160 matches
-
agronom și om de teren, fermier, ce și-a făcut primul venit ca tânăr, realizând primii hibrizi de porumb în grădinița părintească. Agronom și fermier, autor al unor tratate economice și politice, Wallace a adus la Casa Albă, în atmosfera îmbâcsită lăsată de măsurile polițienești ale lui Hoover, ceva din prospețimea câmpului și dârzenia fermierului; America era în plină criză, avea nevoie de ceva nou. America must choose (America trebuie să aleagă). Acesta e titlul unei lucrări ale lui Wallace, lucrare
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
momentul să-l abordeze. Sunt încântat să te văd. Jean Loup? Vino să-i ții companie maiorului. — Rukhsana, trezește-te!, îi zise Yasmin lui Pran, scuturându-l puternic de umeri. Te cheamă. Frecându-se la ochi, Pran intră în apartamentul îmbâcsit al lui Khwaja-sara, unde-i găsește pe fotograf și pe diwan, adânciți în conversație. Iminenta vizită a lui sir Braddock, produce la fel de multă îngrijorare aici, ca și în aripa lui Firoz din palat. Nababul vrea să știe dacă-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
De fiecare dată când se simte urmărit, observat, se mută în altă parte. Stă mult timp lângă un poster pe jumătate jupuit: Vizitați Bombay, poarta Indiei. Cât pe ce să fie abordat, când aude fluierul unei locomotive, care împunge aerul îmbâcsit. Iese pe peron și vede un tren trăgând în gară. Imediat începe îmbulzeala, acțiunea. Soldații se întind și coboară din vagonul de marfă, transformat ca să poată transporta tunuri. Hrana și alte provizii sunt descărcate de soldații Sikhs, supravegheați îndeaproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eu, Rosita, te chem. Blue Pearl, vino la portal. Rosita dorește să comunice. Bobby se uită în întuneric. Nu vede nimic. Mâna doamnei Pereira îl apasă și mai tare, aproape strivindu-i palma. Vrea să-și tragă mâna. Aerul este îmbâcsit și fetid, deși poate e doar din cauza parfumului prea puternic al mediului, care-l lasă fără respirație, îi usucă gâtul și-i umple nările de mosc ieftin. — Blue Pearl? Blue Pearl? Tu ești? Se aud scrâșnete în întuneric. În jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe aici sunt forțați să renunțe la credința lor, dar eu întreb, unde mă aflu, ce țară este aceasta, și el spune, aceasta este Țara Conversivă, nu ai auzit de Țara Conversivă? Când mă trezesc, încăperea este deja întunecată și îmbâcsită, un miros greu de prăjeală plutește înăuntru, alungând aerul răcoros și primăvăratic de afară, lângă mine găsesc o farfurie plină de grăsime, mă îndepărtez de ea ca și când ar fi o creatură însuflețită, mama spunea că acela care se trezește după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
5.1 decent în cameră, reglați cu atenție egalizatorul de frecvențe și lăsați sunetul să vă înconjoare! Dacă nu vă trepidează pieptul, dacă tălpile nu se desprind singure de pe podea, dacă mâinile rămân inerte pe spătarul canapelei, dacă mintea zace îmbâcsită sub asaltul muzical dat cu grandoare nebună, atunci e cazul să vă faceți un control medical - pesemne ați murit și nu știți! Voi încheia semnalând „cântecul de lebădă“: Yellow Shark - concertul de la Frankfurt, septembrie 1992, cu Modern Anssamble condus de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
există multe situații în care trebuie să îți faci coafura singur. Este important să nu folosești prea multe produse de styling care îți încarcă părul. Regula de aur este ca părul să fie întotdeauna curat, să nu aibă un aspect îmbâcsit sau uleios. Femeile se mai confruntă cu încă o problemă dificilă: este sau nu permis să apari la televizor cu părul strâns? În general, stiliștii nu recomandă apariția reporterilor cu părul strâns pe post. De regulă, poți să apari cu
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
crezi? Acum doi ani a murit mama din pricina asta și acum, tata... exact la fel. Fiind duminică, culoarele spitalului universitar erau înțesate de vizitatori, precum și de pacienți deplasabili. În aer plutea un miros specific - dezinfectant, miros de urină și așternut îmbâcsit, amestecat cu parfumul florilor. Asistentele alergau de colo-colo, tocurile lor răsunând sec. Tatăl lui Midori se afla într-o rezervă cu două paturi, al lui fiind lângă ușă. Lăsa impresia unui animal mic, neputincios. Zăcea pe o parte, fără vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a nu atrage atenția asupra lui. Firea lui șovăitoare, moale, politicoasă mă lăsa să ies în evidență, să mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o existență îmbîcsită, măruntă, de ratat. "Oare ce crede acum despre mine? m-am întrebat spionîndu-l cu coada ochiului. Că sânt un vânător cu experiență? Poate chiar un dur"... Țineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele locuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbîcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce-mi cerea să renunț la ceea ce nu mai puteam și nici nu doream să renunț? Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbîcsit și strîmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fel străin: părul castaniu, moale și lung pe care îl pieptăna arareori, ochii adânciți în orbite, buzele groase, bărbia proeminentă. Multe din jur păreau să se fi tulburat. Dimineața ieșea în balconul-terasă ce înconjura apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un unghi, bulevardul cu șinele tramvaiului pe o parte, fluviul cu cheiul și cu șinele de cale ferată de cealaltă parte. În acest unghi se află un mic colț aparte al orașului. În aer plutește tot timpul mirosul greu și îmbâcsit pe care-l emană distileria de alcool de pe malul apei, un miros care devine sufocant în după-amiezele calde de vară, când briza bate dinspre fluviu. Aici orașul a crescut la întâmplare, în urmă cu un veac sau cam așa ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o zi uscată de septembrie, Amory a sosit la Princeton și s-a amestecat În mulțimea de studenți care umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame și rezolva ecuații de la șase dimineața până la miezul nopții. — Na, Langueduc, dacă aș folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de contrabandă. Anticariatele de astăzi sunt niște magazine ca oricare de cărți. Ceva le lipsește: nu știu ce, probabil o aromă, un aer tămâios și tare de vin-marmeladă. Sau le lipsesc, poate, făpturile care odinioară cozereau (comiteau causerie, adicăă în acele încăperi îmbâcsite care însă prin străluminare intelectuală, deveneau brusc o agora cu retori și miniânțelepți de ocazie. Tânjesc după anticariatele mirosind a ceară și petrol, de odinioară, și fantasmez după tarabe cu buchiniști (fie chiar nevorbitori de francezăă, care să mă îmbie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
plastic, calculând neîncetat cam câți bani sânt în sac, cât valorează ei în dolari și dacă Patrik știe exact cât a încasat. Era foarte puțin probabil, pentru că mai dusese un sac în mașină cu câtva timp înainte. Banii erau mizerabili, îmbîcsiți, murdari, slinoși, și mulți, foarte mulți. Diavolul se juca cu creierul meu. Patrik se îndepărta din ce în ce mai tare de mine, poruncile erau departe, iar eu căutam deja un loc în care să ascund ceva bani. Mi-era frică de faptul că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ridică într-un cot, bâjbâind după telecomandă. Tăcerile pe muzică sunt mai puțin personale. — David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider. Colanții ei gri. Mașina din spatele blocului. Vecina zgâită pe geam. — Trebuie să oprim să punem benzină. 70, 80, 100 la oră. — Unde mergem? Nu știu. Unde mergem? Nu știiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu! Colțul de pădurice anostă. Râsul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
punem însă cărțile nescrise? Cărțile al căror conținut a fost împărtășit treptat prietenilor sau altui gen de auditoriu, ideile dezvoltate rătăcind acum stinghere prin ceea ce numim cultură, împingând de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul cu care tind să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce poate nu a-ți văzut). Povara responsabilității față de propriile acte! De asta are nevoie morala. În lipsa ei ar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zis că nici n-o să fie vreodată... - Să-l întrebăm data viitoare. Anatol s-a convins încă o dată că s-a născut fie prea devreme, fie prea târziu, nu știe exact, oricum într-un timp decăzut, deteriorat de experimentele ăstora, îmbâcsit, într-o lume care trebuie trezită din letargie, zgâlțâită, plesnită peste buci cu nuiaua cunoașterii. Da, teoria lui încă nu poate fi dezvăluită în întregime, nu a venit momentul. *** La Anatol, ușa e întotdeauna deschisă. Nu fură nimeni cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să înving, s-o înving. — Te culci des cu bărbați pe care nu-i cunoști? Nu-și schimbă expresia, dar primise o lovitură. Privi drept în față și nu știu în care grădină i se rostogoliră gândurile. Privirea îi era îmbâcsită ca aceea a câinelui. Nu, nu aveam nici un drept să o jignesc, mi-am deschis palmele și m-am ascuns înăuntru. Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei cumplite îmi dè fiori reci, ea vorbind încontinuu, incoerent, smucindu-și din când în când capul, ca pentru a-mi atrage luarea aminte, foindu-se, Ori de câte ori își schimbè poziția pe banchetè, emanând în aer un miros persistent de haine îmbâcsite, de urinè și de tutun ceea ce face ca în stomacul meu sè se înalte un val uriaș de greațè care se sparge de pereții interiori ai cutiei craniene, lovindu-se de cerul gurii, înfundându-mi nèrile și astupându-mi urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
este o problemă de metabolism sau altceva, în orice caz este ceva fiziologic fiindcă în secret a motivat că după o săptămână, două petrecută aici la noi, i se face pur și simplu greață de o așa țară coruptă, șpăgară, îmbâcsită și fără nici un orizont. A propus el sireacul vreo câte va măsuri de reducere a birocrației, pedepsirea corupților, transparentizarea modului în care operează statul... Dar cine să-l asculte? Balaurii noștri statali au înțeles că trebuie să reducă salarii, pensii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
problemă de metabolism, sau altceva, în orice caz este vorba de ceva fiziologic, fiindcă în secret a motivat, că după o săptămână, două petrecută aici la noi, i se face pur și simplu greață de o așa țară coruptă, șpăgară, îmbâcsită și fără nici un orizont. A propus el sireacul, vreo câte va măsuri de reducere a birocrației, pedepsirea corupților, transparentizarea modului în care operează statul... Dar cine să-l asculte? Balaurii noștri statali, au înțeles că trebuie să reducă salarii, pensii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cum trebuie să scrie declarația: stacojie la față, bagă pixul în gură cu capătul care scrie, își dă cu limba albăstrită pe buze, își crăcește coatele în toate părțile, e clar că scrisu-i treabă grea. Când am ieșit din odaia îmbâcsită, în mod clar o clasă reamenajată, până și cu tabla pe un perete întreg și cu harta fizică a României pe altul, iar băncile și parchetul puțind a ulei ca la început de an școlar, cum și era acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
World de epsiloni, dar reală, aplicată pe oameni, nu pe personaje ficționale. Fericirea programată a personajelor lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei pe hârtie și „implementare“. Ne rămânea egalitatea aia strâmbă. Pentru toată lumea era la fel de sordid. Trist, îmbâcsit, stupid, gri. Egalitatea asta noi am fi zis că e o gogoriță. Amestecătură, promiscuitate. Dar cică nu-i așa, zic niște voci larg audibile în zilele noastre. Așa cum diferențele de clasă, nu-i așa, dispăruseră și, într-un entuziasm comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]