126,166 matches
-
la nivelul bazei mandibulei în față, și la nivelul cea de a 3-a vertebre cervicale (C3), în spate. Spre deosebire de toate celelalte oase, osul hioid este distant articulat de altele prin mușchi sau ligamente. El este ancorat de mușchi din partea anterioară, posterioară și inferioară, ajutând la mișcarea limbii și la înghițire. El furnizează suport pentru mușchii podelei gurii de sus, a laringelui de jos și a epiglotei și a faringelui în spate. Numele său este derivat din cuvântul grecesc "hyoeides" care
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
atins standardele de fiabilitate cerute pentru a intra în producția de serie. Odra 1003 a fost un calculator de generația a doua, cu tranzistori din aliaj de germaniu, produs în serie începând cu anul 1964. A fost bazat pe modelele anterioare, fiind primul care a fost introdus în producția de serie. Capacitatea memoriei pe tambur a fost din nou dublată, până la 8192 de cuvinte de 39 de biți. Procesorul avea o frecvență de 250Hz, cântărind nu mai puțin de 400 kg
Odra (calculator) () [Corola-website/Science/330609_a_331938]
-
este osul cel mai mare și mai puternic dintre oasele gambei, celălalt fiind fibula. conectează femurul cu oasele piciorului. Este găsită lângă fibulă, în partea mediană și anterioară a gambei. Ea este legată de fibulă printr-o membrană interosoasă, formând o articulație cu un grad redus de mobilitate numită sindesmoză. Tibia este numită după flautul grec Aulos, flaut numit și "tibia". Este recunoscută și ca osul cu cea
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și circumferința infraglenoidiană. În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza superioară și axul mare orientat transversal. Prin urmarea i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și axul mare orientat transversal. Prin urmarea i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
său mare antero-posterior este ușor înclinat înainte și lateral. Ea este mai lungă, mai îngustă, mai adâncită și mai concavă decât fața articulară superioară laterală. Marginea sa laterală se ridică pe măsură ce ea se apropie de regiunea intercondiliană. În jumătatea sa anterioară ea se inclină în sus cu aproximativ 10°. Periferic, în jurul marginilor sale anterioare, mediale și posterioare, ea este acoperit de meniscul medial; amprenta meniscală, mai lată posterior și mai îngustă antero-medial, este adesea vizibilă pe această față. Meniscul acoperă o
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
mai îngustă, mai adâncită și mai concavă decât fața articulară superioară laterală. Marginea sa laterală se ridică pe măsură ce ea se apropie de regiunea intercondiliană. În jumătatea sa anterioară ea se inclină în sus cu aproximativ 10°. Periferic, în jurul marginilor sale anterioare, mediale și posterioare, ea este acoperit de meniscul medial; amprenta meniscală, mai lată posterior și mai îngustă antero-medial, este adesea vizibilă pe această față. Meniscul acoperă o mare parte a suprafeței posterioare a acestei fețe, astfel încât, în ansamblu, se formează
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și periferic cu meniscul lateral. Ea are o formă ovalară rotunjită cu axul mare antero-posterior și este ușor lărgită în sens transversal; ea este ușor concavă transversal și plană (mai ales central) sau ușor convexă antero-posterior (înclinându-se în jos anterior și posterior). Această față este mai rotundă, mai mică și mai puțin alungită, dar ușor mai lărgită, decât cea medială. Marginile sale sunt ascuțite, cu excepția porțiunii postero-laterale, unde marginea sa este rotunjită și netedă: aici tendonul mușchiului popliteu alunecă pe
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
este rotunjită și netedă: aici tendonul mușchiului popliteu alunecă pe os într-un șanț, aflat pe fața posterioară a condilului lateral. Marginea sa medială ridicată se extinde spre tuberculul intercondilian lateral. Meniscul lateral acoperă periferic această față, în jurul marginilor sale anterioare, laterale și posterioare. Spațiul intercondilian (spațiul interglenoidian, zona intercondiliană, suprafața interarticulară) este un spațiu rugos, neregulat, aflat pe platoul tibial (fața superioară a extremității superioare a tibiei) între fața articulară superioară medială și fața articulară superioară laterală a tibiei. El
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
rugos, neregulat, aflat pe platoul tibial (fața superioară a extremității superioare a tibiei) între fața articulară superioară medială și fața articulară superioară laterală a tibiei. El este mai îngust central, unde se află o proeminență, eminența intercondiliană, și se lărgește anterior și posterior pe măsură ce fețele articulare superioare deviază; el formează în ansamblu o suprafață în formă de clepsidră care este îngustată în partea sa mijlocie. Acest spațiu este subîmpărțit de eminența intercondiliană ("Eminentia intercondylaris"), în două suprafețe (arii) neregulate și rugoase
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
posterior pe măsură ce fețele articulare superioare deviază; el formează în ansamblu o suprafață în formă de clepsidră care este îngustată în partea sa mijlocie. Acest spațiu este subîmpărțit de eminența intercondiliană ("Eminentia intercondylaris"), în două suprafețe (arii) neregulate și rugoase, una anterioară și alta posterioară, situate în planuri diferite, numite respectiv aria intercondiliană anterioară ("Area inercondylaris anterior tibiae") și aria intercondiliană posterioară ("Area inercondylaris posterior tibiae"). La nivelul eminenței intercondiliene, marginile fețelor articulare superioare se ridică și formează un tubercul de fiecare
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
în formă de clepsidră care este îngustată în partea sa mijlocie. Acest spațiu este subîmpărțit de eminența intercondiliană ("Eminentia intercondylaris"), în două suprafețe (arii) neregulate și rugoase, una anterioară și alta posterioară, situate în planuri diferite, numite respectiv aria intercondiliană anterioară ("Area inercondylaris anterior tibiae") și aria intercondiliană posterioară ("Area inercondylaris posterior tibiae"). La nivelul eminenței intercondiliene, marginile fețelor articulare superioare se ridică și formează un tubercul de fiecare parte, tuberculul intercondilian medial ("Tuberculum intercondylare mediale") și tuberculul intercondilian lateral ("Tuberculum
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și aria intercondiliană posterioară ("Area inercondylaris posterior tibiae"). La nivelul eminenței intercondiliene, marginile fețelor articulare superioare se ridică și formează un tubercul de fiecare parte, tuberculul intercondilian medial ("Tuberculum intercondylare mediale") și tuberculul intercondilian lateral ("Tuberculum intercondylare laterale"). Aria intercondiliană anterioară a tibiei sau aria intercondilară anterioară a tibiei ("Area inercondylaris anterior tibiae"), numită și suprafața prespinală a platoului tibial, este porțiunea anterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial și se află anterior de eminența intercondiliană (spina tibiei) și de tuberculii
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
posterior tibiae"). La nivelul eminenței intercondiliene, marginile fețelor articulare superioare se ridică și formează un tubercul de fiecare parte, tuberculul intercondilian medial ("Tuberculum intercondylare mediale") și tuberculul intercondilian lateral ("Tuberculum intercondylare laterale"). Aria intercondiliană anterioară a tibiei sau aria intercondilară anterioară a tibiei ("Area inercondylaris anterior tibiae"), numită și suprafața prespinală a platoului tibial, este porțiunea anterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial și se află anterior de eminența intercondiliană (spina tibiei) și de tuberculii intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
de fiecare parte, tuberculul intercondilian medial ("Tuberculum intercondylare mediale") și tuberculul intercondilian lateral ("Tuberculum intercondylare laterale"). Aria intercondiliană anterioară a tibiei sau aria intercondilară anterioară a tibiei ("Area inercondylaris anterior tibiae"), numită și suprafața prespinală a platoului tibial, este porțiunea anterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial și se află anterior de eminența intercondiliană (spina tibiei) și de tuberculii intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață neregulată și rugoasă, mai lată anterior, de formă triunghiulară cu baza
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
a spațiului intercondilian al platoului tibial și se află anterior de eminența intercondiliană (spina tibiei) și de tuberculii intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață neregulată și rugoasă, mai lată anterior, de formă triunghiulară cu baza anterioară și este situată într-un plan aproape orizontal; ea este mai largă decât aria intercondiliană posterioară. Aria intercondiliană anterioară prezintă, dinainte înapoi, 4 inserții: Aria intercondiliană posterioară a tibiei sau aria intercondilară posterioară a tibiei ("Area inercondylaris posterior tibiae") numită
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață neregulată și rugoasă, mai lată anterior, de formă triunghiulară cu baza anterioară și este situată într-un plan aproape orizontal; ea este mai largă decât aria intercondiliană posterioară. Aria intercondiliană anterioară prezintă, dinainte înapoi, 4 inserții: Aria intercondiliană posterioară a tibiei sau aria intercondilară posterioară a tibiei ("Area inercondylaris posterior tibiae") numită și surpafața retrospinală a platoului tibial, reprezintă porțiunea posterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial situată înapoia eminenței intercondiliene
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
de formă triunghiulară cu bază posterioară și este destul de înclinată înapoi și în jos (în spatele cornului posterior al meniscului lateral) către fața posterioară a tibiei. Aria intercondiliană posterioară este mai mică, mai îngustă și mai puțin întinsă decât aria intercondiliană anterioară. Aria intercondiliană posterioară prezintă, dinainte înapoi, 4 inserții:
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
față de provincia vecină, Rusia de est. Prima sarcină pe care a avut-o, înainte ca el să devină Mare Duce, a fost încercarea sa de a crea legături cu Marii Prinți ai Kievului, care erau puternici asociați cu Marii Duci anteriori, prin căsătoriile cu prințesele Rusiei (Boleslau cel Creț cu Viacheslava de Novgorod și Mieszko cel Bătrân cu Eudoxia din Kiev). În acest scopt, în noiembrie 1178, Cazimir a aranjat căsătoria fiicei sale, Maria, cu prințul Vsevolod al IV-lea al
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
corpul acoperit pe laturi cu o carapace transparentă, formată din două valve bilaterale, care nu acoperă și capul, acesta rămânând complet liber. Corpul este prevăzut cu 4-6 perechi de picioare (apendicele toracice) articulate, scurte și lățite. Formele răpitoare au picioarele anterioare adaptate la prins prada și mandibulele puternice (de ex. "Leptodora"). La formele microfage picioarele, îndeosebi, picioarele 3 și 4 formează un aparat filtrant, în care rămân particulele din apa filtrată, care sunt împinse în sus spre corp, apoi prin șanțul
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
Transantarctice condusă de Sir Ernest Shackleton între anii 1914-1917. Misiunea sa era să stabilească o serie de depozite de aprovizionare pe parcursul Ghețarului de Șelf Ross de la Marea Ross până la Ghețarul Beardmore, de-a lungul rutei polare stabilite de expedițiile antarctice anterioare. Grupul principal al expediției, sub comanda lui Shackleton, urma să debarce pe coasta opusă, înspre coasta Mării Wedell, trebuind să mărșăluiască pe continent prin Polul Sud până la Marea Ross. Cum acesta nu ar fi fost în stare să care destul
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
lui Henric I cel Bărbos și a decis să rezolve conflictul cu Odonic, luând districtul nepotului său și forțându-l să fugă din țară. Alianța formată între Vladislav al III-lea și Henric I cel Bărbos (alianță similară cu acordul anterior cu Leszek I cel Alb) a avut loc la sfârșitul anului 1217, în timpul unei adunări în Sądowel, prin intermediul Episcopilor Paweł al II-lea de Poznań și Wawrzyniec de Lubusz.Din motive necunoscute, conținutul acrodurilor au fost benefice doar epntru Ducele
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]