283 matches
-
băiat, eu nu avusem sensibilități în legătură cu mâncarea, dar James fusese întotdeauna mofturos și excentric. Bineînțeles, era vegetarian, dar încă din copilărie, când luase asemenea hotărâre, pe atunci foarte ciudat\, absolut din proprie inițiativă. Acum deschise o fereastră (încăperea era foarte îmbâcsită de mirosul de „șoareci“) pentru a da drumul unei muște pe care o prinsese, foarte grijuliu, cu ajutorul unui păhărel și a unei foi de hârtie, ținute, cred, la îndemână în acest scop. A închis fereastra. Am strănutat. Un clopot îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu mă impresionase ca acum lipsa lor de noimă. Încercam să mă țin în apropierea țărmului, dar stâncile îmi înfrângeau intenția, nu din rea voință, ci din simplă dezordine, și piciorul îmi aluneca întruna pe povârnișuri, împotmolindu-se în smârcuri îmbâcsite de ierburi, sau împletindu-se în crăpături negre, înfundându-se în hârtoape sau izbindu-se de suprafețe verticale, cu neputință de urcat. Intuiam o lumină pe suprafața mării, și aș fi vrut să pot privi într-acolo, ca să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
soarele pârjolea dintr-un cer fără nor. Mă simțeam slăbit, străbătut de frisoane de parcă aș fi clocit o gripă. Impresia mea că Hartley ar fi bolnavă lua din ce în ce mai mult forma unei certitudini. Ochii îi scânteiau, mâinile îi erau fierbinți. Mirosul îmbâcsit din camera ei devenise miasma dintr-o odaie de bolnav. Era lucidă, neexaltată, ba chiar discuta cu mine. O imploram să coboare, să iasă la aer și la soare, dar continua să zacă, de parcă numai gândul de a părăsi camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu părea deloc interesată să discute problemele mele. E seara târziu, în apartamentul lui James. Statuile lui Buddha par să se uite la mine, deși am aflat că, pe sub pleoapele lor căzute, nu văd lumea aparențelor. Apartamentul începe să se îmbâcsească de praf, dar nu-mi pot lua riscul de a angaja o femeie de serviciu. Am făcut eu o încercare superficială de a șterge praful, dar nu-mi place să mut lucrurile din loc, unele sunt atât de fragile! Deosebit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ochi a soțului și stăpânului pentru tot ce ieșea și intra pe poarta Unității petrecut de haita aia de câini de pripas cărora doar ea le Împărțea din codrii de pâine și mămăligă rămași de la masă. Zdreanța aia de halat Îmbâcsită de praf de ciment și mutra Întunecată și ponosită de veghe asupra avutului te-ar fi dus cu gândul la un soi de vrăjitoare ori mumă a pădurii, iar În rest Îl slugărea pe bărbatu-său cu un devotament de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Vio care venea mai curând de la Viorica. Fața lui reflecta plăcerea din glasul ei. — Bine, dragă, bine, bine... O să mai Întârziem. Să ne schimbăm totuși cămășile dacă mai stăm pe-aici. Nici nu-ți dai seama cât de repede se Îmbâcsesc de praf de ciment. Și-aș vrea să nu ne prindă noaptea pe drum. Știi că nu-mi place să conduc pe Întuneric. — N-o să Întârziem, Vio, mai mult de o jumătate de oră. Vio i-a dat cămașa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
omoară, omoară, omoară... Ce-ați făcut cu poporul? Ce-ați făcut cu dragostea mea dintotdeauna, căreia zi și noapte i-am spălat picioarele cu limba și-am amețit sărutându-i crusta de jeg și muci uscați? Toate juliturile și beliturile Îmbâcsite de murdărie le-am oblojit cu gura mea și buzele mele Într-un geamăt orgasmatic atotcuprinzător. Noi suntem poporul! Eu sunt poporul, bestii nemernice! Mi-am Întors privirea Înlăcrimată spre priveliștea meselor din restaurant și ei erau peste tot și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mediciniștilor, nepotrivindu-se în acest caz. De altfel, cred că plasarea cursului de pediatrie al lui Nicolau în ultimii ani de studii a fost un act terapeutic, acest curs recuperând pentru studenți multe iluzii pierdute, sufocate de numeroase prelegeri aride, îmbâcsite de teorii savante din care nu mai rămas nimic., în timp ce cursurile clare, exacte perfect expuse ale lui Nicolau sunt încă actuale. De câte ori am intrat, de-a lungul anilor, în amfiteatrul de la "Sfântul Spiridon" în care, la vremea lui, Ion Nicolau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în spitalele scumpei noastre patrii ) și alte lucruri de recuzită personală. Am făcut primii pași în afara clădirii cu tencuiala căzută pe ici pe colo, acolo unde trei cucoane în halate albe trăgeau cu poftă din țigările ajunse aproape de filtrul roșu îmbâcsit de ruj. Nu erau nici urâte și nici frumoase femeile, nu îmi mai amintesc bine acele corpuri diforme ori informe, multiforme, care sporovăiau ceva imperceptibil auzului meu, bruiat de urletul vântului de afară. Vântul suflă cu putere, cerul continuă să
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la o distant) mai mare. Niște b)iețandri Împing c)rucioare, strigând: „Alo! Alo!”, pentru a li se face loc s) treac). Dup) ce tarabele se Închid, cerșetoare Înfofolite vin s) scormoneasc) prin gunoaie. În dup)-amiaza această aerul este Îmbâcsit; este cenușiu, c)lduț și ap)s)tor. Punem florile și fructele În mașina lui Ben-David și plec)m s) ne plimb)m pe str)duțe. Cele cu rezervoare de ap) dedesubt au o ridic)tur) la mijloc. Câțiva adolescenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
458 plecăm la Suceava urgent. Dacă mă informezi la timp, îmi voi da toată osteneala ca să fiu în contra timp și să fiu un ghid bun pentru tine în urâtul București. Aici plouă des, dar sunt și călduri insuportabile, cu aer îmbâcsit de praf și fum; multă agitație, turiști și cozi... Personal, de când m-am întors - fiindcă am dat de alte necazuri acasă - alerg pe la autorități cu audiențe și jalbe. Îți scriu pe fugă. Adina 3 Buc., joi, 15.9.1970 Prețuite
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
șefi legionari, autoanaliza, când Crăciun vroia să-l introducă în scenă pe Petrașcu, acesta între timp aflase de toată acțiunea de „reeducare”, aflase cum rezistaseră legionarii fără să se plece, ceea ce îl înnebunea pe Crăciun. Pentru mintea lui de proletar, îmbâcsită de materialism-dialectic, i se părea de neînțeles și căutând cauza ajunge la concluzia că datorită unei discipline fanatice, legionarii nu vor ceda, dacă nu primesc ordin, o dezlegare în acest sens și atunci îi cheamă la el pe mai mulți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
permanențe. România nu are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra în decât pe poarta din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbâcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar" (Cioran, 1990: 51). Rămânând doar la nivel de țărani, nu putem deveni altceva decât un popor, nu putem deveni o națiune. Unde e stilul nostru? Există un singur oraș românesc, cu o
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
au cum să nu aprecieze că ești citit. Îmi spuneai că-nveți! Fă-o serios, cît poți! Ar fi tare fain să intri! La o facultate nu înveți mare lucru, dar e cert faptul că se face ordine în creierul îmbîcsit de lecturi eterogene, chiar dacă "esențiale". Și e și dezinvoltura aceea pe care o ai știind că cei plini de prejudecăți nu te mai judecă în funcție de diplome care, cel puțin nouă, nu ne folosesc la nimic. Poate că abia acum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de acel manuscris! Numai că acum sînt niște zile tulburi, sînt cu nervii praf, îmi sare țandăra din orice, nu suport nici măcar să aud vorbindu-se! Starea aceasta derivă din mai multe motive: mediul de cancelarie de la școală e la fel de îmbîcsit cu prostie, o prietenă foarte bună din Cluj, studentă la geologie, e cumplit de mîhnită după moartea fulgerătoare a tatălui ei, un bărbat prea tînăr, bun și frumos [...] Apoi Ulici, care sună la P. Neamț ca Daniel (Corbu n. red
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
căzut fără suflare pe dușumea. Tata , când m-a văzut precipitându-mă în cămăruță, și-a dat seama de imprudența comisă și dintr-un salt a fost lângă mine. În momentul în care am căzut inconștient pe dușumea în camera îmbâcsită cu fumul ucigător, tata m-a ridicat în brațele-i puternice ca pe o păpușă, depunându-mă cu grijă pe iarba din curte la aer curat. Frații mei pur și simplu înlemniseră; nu mai mișcau deloc. Priveau fix la cadavrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dumnezeu. Nu-mi plac, din același motiv, nici inteligențele reduse la strângerea unor obiecte, nu-i înțeleg pe colecționari, deși îi respect, și mai ales pe colecționarii de pictură, îi simt aproape de sufletul meu. Dar cred că mintea nu trebuie îmbâcsită cu fleacuri, nici cu obiecte, fie ele de preț, nici cu povești despre obiecte. Prefer o minte populată de întrebări, uneia aglomerate de informații. Erudiția mă uimește, mă lasă perplex; dar în această perplexitate este puțină admirație. Niciodată nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care, pornind motorul și ciulindu-și urechile, ca un medic la pieptul bolnavului, a exclamat deodată arătând cu degetul: „Aici e!“ A desfăcut carburatorul, a scos mica sită cilin drică, cea care oprește necurățeniile din benzină și - stupoare! - sita era Îmbâcsită cu murdărie. Am făcut după acest fleac de descoperire, căruia nu-i dăduse de rost o serie de mecanici, elec tricieni și șoferi, 1 500 de kilometri În Întreg Ardealul. E unul din numeroasele exemple care mi-au dat tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a jucat Secretariatul Comisiei (deși director era un cetățean austriac, acesta era în mod evident slugarnic față de ruși pentru că, altfel, nu ar fi fost acceptat în acest post, U.R.S.S. dictând în tot ceea ce se făcea în Comisie), care era îmbâcsită de ruși și de cei școliți la Moscova sau care aveau căsătorii mixte deci, erau ca o familie. Pe parcursul negocierilor, rușii au recurs la diverse manevre de folosire a funcționarilor Comisiei; în afara metodei pe care o cunoșteam de la întâlnirile din cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și, prietenul ei și al lui Ali, Gellu Naum sunt - și au fost mai ales în acei ani în care o bună parte a establishment-ului literar profesa pseudovalori - semne ale intelectualului de rasă. Dar generația ei, sclipitoare, a fost îmbâcsită și apoi insistent și brutal manipulată de ideologii de serviciu. O influență negativă a avut și prietenul ei de tinerețe din Galați, Ov.S. Crohmălniceanu; ins deosebit de inteligent, cu un gust sigur, rafinat literar, din păcate pentru calitățile sale native, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tot timpul, cu excepția momentelor în care dormeam. Astfel am fost eu lipsit de lumina zilei. Am deschis ușa bibliotecii la câteva seri după aceea. A scârțâit groaznic. Era o ușă masivă. În fața mea se întindea un coridor lung. Aerul era îmbâcsit și în jur totul plin de praf, de parcă n-ar mai fi călcat nimeni pe-acolo de ani de zile. Dușumeaua din scânduri scârțâia la fiecare pas, iar tencuiala era îngălbenită de vreme. Erau uși de ambele părți ale coridorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deranjase în privința mobilei și mochetei: scaunele și mesele și canapelele și lămpile erau aranjate exact așa cum fuseseră aranjate în sufrageria casei din Valley Vista, iar mocheta avea acum aceiași culoare de verde de pădure. Mai știam că urmele de pași îmbâcsiseră mocheta cu cenușă, dar acum era atât de întunecată încât nu se mai distingeau. M-am uitat la tavan și mi-am dat seama că întreaga configurație a casei era exact aceiași. De asta mi se păruse casa atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de familie, tov. Gorbenko își îndeamnă concetățenii să păstreze neștirbită gloria eliberării regiunii de cotropitorii fasciști, să nu cedeze tentativelor de falsificare ale unor așa-ziși specialiști din Occident, care studiază „prestația” Armatei Roșii la Königsberg. În rest, un sumar îmbâcsit cu proză istorică despre faptele de arme ale lui Barklay de Toli - unul dintre comandanții ruși din perioada războiului cu Napoleon - și pagini despre al Doilea Război Mondial. Înghesuit la finalul revistei, un text pe teme de lingvistică și toponimie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zonă și... - Bine, hai să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub gene cu niște ochi care păreau că încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dictaturii Băsescu Trei partide și câteva sindicate, două posturi TV și trei moguli trăiesc sub o tiranie închipuită. Descriu cu ochii ieșiți din orbite o ficțiune politică: dictatura lui Băsescu. Ceilalți, tiranizați de ficțiunea lor, abia mai pot respira aerul îmbâcsit de minciună și manipulare. Mistificarea de proporții poartă semnătura celor doi falsificatori profesioniști: trusturile lui Vântu și Voiculescu. În România se înmulțesc disidenții de mucava, falșii profeți ai democrației reuniți în Alianța Anti. Direct sau prin slugile lor, denigratorii statului
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]