158 matches
-
din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbâcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce-mi cerea să renunț la ceea ce nu mai puteam și nici nu doream să renunț? Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbâcsit și strâmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ediție de lux la Paris (1920): „A ocolit școala de importatori ai simbolismului și revistele de contrafacere a acestei mărfi, și în literatura fardată de după 1908 a irumpt ca un curent de aer aspru prin ferestrele deschise ale unui bal îmbîcsit. Dintru început, Ion Pillat a fost o excepție și o protestare în lumea literară uniformizată de la noi. (...) nu și-a săvîrșit evoluția sub ochii cititorului răbdător și obsedat de toate chinurile gramaticale ale membrilor S.S.R.” (Adevărul, an XXXIII, nr. 11065
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iarbă... între dinți.... Nu? Hai spune, Grubi, spune că tu ai fost... HAMALUL (Abătut.): Da domnule... Eu am fost. Sunt cel mai mârșav dintre ei... Da... Nu știu ce am, nu știu... De la o vreme parcă sunt și mai rău și mai îmbâcsit decât am fost... Zău, domnule, când văd cum dormiți, ca mortul, nu mă pot stăpâni să nu vă dau pleoapa peste cap... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Să nu mai faci asta, Grubi... HAMALUL: N-am să mai fac... Am să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
deșertică zac grămezi în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste stive de cărți care ajung până la ultimul etaj, atingând plafonul aproape nevăzut, unde praful plutește în nori și se împerechează păsări mari, cafenii, cu glasuri ascuțite. Și printre acele stive voi fi ultimul și primul bibliotecar, voi ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
autobuz ori un tramvai până în Bucureștii Noi unde se plimba prin piața de păsări printre porumbei și canari, și iar se întorcea și lua un tramvai, zi de zi, an de an, țesând cu fire nevăzute prin aerul tot mai îmbâcsit al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cărți de joc, hașurau încă salonul. În gălăgia lor luminoasă, hoardele firișoarelor de praf, între care și Ho diábolos, susținând pe umăr un Genel ațipit, planau pe deasupra platourilor cu urme de muștar, maioneză, pielițe de salam de Sibiu și scobitori îmbîcsite. Băieți buni, de la nivelurile lor de inteligență și de somnolență ascultau și prelucrau totul. Treptat, seara își cuibărea burta ei de rață asupra mobilelor încrustate în fildeș și sidef, a micilor figurine din ceramică, a lămpilor mate, a carpetelor de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe el. Nu se știa cum, dar, tupeist, din prima, le luase el, lor, graiul. Și nu se mai dovediră în stare să se apere, întreaga perioadă, cu absolut nimic. Ieșiră fierți, cu coada între picioare, din cârciuma aglomerată și îmbîcsită. - Ia cercetează-mi, te rog, ce-i și cu nemernica asta!... o imploră, tremurând de mânie, Doru pe profesoară și apoi el prinse, în goană, o legătură care să-l transporte către Liceul "Pipera". Iar până seara, madam Nicolici se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sticlă și-și mai puse un pahar, pe care însă nu-l mai bău. Eu încă sunt bine, spuse, stingând rămășițele tusei din gâtlej. La noi, dacă ajungi la șaizeci de ani e mare lucru. Te omoară praful și aerul îmbâcsit. De-aia ne însurăm devreme, să ne putem vedea nepoții. La patruzeci de ani ești bătrân. Mare lucru dacă nu te scoate și la pensie. Rada se așeză în fața lui, hotărâtă să ia paharul în care își înmuie buzele. Îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în realitatea cea de pe urmă. Dar seara se mai lipăie un lapte cald cu remușcare și atunci noi zicem răspicat: Lapte, lapte, lapte.... La băut un lapte călduț. Că un asemenea lapte înseamna concediu pentru granița de pielicică de găină îmbâcsită a oamenilor, pe care Doamne-Doamne a întins-o cu atâta grijă între omenire și iad. De aia nici nu avem chef de nici un lapte. Dar laptele e rugăciune și vrei, nu vrei rugăciunea este lapte. Și trebuie pentru ca să putem să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să susțină examenul comparației, să întâmpine, cu folos, provocarea alterității. Diversiunea fondului autohton, conservator și intolerant, îmi pare, pe termen lung, mai nocivă decât pretinsele influențe ale străinilor, care, de la „pașoptiști” încoace, tind mereu să tulbure specificul nostru candid și... îmbâcsit. Paginile ce urmează vă invită să reflectați asupra acestor probleme. octombrie, 2004 I. „Bine ați venit în R.M.!” „Bine ați venit în R.M.!” Salutul acesta, scris cu roșu pe un panou alb, probabil produsul inspirației abrupte a unui primar din
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Dumnezeu. Să încetăm a aștepta, ca în basme, să apară vreun împărat viteaz, drept și înțelept la care să cerem sfaturi și în judecata căruia să ne încredem. Nimeni din afară nu se va murdări, ca să ne curețe nouă casa îmbâcsită. E ticsită cu felurite mizerii pe care le-am acumulat timp de secole. Așadar, să ne facem singuri ordine în societate, scoțând-o din haosul care a cuprins-o și o sufocă lent, dar sigur. Trebuie să fim creativi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai simplu. Mă refer la cei de mai sus. E destul să scrie titlul "E frumoasă, dom-le", și apoi ar putea să înșire verzi și uscate, care mai de care mai ermetice, și cu cât poezia ar ieși mai îmbâcsită, cu atât succesul ar fi mai mare. Dar numai pentru el, că lumea și așa nu mai citește astăzi literatură bună, d-apoi... Practic, nici nu trebuie s-o analizeze, s-o vadă, nici s-o pipăie. Dacă ar vedea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plastic, calculând neîncetat cam câți bani sânt în sac, cât valorează ei în dolari și dacă Patrik știe exact cât a încasat. Era foarte puțin probabil, pentru că mai dusese un sac în mașină cu câtva timp înainte. Banii erau mizerabili, îmbîcsiți, murdari, slinoși, și mulți, foarte mulți. Diavolul se juca cu creierul meu. Patrik se îndepărta din ce în ce mai tare de mine, poruncile erau departe, iar eu căutam deja un loc în care să ascund ceva bani. Mi-era frică de faptul că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cum mi se părea absurd gândul că aș putea să am vreodată magnetofon. Așa că mi-am lustruit doar puțin pantofii. Pe când făceam asta deasupra unui ziar întins într-un colț al dormitorului, amuzîndu-mă cum stropi de cremă neagră de pe peria îmbîcsită punctau fața Tovarășului, care făcea cu mâna într-o poză de pe prima pagină, am auzit apropiindu-se pe culoar hohote și strigăte deșucheate, asemenea celor scoase, în westernuri, de bandiții care atacă o diligentă. Ușa s-a trântit de perete
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să înving, s-o înving. — Te culci des cu bărbați pe care nu-i cunoști? Nu-și schimbă expresia, dar primise o lovitură. Privi drept în față și nu știu în care grădină i se rostogoliră gândurile. Privirea îi era îmbâcsită ca aceea a câinelui. Nu, nu aveam nici un drept să o jignesc, mi-am deschis palmele și m-am ascuns înăuntru. Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fel străin: părul castaniu, moale și lung pe care îl pieptăna arareori, ochii adânciți în orbite, buzele groase, bărbia proeminentă. Multe din jur păreau să se fi tulburat. Dimineața ieșea în balconul-terasă ce înconjura apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și m-am lansat în explorarea posibilităților de a le da un nume: sfera care domina partea stângă a tabloului și ceea ce părea a fi o unealtă cu plasă... Ar putea fi ceva atât de banal ca o natură moartă îmbâcsită și încâlcită? O întindere de pământ sterp, schițată rudimentar - un colț din curtea lui Joan, să zicem - pe care erau o minge de fotbal și o rachetă de tenis veche? Părea tot mai posibil și simțeam că interesul începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Încheietura din strînsoarea ei puternică.) CÎnd ai auzit de incendiul ăsta? — Mi-a spus Gunnar azi după-masă. Toți știu. Totul e gata planificat - de-asta au Închis Clubul Nautico. Din spatele Paulei, suedezul, cu trăsăturile lui gotice abia descifrabile În aerul Îmbîcsit, aprobă iar, cu capul plecat. — Așa ceva e imposibil! - și am bătut mărunt cu pumnul În parbrizul Paulei. Am vorbit cu Crawford acum o oră. Nimeni n-ar fi putut să plănuiască nimic atît de repede. — Ei știu asta de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase și pe mine afară din casă În acea dimineață de august. Mătușa Clara, gazda mea de peste vară, se apucase pe la 9 să spele cele câteva vase, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cizmele și scapă un oftat de mulțumire atunci când intră cu tălpile dureroase ale picioarelor în moliciunea plăcută a covorului gros. Trage draperiile și lumina puternică a zilei dezvăluie mobilierul acoperit cu huse protectoare. Privește în jur. Interiorul nu arată nici îmbâcsit, nici prăfuit, pare chiar oarecum viu, lipsit de acel aer stătut caracteristic încăperilor nefolosite mult timp, datorită vizitelor regulate ale Rozaliei, administratoarea blocului, care o dată pe săptămână aerisea, mătura și ștergea praful. Cărțile, de obicei înșirate peste tot de trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oboseala congelată adunată în nenumărate zile și nopți de luptă. Cine nu a făcut frontul, nu știe ce binecuvântată comoară sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care presupui că îl are. Ignoră problema sau o cunoaște, însă nu o consideră importantă? E posibil să nu-și dea seama că are o respirație încărcată, că miroase a transpirație, a picioare nespălate sau că a fum de țigară îmbîcsit. Printre probleme se mai pot număra mătreața, o perucă strîmbă sau gîndacii din birou. Metoda cea mai eficientă, în cazul unui șef care nu-și dă seama că are o problemă, este să fii direct, dar blînd. îți propui să
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
ciuperci part. intoxicat, -ă nom. intoxicarea, intoxicatul A SE ÎMBĂTA Ion se îmbată cu țuică tranz.: Țuica îl îmbată pe Ion part. îmbătat, -ă nom. îmbătarea, îmbătatul A SE ÎMBÂCSI Părul se îmbâcsește din cauza fixativului tranz.: Fixativul îmbâcsește părul part. îmbâcsit, -ă nom. îmbâcsirea, îmbâcsitul A SE ÎMBIBA Buretele se îmbibă cu apă tranz.: Apa îmbibă buretele part. îmbibat, -ă nom. îmbibarea, îmbibatul A SE ÎMBOLNĂVI Ion se îmbolnăvește din cauza băuturii tranz.: Băutura îl îmbolnăvește pe Ion part. îmbolnăvit, -ă nom.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nom. intoxicarea, intoxicatul A SE ÎMBĂTA Ion se îmbată cu țuică tranz.: Țuica îl îmbată pe Ion part. îmbătat, -ă nom. îmbătarea, îmbătatul A SE ÎMBÂCSI Părul se îmbâcsește din cauza fixativului tranz.: Fixativul îmbâcsește părul part. îmbâcsit, -ă nom. îmbâcsirea, îmbâcsitul A SE ÎMBIBA Buretele se îmbibă cu apă tranz.: Apa îmbibă buretele part. îmbibat, -ă nom. îmbibarea, îmbibatul A SE ÎMBOLNĂVI Ion se îmbolnăvește din cauza băuturii tranz.: Băutura îl îmbolnăvește pe Ion part. îmbolnăvit, -ă nom. îmbolnăvirea, îmbolnăvitul A SE
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]