204 matches
-
de a cunoaște marile transformări survenite În imediata apropiere, În Țara Socialismului Biruitor, după victoria Marii Revoluții din Octombrie. Adevărul despre Uniunea Sovietică n-a putut fi Însă Înăbușit prin măsuri polițienești. (Ă). Luptătorii aprigi din umbră rostesc cuvinte de Îmbărbătare, trezind la viață inimile amorțite, lămurind, chemând la lupta sub faldurile roșii ale lui Octombrie; În fruntea lor, Scânteia, organul Comitetului Central: «Ia-o și citește/Dă-o mai departe Brațul nostru crește/Peste frig și moarte;(Ă). Undeva, pe-aproape-s
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care s-a abătut asupra lor. Femeile noastre vizitează acești copii, îngrijesc ca mamele lor să primească vești de la ei; iar foarte des femeile care au primit acești copii, dintr-un elan și o înaltă înfrățire națională scriu scrisori de îmbărbătare surorilor lor necunoscute din regiunile în suferință, asigurându-le că dragostea lor de mamă o împărtășesc și copilașului venit în casa lor pentru a-și salva viața. Strădania femeilor pentru colectarea de materiale și alimente, prelucrarea materialelor în clăci, facerea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
inamic. Inamicul era alcătuit din trupe austriece ale lui Kienmayer și din cele rusești ale lui Kutuzov. Trupele franceze au dezlănțuit atacul în conformitate cu planurile lui Napoleon: să disperseze inamicul și să-l prindă în mai multe capcane. Pentru îmbărbătare, în centrul batalioanelor au fost amplasate fanfarele. Se mergea la luptă cântând: „în dușman vom da năvală, / Ce-om mai râde, să te ții!” Exact ca pe vremea măritului Ștefan cel Mare și Sfânt al nostru, despre care Hasdeu spune
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de atâtea ori parcă se înveșmânta cu noblețe și bunăstare. Și tot de atâtea ori câștiga bunăvoința și respectul celor din preajma sa! Urca de la etaj la etaj și vorbea cu toată lumea. Era schimbul de noapte și fiecare avea nevoie de îmbărbătare. Chiar și el! Ajunsesem în cantină și a făcut câteva glume pe seama mâncării cu cei de acolo. Cică arăta chiar mai ciudat decât de obicei... eu n-am de unde ști. Bucătarii din Grădina Albă nu-și permiteau să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și înfrângerilor omenești, le reproșează. Nici urmă de asprime în glasul ei. Încearcă doar să le cal meze. Teama lor o învăluie însă și pe ea ca o undă palpabilă. Dar tot ce le poate oferi sunt numai cuvinte de îmbărbătare. Spune încet, căci frica o istovește: — Nu pot să trec sub tăcere ce s-a întâmplat. Suspinele Tulliei se intensifică. Bătrâna rostește cu un fior: — Sunt nevoită să-l înștiințez pe Marele Pontif. N-are încotro. Focul din cămin e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e altceva. E puțin probabil că va îndrăzni. O să fie mai atentă de acum încolo. Este totuși un om dominat de sentimentul propriei inferiorități, capabil de orice. Văzând-o impasibilă, Antonia se liniștește și ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Samuraiul nu înțelesese bine ce voise Matsuki să spună, dar se temea că supușii săi se vor da după Velasco. Vedeți de Seihachi cum puteți mai bine. Nu vă faceți griji pentru mine. Îi adresă lui Seihachi două-trei cuvinte de îmbărbătare, dar acesta nu putea nici măcar să răspundă. Samuraiul făcu cale întoarsă printre trupurile oamenilor de pe culoar și apoi urcă pe punte unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de atunci, căutările noastre de atunci, descoperirea solidarității în scris și pentru scris le pot aduce astăzi celor tineri de acum, care poate încearcă și ei mersul, cu alți pași, pe același veșnic drum al scrisului ca viață, înțelesuri de îmbărbătare. Și de credință. Noi, scriind în acel timp altfel decât ni se impunea, scriindu-le parcă lor, celor care vor veni, le-am salvat, poate, credințele de acum de ticăloșia gratuită, animalică, anistorică. Am scris și altfel, cu toate opreliștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tăcere, Încercînd să-mi imaginez ce-o fi simțit Julián cînd a constatat că femeia pe care o așteptase vreme de șaptesprezece ani era moartă, că fiul lor se dusese odată cu ea, că viața pe care o visase, singura sa Îmbărbătare, nu existase niciodată. Majoritatea dintre noi avem norocul, sau ghinionul, de a vedea cum viața ni se surpă Încetul cu Încetul, aproape fără să băgăm de seamă. Pentru Julián, această certitudine s-a aprins Într-o chestiune de secunde. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clipă de neatenție, arătarea de jos, adunându-și forțele, se puse, cum se spune, pe picioare. Acum grămada de piele și de cârpe deschisese ușa și Îi făcea semn de adio. Noimann nu se pierdu totuși cu firea, trăgând, pentru Îmbărbătare, o dușcă din sticla ce părea că nu se mai termină, străbătu, din doi pași și trei mișcări, distanța „infinită” ce separa masa de dulap. Acum infinitul se scurtase. Îl puteai atinge cu mîna. Arăta ca o masă sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stradă propriul lui sistem circular, alcătuit din vene și artere, legate strâns Între ele, În mijlocul cărora pulsau aorta și venea cavă. Pe măsură ce mergea, desenul creștea, ridicându-se pe verticală. Conștientizându-și criza, medicul mai trase o dușcă de coniac, pentru Îmbărbătare. Trupul său, Îmbrăcat În costum alb, de vară, fu străbătut de convulsii. Acum, zornăind prin venele și arterele sale, golite de vlagă, În locul stropilor de lumină se rostogoleau niște zaruri. Noimann se clătină ușor, dar nu se dădu bătut. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt, 18. pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, 19. pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare și neclintită care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului, 20. unde Isus a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
mă voi întoarce la Peking cu capul pe umeri, dar dacă o voi face, voi desface eu însămi lanțurile lui An-te-hai. Parada Fericirii rămâne în urmă. E greu să ții aliniate animalele obosite. Cărăușii au încetat să-și mai intoneze îmbărbătările, și nu mai aud decât zgomotul pașilor și gâfâitul bieților nenorociți. Tung Chih vrea să iasă din palanchin să se joace și mi-aș dori să-i pot da voie. Aș vrea să-l văd că aleargă o milă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
niște șoareci În acea adâncitură, Închisă În toate părțile de obloanele de lemn. Ne-am ridicat ușurel În capul oaselor, ne-am pipăit capetele, Încheieturile, ce credeam noi că nu se cuvenea să sufere. Primul care a luat cuvântul spre Îmbărbătarea camarazilor de suferință a fost Dordonea: „Domnilor, adică, pardon, stimați tovarăși, mă bucur că suntem cât de cât Întregi. Măcar În linii mari, că, așa, fiecare aveam păsărici ascunse prin tărtăcuțe. Hristu le are de când s-a născut, fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși." 30. Ei deci, și-au luat rămas bun de la Biserică, și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. 31. După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea. 32. Iuda și Sila, care și ei erau prooroci, au îndemnat pe frați, și i-au întărit cu multe cuvinte. 33. După cîtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și o cuprinde pe mama cu brațele peste mijloc. Și zice ceva, acolo, la pieptul mamei, dar nu se Înțelege - se vede Însă cum strânge și cum mama, continuând s-o mângâie pe păr și să-i spună cuvinte de Îmbărbătare, Încearcă să-i desfacă mâinile strânse ca niște menghine. Moș Iacob și cu Mătușa Domnica abia acum par a-și da seama că se petrece ceva. Dar nu aici, În salonul nostru și dincolo de masă: afară. - I-auz’!, tresare Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
socoteală, n-ai grijă! Titu Herdelea, aiurit, închise ușa după el. Tanța observă cu un surâs silit: ― A ținut deschisă ușa idiotul. Ni s-a răcit odaia! Totuși se îmbrăcă repede. Titu ar fi vrut să-i spuie cuvinte de îmbărbătare sau măcar de dragoste, și-i era teamă să nu pară ridicol. Tanța însă era atât de liniștită, parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Pe tânărul Herdelea îl mira liniștea și siguranța ei. El era convins că Jean va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
examina parcă înfățișarea oamenilor și mai cu seamă privirile lor. Se silea să zâmbească și să pară prietenos și binevoitor, deși se simțea obosit rău, fiind a doua zi de când se afla pe drum, în turneul de constatări, observație și îmbărbătare. Mai mult decât oboseala îl supăra și aproape îl jignea atitudinea țăranilor, pretutindeni prea puțin cuviincioasă și uneori chiar provocatoare. Se obișnuise să fie primit, în cursul inspecțiilor, cu izbucniri de "trăiți" și voie bună, și numai pe urmă să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la școală de propria lor învățătoare desigur din pânza de borangic oferită de viermii de mătase din ferma proprie. Steluța era în costum național de Rucăr. Și poftim la drum cu două căruțe cu câte trei cai dar nu înainte de îmbărbătarea de rigoare: Să nu vă fie teamă. Să nu credeți că orășenii sunt mai bine pregătiți ca noi. Să răspundeți la orice întrebare și, ca totul să fie bine, mai puneți și voi câte una, dar asta numai în afara examenului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sale clipe de liniște, cât și în cumplitele sale restriști. Fie ca păstrarea și punerea în valoare a acestor admirabile relicve, prin osârdia slujitorilor mănăstirii care sunt nu numai credincioși lor și buni patrioți, să constituie un permanent izvor de îmbărbătare morală, de călire spirituală pentru toți cei ce țin la prezentul și la viitorul țării noastre. Prof. Dr. V. Tănase „...Eternul fluviu al înțelepciunii românești, și-a adunat apele albăstrui, aici în sânul diamantiu al oceanului fericirii; și iată că
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lui Grimoald pentru Aio, lacrimile lor ar fi avut darul să o risipească pe loc. Apoi Rodoald s-a mâniat și a vrut să-l răzbune imediat pe Aio. L-am convins să așteptăm să treacă măcar noaptea aceea, pentru îmbărbătarea și odihna soldaților. În timp ce Grimoald îi reorganiza pe samniți, eu și Rodoald ne-am dus să tratăm cu tabăra slavilor. - Prietene, l-am întrebat, îți mai aduci aminte cuvinte din limba lor? A clătinat din cap că nu. Atunci i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte pe tejgheaua barului, În fața lui Christian. Cu chipul Întunecat, skipperul nici măcar n-auzea cuvintele de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă nu avea să se Întîmple așa, trebuia s-o Înțeleagă, după fratele ei asasinat, Nicolas dispărut... Christian tresări auzind că se deschide ușa bistroului. Anne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trase cu violență de lanțul clopoțelului de la intrare. Cu privirea tot fixă, ca Întoarsă spre interior, cu buzele lipsite de culoare, Arthus stătea așezat Într-un fotoliu lîngă fereastră. Aplecat asupra lui, PM Îi spunea cu glas scăzut cuvinte de Îmbărbătare. - Rezistă, tată... Ar fi cumplit să ne părăsești mai Înainte de a-l fi revăzut pe dragul de Erwan. Bătrînul nu răspunse, dar articulațiile degetelor lui, așezate pe brațele fotoliului, se albiră Încă și mai tare, semn că Înțelegea. Fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am intrat în panică, știam ce încearcă să facă. Ținând-o încă pe Sophie de mână, se lăsă în brațele lui Janey, plângând din toți rărunchii, dezlănțuindu-se cu putere. Janey o mângâia pe cap și-i șoptea cuvinte de îmbărbătare la ureche. Mi-am ridicat privirea și am surprins-o pe Helen. Strângea din buze, care nu erau acum decât o linie subțire. Dintr-odată, mi-am dat seama cum avea să arate peste treizeci de ani. Sufletul se citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
complet neadecvate, putem să afirmăm că sensul și scopul acestei revelații a lui Isus Cristos este acela de a consola și de a întări comunitățile oprimate de o „suferință dură”. Cartea profetică vrea să fie, înainte de toate, o carte de îmbărbătare pentru Biserica oprimată și persecutată pe pământ. Nimic nu revelează mai clar această finalitate. Concluzie Ceea ce l-a convins pe Nietzsche să considere Cartea Apocalipsului ca pe o „explozie a spiritului de răzbunare” este pasajul în care se vorbește de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]