161 matches
-
Dragomir nu credea în virtuțile scrisului și în putința lui de a surprinde gîndirea unui om. Pentru el, scrisul era forma inertă de consemnare a unor idei regizate, niște idei care, așezate în rînduri și ordonate în alineate, căpătau izul îmbălsămat a unor litere moarte. O gîndire moare din clipa în care te îngrijești să o așterni estetic în pagină, aceasta era convingerea lui Dragomir. Tocmai de aceea, în ochii cunoscuților, Dragomir era întruchiparea unei inteligențe prin excelență orale căreia îi
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
ana, Elena Badea Cercetătorii francezi au supus analizei rămășițele inimii îmbălsămate a regelui englez Richard Inimă de Leu, după opt secole de la moartea acestuia. Analizele au dezvăluit o procedură de conservare foarte elaborată, inspirată de textele biblice, inima regelui Richard fiind cea mai veche inimă îmbălsămată studiată în Franța, scrie AFP
Inima regelui Richard I, analizată după 800 de ani de la moartea acestuia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64847_a_66172]
-
au supus analizei rămășițele inimii îmbălsămate a regelui englez Richard Inimă de Leu, după opt secole de la moartea acestuia. Analizele au dezvăluit o procedură de conservare foarte elaborată, inspirată de textele biblice, inima regelui Richard fiind cea mai veche inimă îmbălsămată studiată în Franța, scrie AFP, potrivit Antena 3. Probele supuse analizei au constat într-un eșantion de 2 grame, prelevat din cele 800 de grame care reprezentă rămășițele inimii lui Richard I, aflată într-o cutie din plumb descoperită în
Inima regelui Richard I, analizată după 800 de ani de la moartea acestuia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64847_a_66172]
-
golită de sânge, apoi recusută și învelită într-o pânză de in", a declarat cercetătorul Philippe Charlier. "A fost o veritabilă vitejie tehnică" pentru acea epocă - sfârșitul secolului al XII-lea. Potrivit profesorului Charlier, prezența fragmentelor de tămâie în inima îmbălsămată a regelui Richard I, după moartea sa în aprilie 1199, dezvăluie și o anumită "referință creștină", ce sugerează că monarhul se temea că actele sale l-ar putea exclude din Împărăția cerurilor. Conservarea organului a fost necesară întrucât inima a
Inima regelui Richard I, analizată după 800 de ani de la moartea acestuia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64847_a_66172]
-
Răcătăului din marginea Brașovului. Suim, cu pușca în spinare, cu masca în bandulieră, spre terenul de instrucție, în prima lună de „militărie” din cadrul facultății. Suim gâfâind și cântând „Bella, ciao! Bella, ciao!”, cu gândul că acolo, sus, ne așteaptă aerul îmbălsămat al fânului cosit și priveliștea munților, a pădurilor ca niște maluri verzi și înalte. Privesc în jur: plutonul nostru de pifani s-a rărit de tot, doar câteva fețe șterse și obosite, căci știu că Velea nu mai e, nici
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
smochinele, nu? interogă Saferian pe Ioanide. - Foarte bune! confirmă acesta, învîrtind fructul, palpîndu-icarnea sămânțoasă. Smochinele, curmalele îmi calmează frica de putrefacție. Toate sucurile care puteau să fiarbă și să descompună țesuturile s-au evaporat și au lăsat o mumie vegetală îmbălsămată. Gaittany, constatând satisfacția lui Saferian, făcu din mână un gest de elogiu cu semnificația "v-am spus că Ioanide e plin de spirit", apoi, semnalând mișcarea imperceptibilă de persiflare a gurii lui Pomponescu, care avea aerul să spună că Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
paradă de recunoștință pentru orice exponat naturalist găsise el special pentru ea. Cutia se deschise, iar specimenul dinăuntru era ea. Fiecare fleac pe care i-l oferise ea vreodată. Stătură în parcarea din spatele apartamentului lui, în timp ce ea răscoli prin trecutul îmbălsămat. Notițe scrijelite cu scrisul ei de spiriduș, în culori de pix pe care era imposibil să le fi avut vreodată, poantele unor bancuri care acum nu mai însemnau nimic pentru ea, chiar și tentative de poezii, pe jumătate scrise. Bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că mila și jalea lor nu-l lasă să o apuce pe cărarea de lumină deschisă în fața lui. Simțea însă cum o iubire și mai mare îl cheamă. Auzea chemarea venindu-i mereu, ca o muzică desăvârșită, ca o apă îmbălsămată care-l răpea să-l ducă. Este rugăciunea lor pentru mine, își spuse, a celor ce mă iubesc, e timpul să mă rog și eu. Un pas, un psalm de laudă lui Dumnezeu, cum n-a putut nicicând gândi psalmistul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
colo, pe pantă, pășteau caii de la droagă, pe când în sinagogă, rabinii îngânau incantații cu gâlgâituri din gât și tremolouri, cu glasuri plângărețe, invocând divinitatea să primească sufletul celui dus în altă lume. Totul era calm, frumos, liniștit, cu aerul acela îmbălsămat. Aici era raiul nostru, aici ne jucam de-a ascunselea sau de-a hoții și vardiștii; uitam că în sinagogă se oficia câte o slujbă religioasă și ne trezeam țipând în gura mare: - Te-am văzut, ptiu pentru tine! Sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Împins de grădinar pe căi greșite. Băiatul În frac care se Înecase În fântână. Totul Îi era mort, În afara ochilor. Ochii Îi rămaseră fixați asupra noastră - pe picioarele goale ale Obiectului, Întinse În poala mea -, În timp ce chipul i se păstrase Îmbălsămat. Apoi această apariție vorbi: ― Lesbienelor! ― Ignoră-l pur și simplu, spuse Obiectul. ― Lessssbienelor, repetă Jerome. Sună ca un croncănit. ― Gura! Jerome rămase Împietrit, ca un vampir pe balustradă. Părul nu Îi era dat pe spate, ci Îi cădea, pleoștit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
realmente te minunezi de cele spuse acolo. Invocând o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și clasat ― lipsa lui de audiență este mai mare. Dacă nu aș fi trăit experiența de editor, aș fi continuat să mă legăn în iluzia scrisului și a frumuseții care salvează lumea. Și aici nu am în vedere neputința "marilor îmbălsămați" care ne vorbesc de la o distanță ce îi așază dincolo de istorie, ci de autorii care ni se adresează din vecinătate și din lumea noastră, care ne vorbesc așa zicând peste gard, dacă nu chiar din ograda noastră. Regele și cadavrul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-ți privești viața și să încerci s-o înțelegi. Să te înțelegi. 26 septembrie "Și ce faceți voi acolo?", mă întreabă un amic la telefon. "Traducem Sein und Zeit în limba urdu. Vrem ca poporul "urd" să moară frumos îmbălsămat." Aplicații la existențialii heideggerieni ai coabitării: Mitsein, Mitdasein și Miteinandersein. Ies cu bicicleta. Este după-amiază, soarele călduț cade peste Neckar, peste Alte Brücke, peste statuia sfântului care străjuiește podul, peste olanele roșii ale caselor din Altstadt, peste turlele bisericii Sankt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la Thebaida, Victor Eftimiu apreciază că secolul al XX-lea, deși început prin cel mai cumplit măcel pe care l-a cunoscut omenirea, rămâne, în preocupările sale înalte, cel mai idealist, căci după război lumina viitoare se vestește albă și îmbălsămată (p. 138). Din această perspectivă optimistă, sunt semne bune pretutindeni : Atena artistică și ospitalieră supraviețuiește, prin veacuri, Thebei zdrențuită de pofte și arsă de ciumă (p. 138). Interviul din Rampa confirmă și el importanța pe care a avut-o pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
totul se întîmplă departe? Tristețea - deficiență optică a percepției... Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă, de trebuie să sărim prin atâtea până să ne rupem capul. Nu ești gelos pe Dumnezeu, ci pe singurătatea lui. Căci față de disperarea îmbălsămată care e El, omul e o mumie fâșneață. Timiditatea este arma ce ne-o oferă natura pentru a ne apăra singurătatea. Când te crezi mai tare, te pomenești deodată la picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mântui de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
compensație bănească. „Mulțumesc lui Dumnezeu, sunt ceea ce se cheamă un om Înstărit. Un rentier curios și chiar avizat. Mi-e de-ajuns ca În cursul explorărilor mele, să mai găsesc vreun alt exemplar din Khunrath sau Încă vreo salamandră frumoasă Îmbălsămată, sau un corn de narval (pe care m-aș rușina să-l țin În colecție, dar pe care până și trezoreria din Viena Îl expune ca fiind corn de unicorn), și câștig astfel, printr-o scurtă și plăcută tranzacție, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poți. Nu te-am crezut niciodată slab. Ea trase aer în piept, tuși, inspiră din nou. Hicks se sufocă, strânse din dinți și încercă să zâmbească. În comparație cu putoarea tunelelor și conductelor, atmosfera nu prea agreabilă a Acheronului i se părea îmbălsămată. ― Încă puțin. În fața lor, forma zveltă a celei de a doua navete cobora legănându-se spre zona de aterizare, aidoma unui înger negru. Rafalele puternice de vânt provocau tangajul aparatului ghidat de Bishop care stătea cu spatele, preocupat cu consola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
impun figurile desenului poeziei. Această limbă admirabilă trebuie mereu lucrată, mlădiată, subțiată, intelectualizată, cu orice risc (nu pentru ea risc, ci pentru scriitor). Nu au dreptate cei ce vor să o ție în loc, să o păstreze, cât ar fi de îmbălsămată, ca pe niște moaște neatinse. Eu până acum am fost cioban și am scris ciobănește, cu belșug de material. Acum vreau să fiu intelectual și să mă strădui să torn cugetul într-o formă pe care limba cu mare luptă
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
da, o să vină. Se săpunește, se clătește cu apă când caldă, când rece, ca să-și învioreze porii, iese afară din cadă, se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi se parfumează după urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se întinde pe pat, cu picioarele ridicate pe marginea noptierei, mâinile și le ține ridicate sus pe tavan, știe că încet, încet, sângele se va lăsa de-a lungul brațului, colorând mai puțin intens mâna, dând capilarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a lui Tai An, care reia, În stilul său, tema clasică a obiectului ascuns. Poe Începe seria cu The purloined letter; Lynn Brock Încearcă o variațiune pariziană În The two of diamonds, operă cu contururi prezentabile, dar sluțită de câinele Îmbălsămat; mai puțin inspirat, Carter Dickson recurge la calorifer. Ar fi Întru totul nedrept să trecem cu vederea Previziunile lui Sangiácomo, enigmă a cărei soluție fără cusur Îl va buimăci, parole de gentilhomme, chiar și pe cel mai fudul cititor. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la grădina noastră zoologică din Palermo, pitoreștile interviuri cu piemontezi, cutremurătoarea și, poate, apocrifa descindere Într-o peșteră din Arizona, unde un ursuleț Își dormea inviolabilul somn hibernal, cumpărarea de foi de oțel, litografii, fotografii și chiar de exemplare adulte Îmbălsămate. Pregătirea unui Opus II, Prici, l-a condus la un experiment curios, nu lipsit de disconfort și riscuri: o lună și jumătate de rusticatio Într-o casă săracă din strada Gorriti, ai cărei numeroși chiriași, desigur, nu au ajuns niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
avea nimic de-a face cu descompunerea lentă a corpului: De strajă-i vor fi zânele, și viermii N-au să-l atingă 1. Un corp frumos, deși inert, acoperit de flori și mult mai înmiresmat decât ele, un corp îmbălsămat ce răspândește doar arome și a cărui pregătire înaintea coborârii lui în pământ la apusul soarelui va fi însoțită de evocarea, într-un lung bocet, a întoarcerii în țărână, dar și a morții ca repaus definitiv și veșnică rămânere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Într-adevăr, acest spectru al sufletului are o anumită consistență, o anumită materialitate: „Credința într-o materialitate fluidă a sufletului este indispensabilă meseriei de actor”. Actorul trebuie „să vadă ființa umană ca pe un Dublu, ca pe acel Kha al Îmbălsămaților din Egipt, ca pe un spectru etern dinăuntrul căruia răsună forțele afectivității”. „Asupra acestui dublu acționează teatrul, asupra acestei efigii spectrale pe care o construiește și o modelează și care, ca toate spectrele, are o memorie veșnic vie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cenți acasă pentru munca din ziua aceea. Măturând de pe masă cu mâna colile de hârtie Big Chief, yo-yo-ul și mănușa de cauciuc, deschise jurnalul și începu să scrie. Dragă cititorule, O carte bună este sângele prețios al unui spirit maestru, îmbălsămat și pus anume la păstrare pentru viața de apoi. Milton Mintea pervertită (și bănuiesc că și periculoasă) a lui Clyde a găsit încă un mijloc de a-mi înjosi ființa mea invincibilă. La început am crezut că mi-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr-de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]