sovietică. De acum Încolo, În Franța, fiecare va trebui să-și exprime alegerea”. Sau, cum a spus cu altă ocazie, „lupta nu e niciodată Între bine și rău, ci Între preferabil și detestabil”. Intelectualii liberali, În varianta continentală (Aron sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capita În acel an era 100, cifra pentru Piemont, În nord-vestul prosper al Italiei, era 174; cea a Calabriei, la extremitatea sudică, doar 52. Războiul exacerbase diviziunea istorică din Italia: În vreme ce Nordul, Începând din septembrie 1943, trăise doi ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă, acestea aveau un statut mai ambiguu decât coloniile britanice, În parte fiindcă Franța era o republică În care dominionul imperial nu-și găsea un loc firesc, În parte pentru că multe din primele cuceriri ale Franței trecuseră de mult În stăpânirea lumii anglofone. În 1950 trăiau Încă milioane de francezi care puteau rememora „incidentul Fashoda” din 1898, când Franța cedase În confruntarea cu Marea Britanie pentru controlul Egiptului, Sudanului și Nilului Superior. A vorbi despre Imperiu În Franța Însemna a-ți aminti
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
invadatorilor. Apoi, Împreună cu cei mai apropiați colaboratori, s-a refugiat În ambasada Iugoslaviei, unde le-a fost acordat azil politic. Rezultatul confruntării militare n-a fost nici o clipă pus sub semnul Întrebării: În pofida unei rezistențe solide, forțele sovietice au pus stăpânire pe Budapesta În mai puțin de 72 de ore și, la 7 noiembrie, a fost instalat guvernul lui János Kádár. Unele consilii muncitorești au supraviețuit Încă o lună - Kádár preferând să nu le atace direct -, iar grevele sporadice au continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]