13,085 matches
-
și a acuzativului în engleză (situație de sincretism morfologic); (b) în cea de-a doua clasă, absolutivul este echivalent cu nominativul, așa cum se întâmplă în georgiană. Legate (2008: 56) arată că absolutivul este o generalizare greșită, care ascunde o mare varietate de tipare de marcare cazuală. Legate (2006b: 151) a formulat următorul argument: în timp ce toate celelalte cazuri sunt marcate sufixal, absolutivul e nud; morfemele cu realizare fonologică zero sunt tipic "default". Explicația formulată pentru limbile de tip (a) este valabilă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
silențios, CAUZĂ. Autorul acceptă ideea că AGENTUL/CAUZA sunt primitive semantice, introduse în sintaxă, dar susține că aceste primitive nu sunt sursa argumentului extern. Wechsler (2005) evidențiază o problemă a ipotezei existenței proiecției micul v − selecția Agentului potrivit dintr-o varietate de participanți la evenimentul denotat de verb − și aduce argumente în favoarea faptului că agentivitatea sau cauzarea sunt introduse supralexical: (a) agentivitatea este opțională pentru anumite verbe, cu excepția situației în care aparține sensului verbului; (b) agentivitatea este detașabilă de rolurile specifice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că proprietățile aspectuale nu par a fi relevante în acest caz, cele două clase de inacuzative care acceptă construcția cu there fiind diferite sub aspectul telicității: verbele de existență sunt atelice, verbele de apariție sunt telice. Bowers (2002: 194), subliniind varietatea construcțiilor în care apare there, reia explicația standard: v atribuie rol tematic argumentului extern al inergativelor și al tranzitivelor; Spec,vP este locul acordului obiectului și al atribuirii Cazului acuzativ; expletivele there și it fuzionează cu T pentru a satisface
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comitativ, acuzativ, secundar) prin antipasivizare. Ergativul poate deveni ablativ prin pasivizare. Terminațiile de persoanele 3 și 4 disting tranzitivitatea verbului la infinitiv. Topică liberă. Nu există conjuncții subordonatoare, pronume relative, nici fenomenul deplasării particulelor interogative. INUKTITUT Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în estul Arcticii. Cazul absolutiv este atribuit obligatoriu, dar fiind o limbă pro-drop, restricția nu este întotdeauna vizibilă. Verbele tranzitive se acordă cu subiectul și cu obiectul. Verbele intranzitive au trăsături de acord comune numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antipasivizare. Ergativul poate deveni ablativ prin pasivizare. Terminațiile de persoanele 3 și 4 disting tranzitivitatea verbului la infinitiv. Topică liberă. Nu există conjuncții subordonatoare, pronume relative, nici fenomenul deplasării particulelor interogative. INUKTITUT Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în estul Arcticii. Cazul absolutiv este atribuit obligatoriu, dar fiind o limbă pro-drop, restricția nu este întotdeauna vizibilă. Verbele tranzitive se acordă cu subiectul și cu obiectul. Verbele intranzitive au trăsături de acord comune numai cu agentul. În dialecte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
restricția nu este întotdeauna vizibilă. Verbele tranzitive se acordă cu subiectul și cu obiectul. Verbele intranzitive au trăsături de acord comune numai cu agentul. În dialecte, ergativitatea diminuează de la vest (IÑUPIAQ) la est (LABRADOR INUTTUT). INUKTUN Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în vestul Arcticii. INUPIAQ (INUPIATUN) Dilalect vestic al limbii INUIT, în varietatea INUKTITUT. Ergativitate marcată puternic. Pacientul/Tema din construcția antipasivă nu poate fi un nume propriu. Construcția ergativă reprezintă alegerea nemarcată pentru structura tranzitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vizibilă. Verbele tranzitive se acordă cu subiectul și cu obiectul. Verbele intranzitive au trăsături de acord comune numai cu agentul. În dialecte, ergativitatea diminuează de la vest (IÑUPIAQ) la est (LABRADOR INUTTUT). INUKTUN Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în vestul Arcticii. INUPIAQ (INUPIATUN) Dilalect vestic al limbii INUIT, în varietatea INUKTITUT. Ergativitate marcată puternic. Pacientul/Tema din construcția antipasivă nu poate fi un nume propriu. Construcția ergativă reprezintă alegerea nemarcată pentru structura tranzitivă. Antpasivul, aplicativul și construcția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trăsături de acord comune numai cu agentul. În dialecte, ergativitatea diminuează de la vest (IÑUPIAQ) la est (LABRADOR INUTTUT). INUKTUN Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în vestul Arcticii. INUPIAQ (INUPIATUN) Dilalect vestic al limbii INUIT, în varietatea INUKTITUT. Ergativitate marcată puternic. Pacientul/Tema din construcția antipasivă nu poate fi un nume propriu. Construcția ergativă reprezintă alegerea nemarcată pentru structura tranzitivă. Antpasivul, aplicativul și construcția ditranzitivă reprezintă alegeri marcate. IPATSE OTOMO − Vezi KUIKÚRO. IXREKO-MUXREK Dialect al limbii RUTUL
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Familia austroneziană, grupul micronezian. Limbă vorbită în Arhipelagul Micronezia. Limbă înrudită cu TONGANA. 3 600 de vorbitori. KU WARA Limbă papua. Forme superficiale de ergativitate. LABOURDIN Dialect al BASCEI. LABRADOR INUTTUT (LABRADORIMIUTUT, NUNATSIAVUT, NUNATSIAVUMMIUT) Dialect estic al limbii INUIT, în varietatea INUKTITUT. Ergativitate marcată mai slab decât în dialectele vestice. Construcția ergativă este folosită mai rar decât cea pasivă. În dialectele de est, antipasivul reprezintă deci alegerea nemarcată, iar ergativul este marginalizat. Construcția ditranzitivă și cea aplicativă sunt neobișnuite. LADAKHI Limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
restaura speranța și încrederea în momentele cele mai incerte. Interpretarea sa era sugerată de un fapt curios: populația unei insule din Pacific se caracterizează printr-o distribuție curios de inegală a activităților religioase. Dacă pescuitul era acompaniat de o largă varietate de ritualuri magico-religioase, agricultura era aproape lipsită de asemenea practici. Explicația, sugerează Malinowski, provine din diferența în ceea ce privește riscul, incertitudinea, amenințarea cu care cele două activități sunt asociate. Dacă agricultura, în condițiile acelei insule, era în general neproblematică, succesul ei fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al treilea (posibilitățile de comunicare, de informare despre posibilitățile de integrare în alte comunități) sunt, clar, factori de tipul P, afectând posibilul acțional al populației. Analiza funcțională tradițională, ignorând relațiile cu mediul, avea o capacitate redusă de explicare a marii varietăți a sistemelor sociale, cât și a comportamentelor diferențiale ale acestora. Schema funcțională extinsă propusă aici pune în evidență tocmai mecanismele prin care condițiile exterioare produc schimbări în comportamentul sistemelor. Schema funcțională extinsă oferă în același timp posibilitatea estimării completitudinii unei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decizie cu ajutorul metodei Delphi. Un număr oarecare de persoane au fost solicitate să indice criteriile după care evaluează diferitele stiluri de viață. Pe această bază a fost realizată o listă de criterii generale: tipurile de consecințe funcționale - venituri economice, securitate, varietatea experiențelor de viață, stimulare intelectuală, mediul uman suportiv etc. Apoi, prin aceeași tehnică, a fost determinată importanța (ierarhizarea) fiecărui criteriu. În fine, fiecare dintre stilurile formulate a fost estimat în ceea ce privește măsura în care afectează respectivele criterii. Pe această bază s-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că acesta este un caz evident de necesitate de lărgire a analizei eficienței în sensul considerării unei eficiențe sociale mai generale. Astfel, activitatea de cules oferă pe lângă aportul strict energetic o serie de alte beneficii colectivității: oferă o mai largă varietate de hrană, la care se adaugă oportunități de a obține continuu informații despre mediul înconjurător, despre modificările care pot interveni aici, de detectare a eventualelor amenințări, cât și a noilor resurse naturale. Dacă adăugăm și aceste beneficii funcționale, desigur imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoria sa „unitatea de rudenie”. Toate aceste relații formează o structură în sensul definiției date mai înainte: dacă una dintre ele va lua o anumită valoare, celelalte relații vor trebuie să ia valori determinate. Pentru a simplifica analiza, Lévi-Strauss grupează varietatea mare a relațiilor dintre rude în două mari tipuri: relații libere, familiare, afective, notate cu „+” și relații ostile, antagonice sau rezervate, notate cu „-”. Antropologul francez presupune că există o lege structurală care limitează posibilitățile de combinare a valorilor celor patru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un context științific nou, abordările idealiste tradiționale: sociologia fenomenologică, interacționismul simbolic, etnometodologia. Ceea ce caracterizează aceste orientări este încercarea de a transfera mecanismele determinative de la interacțiunea obiectivă a fenomenelor sociale la nivelul subiectului uman, autor al vieții sociale. Există o largă varietate de asemenea abordări. Unii reprezentanți ai acestora acceptă existența unor determinanți obiectivi, dar limitează obiectul cercetării lor la investigarea contribuției factorilor subiectivi. Rămâne însă, și în acest caz, o inabilitate funciară de a sintetiza, la nivelul unei scheme teoretice generale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relația cauzală reprezintă o relație simplă, care intră ca element component elementar al modelelor sistemice mai complexe. Structura reprezintă o mulțime de relații de dependență reciprocă - așadar cauzele - între o mulțime de elemente. Relația funcțională este adesea interpretată ca o varietate a relației cauzale.Oasemenea abordare mi se pare corectă, dar nu completă. Sunt o mulțime de relații cauzale analizate de sociolog care nu sunt incluse nici în cadrul relațiilor funcționale și nici în cel al relațiilor structurale. Ipoteza dezvoltată în această
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
indivizii reprezintă un punct de pornire obligatoriu pentru realizarea de schimbări sociale importante. Acțiunea de sensibilizare, de diseminare a cunoștințelor și informațiilor reprezintă o metodă curentă în sociologie, deși importanța ei este, după părerea mea, mult subestimată. Există o largă varietate de tehnici care au ca obiectiv învățătura individuală a membrilor diferitelor sisteme. T-grupul este un exemplu de acest fel. El a cunoscut, în perioada de după război, o influență foarte mare. Tehnica T-grupului se fundează pe ideea că, în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prea intens pentru dezvoltarea științelor generalului. Ea va fi însă cu siguranță tot mai mult folosită ca o sursă extrem de valoroasă de fapte despre comportamentul diferitelor sisteme în condiții diferite. În acest sens, istoria umanității reprezintă un muzeu de o varietate și diferențiere coloristică inestimabilă a manifestărilor umane. În fine, cel de al treilea considerent se referă la specificul unor obiecte cu o natură fundamental istorică. Este vorba, în primul rând, de acele obiecte care în mod curent sunt numite „valori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tip neokantian. Schimbarea de optică operată în cadrul acestei filosofii s-a petrecut tocmai în punctul amintit mai sus: raportul dintre constant/variabil, general/individual în fenomenele social-umane. Caracteristic întregii filosofii sociale postmarxiste germane este accentul pus pe diversitate și unicitate. Varietatea este acceptată ca singura caracteristică a realității umane. Generalul este respins ca neavând temei aici. Nu putem deduce formele vieții sociale dintr-o natură umană abstractă, universală și nici din rațiunea umană. Sub influența romantismului este adus pe primul-plan inconștientul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
umane. Generalul este respins ca neavând temei aici. Nu putem deduce formele vieții sociale dintr-o natură umană abstractă, universală și nici din rațiunea umană. Sub influența romantismului este adus pe primul-plan inconștientul, cu capacitățile sale creative, generatoare de o varietate infinită. În locul unității este pusă ca perspectivă fundamentală pluralitatea. Din ideea pluralității fenomenului uman decurge o consecință foarte importantă. Studiul științific al manifestărilor umane nu poate fi decât istoric. Inevitabil, teza pluralității este legată de istorie ca domeniu fundamental al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor istorică neîntreruptă. Noua școală istorică, animată de Schmoller, formulează o serie de principii cu mare influență atât asupra practicii istoriei, cât și asupra reflecției filosofice din acea perioadă. Este formulată o teză esențială pentru dezvoltarea noii gândiri epistemologice: în numele varietății concrete infinite a manifestărilor istorice este respinsă așa-numita dimensiune metafizică a istoriei. Istoricul nu trebuie să caute forme generale în scurgerea timpului, pentru că acestea nu există. Eltrebuie să se dedice analizei unor teme precise, ca, de exemplu, economia domestică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de exemplu, economia domestică antică, artizanatul din Evul Mediu etc. Elaborarea de monografii amănunțite care să pună în evidență cât mai exact toate particularitățile fenomenului cercetat și, de asemenea, să-l încadreze în condițiile epocii, reprezintă sarcina unică a istoricului. Varietatea și unicitatea fenomenelor umane nu își pot avea sursa decât însubiectivitatea umană. A explica faptele umane înseamnă a pătrunde în semnificația lor subiectivă. Nu este întâmplător că în acest context a început să se cristalizeze ideea unei noi metodologii specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este însă aceeași. Se aplică aici principiul echifinalității din teoria generală a sistemelor. Pornind din condiții diferite, procesele de un anumit tip ajung până la urmă la aceeași stare finală. Căile pe care evoluează pot fi diferite, în funcție tocmai de varietatea condițiilor inițiale, dar starea finală este aceeași. Să mai facem o observație. În cadrul formei generale, există și variante structurale distincte. De exemplu, procesul de centralizare politico-administrativă, de apariție a unei societăți stratificate, caracterizată prin dezvoltarea unui mecanism de exploatare, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ansamblu. În al patrulea rând, sunt promovate noi mecanisme fiscale adecvate cerințelor de dezvoltare a schimburilor internaționale vizând stimularea exporturilor și protejarea dezvoltării producției indigene pentru mai buna valorificare a resurselor naționale. Componenta comună a mecanismelor respective se concretizează prin varietatea mare a modalităților de acordare a scutirilor și reducerilor de impozite și de aplicare a cotelor de impozitare asupra materiei impozabile sunt orientate spre stimularea activităților economice aflate În concordanță cu obiectivele socio-economice și financiare ale fiecărui stat. În acest
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
953 1.925.433 = Producția1exercițiului 33.582.295 35.428.386 357 Cheltuieli de exploatare plătibile 29.021.402 28.966.510 = EBE (exercițiul brut din exploatare) 4.560.893 6.461.876 Procesul de investire Amortizarea activelor imobiliare și varietatea provizioanelor privind imobilizările 2.816.151 2.517.034 = Rezultat din exploatare 1.744.742 3.944.842 Procesul de finanțare și influența operațiilor excepționale și a fiscalității Cheltuieli financiare nete de venituri financiare 1.186.304 3.443.544
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]