125,387 matches
-
Bălți, împușcat ulterior de trupele române. Într-unul din pasajele din respectiva corespondență, ex-adjunctul a afirmat: În apărarea lui Pântea, a cărui atitudine din ianuarie 1918 a fost caracterizată de către revista „Patrimoniu“ s-a ridicat însă istoricul Nicolae Iorga. Aceeași revistă „Patrimoniu“ a speculat că ar fi fost posibil ca respectiva ambiguitate să îi fi fost impusă lui Gherman Pântea de contextul extrem de dificil în care a fost obligat să acționeze. Ion Pelivan ilustrează însă persoana lui Pântea din acele zile
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
Numărul filmelor, al cărților este în creștere în fiecare an. Putem, de asemenea, să legăm dezvoltarea culturii de masă de folosirea tot mai intensivă a imaginii în mass-media și de diferitele progrese tehnice care au facilitat difuzarea imaginii (fotografia, televiziunea, revistele, Internetul etc.) Potrivit lui Dominique Kalifa, "cultura de masă este o cultură a imaginii ". Presa tot mai "ilustrată" și posibilitatea editorilor de a ajunge la publicul infantil cu cărți "cu foarte multe poze" au făcut ca populațiile să devină dependente de
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
și 1910. Primul volum conține o descriere detaliată a dezvoltării mișcării internaționale pentru pace în decursul secolului XIX. În 1890 Moneta a început să publice un almanah anual intitulat "L'Amico della pace" („Prietenul păcii”), iar în 1898 a fondat revista "La Vita Internazionale" („Viața Internațională”). Pentru acțiunile sale pacifiste a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în anul 1907. Totuși, în ultimii ani ai vieții Ernesto Teodoro Moneta și-a reafirmat naționalismul, exprimându-și public sprijinul pentru cucerirea Libiei
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
transfer tehnologic, pentru a participa la procesele de inovare, elaborarea politicilor și reprezentare, precum și de a utiliza logo-ul IFIA și acronimul pe site-urile membre, broșuri și cataloage. IFIA răspândește noutăți despre membrii săi și evenimente prin intermediul paginei oficiale, revistei sale și newsletterului, oferă medalii la nivel național și internațional organizatorilor de evenimente, susținătorilor și ambasadorilor, deține ateliere de proprietate intelectuală și seminarii, oferă consiliere profesională pe diferite domenii ale brevetelor de invenție și de comercializare, afișează emblemă membrilor și
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
Președintelui Croației, Doamna Teresa Stanek Rea, Directorului interimar USPTO, Domnului Benoit Battistelli, Președintelui EPO, Dr. Miklos Benzsel, Presedintele HIPO, Dr. Francis Gurry, Directorul General WIPO și ACM Prajin Juntong, Vice prim-ministrul Thailandei. Publicația IFIA cuprinde buletinul informativ electronic săptămânal, revista publicată anual, broșură, calendar și aplicația mobilă, care o face cunoscută în rândul a peste 200000 de oameni, în legătură cu ultimele noutăți în domeniul invenției și inovației. Principalele activități IFIA, cum ar fi expozițiile internaționale de invenții, seminarii, ateliere de lucru
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
face cunoscută în rândul a peste 200000 de oameni, în legătură cu ultimele noutăți în domeniul invenției și inovației. Principalele activități IFIA, cum ar fi expozițiile internaționale de invenții, seminarii, ateliere de lucru și congrese organizate în ultimii ani sunt ilustrate în revistă IFIA. În același timp, sunt puse în evidență cooperarea internațională dintre agențiile IFIA și Națiunile Unite sau cu alte organizații de importantă. Obiectivele IFIA sunt de a îmbunătăți statutul de inventatori la nivel național și internațional, precum și de a promova
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
satirică și eseurile critice au găsit multă apreciere în societate. Seria sa de romane, "Kayıp Kușak" ("Generația pierdută"), "Istanbul Dörtlüsü" ("Istanbul Cvartet") și "Ölümsüz Antikite" ("Veșnica antichitate"), toate au fost tipărite de mai multe edituri. Eseurile sale au apărut în reviste de literatură, cum ar fi Varlık, Gösteri, Radikal Kitap, Cumhuriyet Kitap, Notos, Sıcak Nal, Roman Kahramanları și Yasak Meyve. A scris articole în ziare pentru o anumită perioadă de timp. Nuvelele sale au fost tipărite de către Inkılap Yayınları sub titlul
Hikmet Temel Akarsu () [Corola-website/Science/337196_a_338525]
-
profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent face trimitere la muntele Parnas, casa Muzelor în mitologia greacă, parnasionii cultivând cu precădere imagini mitologice. Adepții acestui crez artistic erau o grupare de poeți care scriau pentru revista "Parnasul Contemporan", Le Parnasse Contemporaine. Publicată în perioada 1866-1876, a adunat poezii scrise de importanți reprezentanți ai parnasianismului precum Charles Leconte de Lisle, Sully Prudhomme, Theodore de Banville, Paul Verlaine, Francois Coppee și Jose Maria de Heredia.Punctul de plecare
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
Jurnalul s-a dovedit foarte rentabil. Pentru crearea plăcilor Curtis a angajat diverși gravori și coloriști cu renume. Cunoștința cu el era acum curtată de fiecare naturalist eminent. În urma morții lui Curtis în 1799, fiul său Thomas Curtis a preluat revista. Cu toate acestea, a fost nepotul său, Samuel Curtis, un biograf, care a stabilit într-adevăr revista. Mai târziu, publicația a fost preluată de către John Sims, care a redenumit-o în "Curtis’s Botanical Magazine" (1826). Toate ideile lui Curtis
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
renume. Cunoștința cu el era acum curtată de fiecare naturalist eminent. În urma morții lui Curtis în 1799, fiul său Thomas Curtis a preluat revista. Cu toate acestea, a fost nepotul său, Samuel Curtis, un biograf, care a stabilit într-adevăr revista. Mai târziu, publicația a fost preluată de către John Sims, care a redenumit-o în "Curtis’s Botanical Magazine" (1826). Toate ideile lui Curtis au servit beneficiului omenirii. El a fost primul botanist cu renume în această țară care a aplicat
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
fiind cunoscut pentru Trilogia "Batalioane Invizibile" (I. "Craterul", II. "Rhizoma", III. "Asteroidul"), "Coroana Izabelei", "Avocatul Diavolului" și romanul-teatru "Rătăcirea Domnului". a fost unul dintre cei mai activi și importanți scriitori din câmpul literar post-decembrie 1989. A fost redactor șef al revistei de cultură "Luceafărul", pe care a condus-o din 2000. Marius Tupan a fost ultimu fiu al lui Nicolae Tupan, lăcatuș ceferist, și al Izabelei (n. Tecu). În lucrarea "Marius Tupan între utopie și parabolă", publicată de criticul literar Ion
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
București (1967-l972), a fost coleg de an și de promoție cu viitorii scriitori Ion Petru Culianu, Dumitru Radu Popa, Eduard Huidan, Paul Drogeanu, Șerban Anghelescu, Silviu Angelescu, Nicolae Mecu, Crisula Ștefănescu. După absolvire, Marius Tupan a primit repartiție guvernamentală la revista „Cărți noi“, unde a activat vreme de doi ani, până în 1974, an în care revista în cauză a fost desființată, o dată cu alte publicații, printr-un decret prezidențial al lui Nicolae Ceaușescu. Unsprezece luni scriitorul a fost șomer, apoi a fost
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
Culianu, Dumitru Radu Popa, Eduard Huidan, Paul Drogeanu, Șerban Anghelescu, Silviu Angelescu, Nicolae Mecu, Crisula Ștefănescu. După absolvire, Marius Tupan a primit repartiție guvernamentală la revista „Cărți noi“, unde a activat vreme de doi ani, până în 1974, an în care revista în cauză a fost desființată, o dată cu alte publicații, printr-un decret prezidențial al lui Nicolae Ceaușescu. Unsprezece luni scriitorul a fost șomer, apoi a fost angajat la Biblioteca Națională (fosta B.C.S.) unde a lucrat până în toamna lui 1975, iar următorii
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
alte publicații, printr-un decret prezidențial al lui Nicolae Ceaușescu. Unsprezece luni scriitorul a fost șomer, apoi a fost angajat la Biblioteca Națională (fosta B.C.S.) unde a lucrat până în toamna lui 1975, iar următorii cincisprezece ani a fost redactor la revista „Urzica”, perioadă în care și-a descoperit și exersat componenta umoristică a scrisului. Debutează în revista Ramuri (1964). Colaborează, ca student, la Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. Își ia licența cu o teză despre Vasile Voiculescu, în a cărui notă realist-magică
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
apoi a fost angajat la Biblioteca Națională (fosta B.C.S.) unde a lucrat până în toamna lui 1975, iar următorii cincisprezece ani a fost redactor la revista „Urzica”, perioadă în care și-a descoperit și exersat componenta umoristică a scrisului. Debutează în revista Ramuri (1964). Colaborează, ca student, la Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. Își ia licența cu o teză despre Vasile Voiculescu, în a cărui notă realist-magică își va scrie propriile cărți. A debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri Mezareea
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. Își ia licența cu o teză despre Vasile Voiculescu, în a cărui notă realist-magică își va scrie propriile cărți. A debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri Mezareea (1974), recenzat în cele mai importante reviste literare ale momentului. Au urmat un roman, Crisalide (1977), un alt volum de proze scurte, Noaptea muzicanților (1978), romanul Coroana Izabelei (1982), și, după tăcerea ce a urmat topirii, în corectură, la Ed. Cartea Românească, a romanului Vitrina cu păsări
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
bibliotecă cu acces gratuit, destinată publicului larg: peste 100 de publicații din sferele: street art & graffiti, grafică, ilustrație, arta comunitară, arta urbană, arta participativa, volume ale artistelor internaționale, volume ale artistelor implicate social, volume de teoria artei sociale/participative/feministe, reviste, articole, ziare, e-books.
Graffiti în România () [Corola-website/Science/337224_a_338553]
-
publicat la editura Millenium, cu un volum de povestiri, ”Hoțul de Moarte” (2016) și o nuvelă, ”Luizienii” (2016). A debutat în Gazeta SF în 2015, apoi i s-au publicat peste 20 de povestiri SF, fantasy, fantastice și horror în revistele ”Gazeta SF”, ”Nautilus”, ”Helion”, ”Fantastica” și ”Știință și Tehnică”. În martie 2017 o să îi apară la aceeași editură un roman cyberpunk, iar în prezent lucrează la un proiect dark fantasy. s-a născut la Râmnicu Vâlcea în 1979. A studiat
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
nu beneficiază de fair-play, ci trebuie să supraviețuiască prin viclenie și impetuozitate; în general textele nu au happy-end, ci finaluri sumbre, deseori catastrofale, precum și mai multe răsturnări suprinzătoare de situație. Miloș Dumbraci a scris, și i-au fost publicate în revistele Gazeta SF; Nautilus, Fantastica, Helion, Știință și Tehnică, numeroase povestiri într-o largă varietate de subgenuri SFFH, precum: "Suflet de arțar" (fantastică), "Jack și moartea ankylozaurului" (SF călătorii în timp), "ZMB" (SF postapocaliptic), "Minți de diamant" (cyberpunk), "Hoțul de moarte
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
roboți), ” Expresul de Alabama” (SF apocaliptic), ”Frații de plecat” (dark fantasy), ”Lamă albă, tăiș negru” (dark fantasy), ”Tâlharii din Yzandjan” (dark fantasy), ”Debarcare pe Kawa” (military scifi), ”Omăt roșu în Kaperka” (policier fantastic) etc.. A publicat un foileton steampunk în revista Nautilus, reunit ulterior în nuvela ”Luizienii” (ed. Millenium, 2016, 102 pagini). Volumul ”Hoțul de Moarte” (ed. Millenium, 2016, 325 pagini) reunește 14 povestiri SFFH, unele selectate dintre cele deja apărute în reviste, altele noi, în exclusivitate. Povestirea care dă titlul
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
fantastic) etc.. A publicat un foileton steampunk în revista Nautilus, reunit ulterior în nuvela ”Luizienii” (ed. Millenium, 2016, 102 pagini). Volumul ”Hoțul de Moarte” (ed. Millenium, 2016, 325 pagini) reunește 14 povestiri SFFH, unele selectate dintre cele deja apărute în reviste, altele noi, în exclusivitate. Povestirea care dă titlul (”Hoțul de Moarte”) a fost extinsă într-un roman cyberpunk (aproximativ 280 pagini) care va fi lansat în martie 2017 de editura Millenium. În prezent, autorul lucrează la extinderea povestirii ” Pieile de
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
autor este Sacc.. Saccardo a urmat liceul din Veneția și, după bacalaureat, a studiat la Institutul Tehnic al Universității din Padova, unde a obținut doctoratul în 1867, iar în 1869 a devenit profesor de istorie naturală. În 1872 a înființat revista "Michelia" în care a publicat multe dintre lucrările sale micologice timpurii precum cele despre istoria botanicii. Un an mai târziu a scris "Mycologiae Venetae specimen", în care a descris toate ciupercile care erau de găsit în Veneto, dezvoltând categoriile de
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
se pot menționa, "Despre moneta română" ("Despre moneda [națională] română", 1868); "Elemente de Geometrie" ("Elemente de geometrie", 1869, zece retipăriri); "Elemente de Topografie" ("Elemente de topografie", 1879, patru retipăriri). Între 1883 și 1888, Melik, Culianu și Constantin Climescu au publicat revista de matematică și știință "Recreații Științifice", considerată ulterior ca o publicație precursoare a foarte cunoscutei și prestigioasei reviste "Gazeta Matematică". În anii târzii 1880, mai exact la sfârșitul lui 1888 și începutul lui 1889, fiind activ ca inspector general al
Ioan Mire Melik () [Corola-website/Science/337267_a_338596]
-
zece retipăriri); "Elemente de Topografie" ("Elemente de topografie", 1879, patru retipăriri). Între 1883 și 1888, Melik, Culianu și Constantin Climescu au publicat revista de matematică și știință "Recreații Științifice", considerată ulterior ca o publicație precursoare a foarte cunoscutei și prestigioasei reviste "Gazeta Matematică". În anii târzii 1880, mai exact la sfârșitul lui 1888 și începutul lui 1889, fiind activ ca inspector general al școlilor și director al "Institutele-Unite", Melik a fost lovit de o boală, care i-a deteriorat rpid și
Ioan Mire Melik () [Corola-website/Science/337267_a_338596]
-
murit la scurt timp după aceea, în 1900. Cenușa sa a fost înmormântată într-o criptă de la baza Telescopului Memorial Keeler de 31-inch la Observatorul Allegheny. Împreună cu George Hale, Keeler a fondat și editat "Jurnalul Astrofizic", care rămâne o mare revistă de astronomie în prezent. Părinții lui au fost William F. și Anna (născută Dutton) Keeler. El s-a căsătorit în 1891 și a lăsat o văduvă și doi copii. Keeler a fost primul care a observat intervalul din inelele lui
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]