13,844 matches
-
să i se aducă un ceai de mentă, care aici se servea fierbinte, într-un stikkam, un pahar îngust, lung cât degetul mare, și se uită în jur. Câțiva bătrâni jucau sheshbesh; unii din ei trăgeau dintr-o narghilea; în jurul televizorului se strânsese un grup care se uita la un reportaj despre dărâmarea statuii lui Saddam, ce părea să se deruleze cu încetinitorul. Nu erau decât bărbați și discuțiile păreau mai zgomotoase decât de obicei, dar nu exista nimic din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fals. Apoi, la fel de brusc, zâmbetul îi pieri. N-ar fi bine nici pentru fiul tău. Abdel-Aziz voia să plece; nu avea deloc încredere în omul acela. Aruncă o privire în spate, la ceilalți bărbați din cafenea. Cei mai mulți se uitau la televizor, la o transmisiune în direct a unei conferințe a armatei americane din Centcom, centrul de comandă din Doha, Qatar. Se anunța cucerirea unui alt palat prezidențial. Deci, facem afaceri, da? — Suntem în siguranță? Să-ți arăt aici? Mahmud trase scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l privească - asta? Poate că se dăduse bătută. Își pierduse speranța. Poate că fusese dezamăgită de faptul că nimeni nu asculta ce avea de zis. Așa că scrie un bilet la calculator. Mama mea, care nu știe să dea drumul la televizor. Și ne cere iertare „tuturor“. Nu ne spune pe nume, mie și surorii mele, nici măcar nu ne lasă un bilet „amândurora“. Crede-mă, îmi cunosc mama. Nu a făcut asta. — Atunci cine a făcut-o? — Nu știu, dar e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gest eroic, prin care să capteze atenția tuturor... —Uri... E vina lui, să știi. Nu crezi cu adevărat asta. —Ba da. Am fost nevoiți să suferim întotdeauna din cauza crezurilor lui nebunești. Când eram copii era permanent arestat sau apărea la televizor sau țipa la cineva. Știi cum e asta pentru un copil? Maggie se gândi la părinții ei. Cel mai aproape de o luare de atitudine politică au fost atunci când tatăl ei și-a dat demisia din Clubul de Bowling din Dun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Irak înainte de 2003, nu mai erau atât de indulgente acum. Poate considerau că e în regulă să se fure de la dictator, dar nu era atât de drept să se fure moștenirea „poporului irakian“. Personal, Jaafar dădea vina pe știrile de la televizor. Dacă nu ar fi fost imaginile cu jafurile din Bagdad, lucrurile ar fi putut merge ca înainte. Dar după ce le-au văzut, golirea marelui muzeu cu roaba și sacul, mai-marii de la Londra și New York s-au neliniștit. Nu puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el. Îndruga verzi și uscate despre niște vechi prieteni expatriați ai ei care se stabiliseră în Barbados sau pe undeva pe acolo, despre cum nu le părea rău după clima din Anglia - nici nu ne temeam de asta! -, nici după televizor, ci după ciocolată. Sau ciocolățică, după cum spusese Lucinda după al treilea gin tonic. — Se pare că ciocolățica de-acolo nu are nici un gust, a zis ea mai mult bâlbâindu-se. Nici măcar de ciocolată obișnuită, făcută din extract vegetal sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
frig era. Ce Dumnezeu făcea aici, tremurând la un colț de stradă din Tel Aviv, când ar trebui să umble după recamiere în Georgetown? Ar trebui să fie acasă, cu Edward, pe canapea, să comande mâncare, să se uite la televizor sau să facă ce fac oamenii obișnuiți odată ce încetează să mai fie maniacii de la douăzeci și cinci de ani care lucrau fără oprire, țopăind dintr-o țară de nebuni într-alta. Edward reușise asta, făcând trecerea de la idealistul cu rucsac la washingtonianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își zise Guttman. Se retrase în tăcere, bucuros să-i lase pe tineri să se descurce și fără el. Asta mai însemna și că va câștiga acum o oră prețioasă într-o zi încărcată cu manifestația tinerilor, o dezbatere la televizor în cursul serii și o întâlnire strategică cu Shapira și consiliul imigranților în intervalul dintre acestea. Se uită la ceas. Înțelept ar fi să meargă la o cafenea, să fumeze o țigară și să-și reîncarce bateriile. Dar Guttman se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a dat atunci seama, ar putea fi munca vieții lui. Să traducă textul tăbliței, să îi descifreze istoria, să o expună în marile muzee ale lumii. I-ar face numele nemuritor - ar fi cunoscută ca tăblița Guttman -, ar apărea la televizor, ar fi aclamat la Muzeul Britanic și i s-ar închina toasturi la Smithsonian. Savanții ar povesti și ar răspovesti cum dăduse peste documentul care stă la baza civilizației umane într-un bazar, într-o după-amiază călduroasă, la Ierusalim. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
reviriment al organizațiilor extremiste evreiești era de așteptat. În anii ’80, un grup de colonialiști și de fanatici religioși trimisese bombe prin poștă sau le plasase sub mașini, schilodind câțiva politicieni palestinieni. Multe dintre victime erau încă active, apărând la televizor în scaune cu rotile sau cu plăgi faciale îngrozitoare. Poate, continuă Yariv, vor arunca în aer vreo două terenuri de joacă arabe. Chiar și Moscheea. Nu era nevoie să spună care moschee. Știau cu toții că cei mai fanatici din Machteret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o conducea pe alee, spre o frânghie de rufe. La capătul acesteia, erau două trepte mici, care coborau spre o curte îngustă, probabil nu mai mare de câțiva metri pătrați. Apoi o cameră, cu o bucătărie improvizată în colț, un televizor și un băiat care desena la o masă. Poate că era unul din băieții care jucau fotbal mai devreme. Poate că văzuse ceva. Maggie nu era sigură nici dacă băieții se jucaseră aici sau în celălalt capăt al aleii. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi avut timp să vină aici și să monteze microfoane peste tot. Ar fi putut să facă asta în timp ce Frumoasa din Pădurea Adormită moțăia pe birou. Uri se plimba acum prin încăpere, căutând cu atenție, oprindu-se când văzu un televizor. Îl porni, găsi un canal care transmitea concursuri americane - cu multe țipete și încurajări -, dădu sonorul mai tare și se întoarse la calculator. Apoi se îndreptă din nou spre televizor, rotindu-l în așa fel încât ecranul să stea cu fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prin încăpere, căutând cu atenție, oprindu-se când văzu un televizor. Îl porni, găsi un canal care transmitea concursuri americane - cu multe țipete și încurajări -, dădu sonorul mai tare și se întoarse la calculator. Apoi se îndreptă din nou spre televizor, rotindu-l în așa fel încât ecranul să stea cu fața la un perete. — Camere ascunse, îi șopti Uri lui Maggie. Cea mai obișnuită ascunzătoare, televizorul. Rosen părea mai nedumerit ca niciodată. Când traducea, Uri o făcea acum în șoaptă, direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încurajări -, dădu sonorul mai tare și se întoarse la calculator. Apoi se îndreptă din nou spre televizor, rotindu-l în așa fel încât ecranul să stea cu fața la un perete. — Camere ascunse, îi șopti Uri lui Maggie. Cea mai obișnuită ascunzătoare, televizorul. Rosen părea mai nedumerit ca niciodată. Când traducea, Uri o făcea acum în șoaptă, direct în urechea lui Maggie. Involuntar, închise ochii. Își spuse că era ca să se poată concentra la cuvintele lui. Acum două zile am făcut cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un bărbat, ca și el, de treizeci de ani, cu o barbă scurtă, îngrijită, de musulman. Casa arăta ca toate celelalte de aici: o cutie rudimentară făcută din cărămizi de zgură, cu podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o familie întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă un oraș de cocioabe, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
timpul. Cât despre micul petic de hârtie, Maggie îl ascunse în adâncul buzunarului și îl păstră bine. Când ieșiră din secția de poliție, avură parte de o scenă pe care Maggie și Uri o văzuseră de sute de ori la televizor, dar pe care nici unul din ei nu se aștepta să o trăiască direct. Sute de obiective ale camerelor de luat vederi erau îndreptate spre ei, blițuri, reflectoare puternice. Abia puseseră piciorul afară din clădire, că gloata asta imensă începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la taxiul care îi aștepta. Șoferul fu nevoit să facă două ture complete înainte să poată scăpa de dubele și motocicletele care îi urmăreau, ajungând într-un final în siguranță la hotelul lui Maggie. În sanctuarul camerei sale, Maggie porni televizorul. Își imaginase cam la ce se putea aștepta de la telefonul ei mobil, pe care poliția i-l returnase cu un mesaj intermitent care anunța: Căsuță de mesaje plină. Ascultă primele câteva mesaje vocale: BBC, NPR, CNN, Reuters, AP, The New York Times, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care insistau că momentul în care fusese scoasă la iveală tăblița era prea convenabil pentru ca aceasta să fie reală. —Știi, Maggie, trebuie să scoți la iveală tot adevărul, tot textul testamentului. Ard de nerăbdare. Maggie se uită din nou la televizor. Era prim-ministrul britanic, care stătea pe Downing Street și declara că „Istoria își ține respirația“. Maggie oftă. —Știu, Uri. Vreau doar să-mi dau seama cine trebuie să-l spună. Când privi în urmă, așa cum avea să facă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de presă comună pentru a doua zi, chiar după Sabat. Uri Guttman și Mustafa Nour vor fi acolo, reprezentându-și tații răposați, timp în care cei doi lideri de stat ar face anunțul public. Maggie urmări conferința de presă la televizor. Ar fi fost distractiv să fie acolo, dar nu voia să mai provoace un circ media ca acela de la secția de poliție. Și oricum, ea aparținea culiselor. Dacă voia ca toată treaba să funcționeze, cuvintele trebuiau să vină din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atunci, fiecare document oficial întocmit de cele două părți, necesitând ocazional traducerea unor texte cheie folosite de echipele interne israeliene și palestiniene. Își cumpărase chiar haine noi. Între toate astea, se văzuse cu Uri. După ce urmărise conferința de presă la televizor - iar momentul în care Uri și Mustafa se îmbrățișaseră în fața camerelor fusese unul dintre cele mai importante - se întâlniseră la Cineva cu care să alergi, cafeneaua de noapte în care spărseseră calculatorul înainte de a pleca, de teamă să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se Împletește cu realitatea până la confuzie. Ambele au fost Împinse precipitat una Într-alta și amestecate viguros, hrănindu-se reciproc, Într-o literatură abundentă, ce s-a revărsat În deceniile trecute din teascurile editurilor, din paginile ziarelor și de pe ecranele televizoarelor din aproape Întreaga Europă Occidentală. Fără a inventa mare lucru În materie, ba chiar ignorând numeroasele dovezi că mitul comorii de la Rennes-le-Château este măcar o speculație dexteră, dacă nu simplă mistificare, iar Dosarele Secrete ale Sihăstriei Sionului un pseudodocument crucial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea, nu sună ea natur, de-acolo, de la mama dânsei. Foloseam În acest scop o gamă largă și variată de mijloace, metode și procedee, printre care: colindatul brambura prin magazine și conversația Îndelungă cu vânzătoarele, statul ore În șir În fața televizorului - În special la talk-show-uri și la emisiuni utilitare și de divertisment, in care se trăncănea ca la balamuc -, lectura ziarelor și, n-o să-ți vină să crezi, a unor cărți din diferite domenii, ceea ce, pe lângă imbunatațirea francezei, mi-a facilitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atenuează reflexele și adoarme vigilența, iar când un colos se clatină, nu e nevoie decât de adierea unui bobârnac fragil pentru a-l prăbuși. Mai știi? Au urmat minute lungi de așteptare surescitată. Ca și când aș fi avut În față două televizoare fixate pe programe diferite, la care mă Încăpățânam să privesc ba alternativ, ba, În măsura posibilităților, simultan, Încercam să văd pe pânze imaginare ce se petrecea În sala Consiliului concomitent cu ce credeam eu că se Întâmpla cu Eveline În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un alt timp, în care, nu zâmbiți, erați și dumneavoastră pe-acolo. — Eu? Și de ce să nu zâmbesc la o astfel de mărturisire, așa, hodoronc-tronc? — C-așa a fost. De-acu’ aproape douăzeci de ani. Un cămin studențesc. Holul cu televizorul. Aleile cu băncuțele acelea metalice din fața blocului... — Și ce-i cu asta? — Nimic. Sticla e goală, am chicotit, văzând cum vaza de lângă calorifer îmi face semn că s-a prins despre ce discutam. Erați undeva, ca să folosesc metafora care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu sarmale sub nas. — Te doream, continuam să-i spun în gând, și-mi era de-ajuns dorința aceea din mine. Îmi era de-ajuns să te văd prin fața căminului, să stau uneori lângă tine sau în spatele tău, seara, la televizorul din hol, să te întâlnesc prin cantină, pe aleile dintre blocuri, să te închipui în tot restul zilei și să-mi pară rău că te-ai măritat. — Mă căsătorisem atunci? Am dat din cap, aprobând-o. Atunci îl cunoscusem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]