1,368 matches
-
în acea ispită e semnul lucrării celui rău. De cele mai multe ori, e foarte greu să deosebești duhurile bune de cele rele, pentru că îngerul cel rău are o inteligență diabolică și abilități senzoriale de comunicare perfide și de multe ori te îmbie la o stare confuză, asemănătoare unei stări duhovnicești și derutează în luarea deciziei. De aceea, Sfinții Părinți ne îndeamnă permanent la luciditate și vigilență maximă asupra duhurilor celui rău. Conform tradiției ortodoxe, Arhanghelii sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi
O ALTFEL DE PREZENŢĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1415385640.html [Corola-blog/BlogPost/369118_a_370447]
-
amalgam de tradițional și modern, să fie plin de parcuri, grădini botanice, flori și cât mai multă verdeață, locuitorii să-i fie oameni politicoși și prietenoși; nu trebuie să fie foarte mare, un colos, dar nici foarte mic, să te îmbie să-l străbați la pas, să-ți aducă bucuria de a-l cunoaște și reinventa în fiecare zi...să fie curat și de preferința fără prea mult trafic, aglomerație sau poluare. Să fie un oraș viu care să inspire armonie
CEL MAI FRUMOS ORAȘ DIN LUME!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mara_circiu_1446234859.html [Corola-blog/BlogPost/381295_a_382624]
-
sunt pline de prostălăi. Musai să te adresezi unor tineri mai stilați sau unor venerabili cu barbă albă și turban, care știu bine limba engleză. În parcuri perechile se întind pe iarbă și se giugiulesc în voie, vremea caldă îi îmbie, sunt mândri de poetul iubirii, Rabindranath Tagore, încununat cu Premiul Nobel, ca și de ghidul Kama Sutra, care se găsește de vânzare și la aeroport, dar tras în țiplă, ca să nu-l poți răsfoi, doar să-l cumperi și să
AVENTURI LA NEW DELHI – FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dan_mihai_stefanescu_1475517939.html [Corola-blog/BlogPost/362525_a_363854]
-
dorește. Privesc minunea bolți-albastre și... mi-e dor. Glasul ce-l duios mă ia cu el spre Cer Inchid ochii... și plutesc lin în Eter. Ajung acolo pe a gândului aripă Iubirea minunată în suflet se-nfiripă. Câtă splendoare mă îmbie în vis... să rămân! Ce frumusețe rară ascunde în el... Cerul! Măreț printre aștri, în Eter... stăpân! Este acoperișul Vieții și totodat' Misterul! Sfârșitul melodiei minunate, mă trezește. Deschid ochii plini de stele sclipitoare. A fost doar... Fantezie ce nu
GÂND DE VISĂTOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_visatoare_doina_theiss_1369355963.html [Corola-blog/BlogPost/346158_a_347487]
-
ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis”). În „Cuvântul înainte” (pp. 5-7), Dan Cristea (poate cel mai mare critic de poezie român al momentului, în orice caz cel mai
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie by http://revistaderecenzii.ro/dan-ionescu-noi-resurse-poetice-ale-reveriei-new-poetical-resources-of-the-reverie-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
roadele pe care pământul meu natal mi le-a dăruit de-a lungul anilor și care, încă este atât de îngăduitor și primitor... O astfel de vizită plăcută am avut-o în week-end, când soarele blând, mângâietor, de septembrie mă îmbia la o astfel de călătorie spre plaiurile mele natale iar vocile alor mei mă chemau ca un cor de îngeri, dintr-un timp îndepărtat, să poposesc la mormintele lor, să le aprind câte o lumânare și să meditez. De obicei
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_fila_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
brazii înmuguriră. Cucul se auzea cântând minunat în pădurice. Fluturii își roteau aripile alegând petalele măceșilor proaspăt înfloriți. Cărăbușii zburau prin preajmă și, când și când, mai cădea câte unul, greu, pe pământ. Și soarele, un soare cald și plăcut, îmbia totul la o liniște și o bucurie ca-n sânul lui Avram! Avea ce admira toată ziua. Spre amiază l-a prins din nou somnul. Era de înțeles, după ce plecase așa de dimineață de acasă. Îl furase un pui lung
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1399272471.html [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
se pune pe masă, O roată de pâine aburindă aduce-n suflet lumină, Când toamna își deapănă visele desprinse din tină. Din merele coapte se va topi tainica mea moarte, Parfumuri dobândite-n ca și ofrande date de cuvinte Te îmbie acum iubite, în focul arzător de șoapte lovite. Cocorii într-un amurg însângerat, acum au ratat, Un ultim zbor și apoi s-au desprins în cerc repetat, Prin largul încercat și îngerul toamnei privește cu mine, cum au plecat. NOI
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Anica își deznodă barișul de sub barbă și se încoconi, înnodându-l la ceafă. Fața începu să i se rumenească. Își aduse și Lenica un scăunel și se așeză lângă mă-sa și lângă Anica, la vatră. Focul arde și trosnește, îmbiindu-te la povestit și la “hai, noroc și sănătate” . Începură să povestească, punând în pomelnic tot satul: “Ba că Prina a fugit cu Nae și că părinții ei n-au vrut s-o lase la el ... Că s-au dus
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_oameni_de_nisip_roman_trilo_ioana_stuparu_1383638612.html [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
-n pășune , chemarea la apă-n părău , din umbră oaia să bea să-și stâmpere setea . Acolo , oile-și cântă cântarea , cântarea ierbii, cu pașii în grabă , până pe muchia staului cu găleata cea plină ce ochi-ți încântă și te îmbie gustu să-i simți, până-n izvoare adânci . La Ogrădeasa un pat mi-am făcut de mușchi din pădure , de lângă pădure, la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește . Și era așa de pufos și de moale , arareori
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1497509222.html [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua în vis prin iarbă când umblii. Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1497509222.html [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
Tu care acuzi păcătuiești mai mult decât unul care păcătuiește iubind. Toți avem păcatul gândului în codul nostru genetic, în creație. Suntem creați pentru că iubim. Că iubim lumina zilei, zgomotul timpului, firul de iarbă în vânt răsfățându-se, frunza ce îmbie copacul să crească mândru și falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă și întreține viața. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să ne o lase supusă tandreții. Chipul ce ne
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1464035249.html [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
cu pavele care urcă pe tulpină și bănci în care moțăie bețivi în jurul său. Spre piață, treci de tarabele cu papuci cu tălpi groase și moi la doar cinci lei perechea și de șirurile de umerașe cu pijamale, care te îmbie la odihnă. Viața e, însă, în altă parte: dincolo de linia bulevardului, pe străduțe. Silviu Munteanu, regizorul filmului, ne poartă prin fosta și actuala lume a străzii Ilioara, dinspre Theodor Pallady. În clădirea asta scundă tip gheretă unde-i școala auto
Cântec pentru Balta Albă by https://republica.ro/cantec-pentru-balta-alba [Corola-blog/BlogPost/337894_a_339223]
-
din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu, n-am să-ți spun că doar cuvântul doare, Nici că mai tare decât soarele tu arzi, Azi vreau să trec peste parfumul tău de floare Și peste sânii tăi ce mă îmbie calzi. N-am să mă mai agăț de-a tale plete, De umerii rotunzi și diafani, De zâmbetul și hainele-ți cochete De mici nimicuri care costă bani. Azi vreau sa fiu iubito mai profund În nebunia amorului de tine
IUBITEI (NU,N-AM SĂ SPUN CA DOAR CUVÂNTUL...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubitei_nu_n_am_sa_spun_ca_doar_cuvantul_.html [Corola-blog/BlogPost/359596_a_360925]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > MARIEI Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Frumos redai iubirea și-aromele naturii, Culori și sentimente ce-mbie curcubee Și triluri îmbietoare ce dau glas iubirii Că viața o cuprinde cu roz de azalee ! Tu gingașa făptura a miilor de rime Care scoți la lumină sensibilă poveste Cu îngerii din cer și ale tale lacrime Și visele de
MARIEI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/marilena_dumitrescu_1495921433.html [Corola-blog/BlogPost/368568_a_369897]
-
și o turmă de oi care Tunse-au ieșit din scăldătoare, Iar între ele nu se poate, Sterpe a se afla, căci toate, Gemeni doar au - ia seama bine - Așa-s ai tăi dinți pentru mine. 3. Buzele tale mă îmbie Fir de cârmâz îmi par să fie. Drăguță este gura ta. Obrazul tău ar arăta Ca rodia, de bună seamă, Cum se zărește sub maramă. 4. Gâtul ți l-am asemuit Cu turnul ce a fost zidit De David, cu
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1422332945.html [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi ... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu greu. S-a orientat fără greș când ne-a văzut coborând dintr-un troleu ... ne-a îmbiat cu un buchet subțire, dar Edy generos a împins-o șoptindu-i : - Dacă vrei, lasă-mi amintire o floare ... poate îmi impulsionez chiar, impresionez prietena! Vino pe la masa noastră peste vreo zece ore și n-o să ne mai găsești, dar
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_anii_mei_apocaliptici_.html [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
Înțelepciunea vieții, spuse de filozofii și gânditorii lumii, de-a lungul secolelor. Dar și ziceri din categoria „Filozofie glumeață de cafenea”. Căci unde filozofează omul, decât acolo unde bea un pahar cu vin sau o ceașcă de cafea, care te îmbie la cugetări adânci precum negrul din ceașcă. Nicu Doftoreanu amintește și adevăruri care nu mai trebuiesc demonostrate: „Fiindcă unde e credință...totul este cu putință”; „Dacă ne ținem cuvântul, chiar dacă-l rostim... cu / gândul / Care s-a păstrat curat, chiar
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1472586147.html [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
anului 1996, când soarele se chinuia să topească încet zăpada. În casa noastră din Gura Humorului focul duduia vesel în sobă. Noi numim acel soare timpuriu „cu dinți”, căci într-adevăr, deși pare a fi și el bun la ceva, îmbiindu-ne cu razele sale să ieșim matinal la o promenadă sau la cumpărături, în scurt timp ne face să înțelegem că ne-a păcălit și că tot mai bine-i în casă ca afară. Asta înțelesesem și eu atunci, când
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/_ursu_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1339269406.html [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
umbrei cerului din tine copile blând cu ochii de tămâie alegi cu sprinteneala printre stele cu inocentă firii din galactica tăcere Precumpănind miresmele de roua plină alunecând pe pleoapele de mure toți fragii grei ai demnității pline la gust te îmbiază spre iubire ne-am adunat sub frunze și colibe cu sufletele zgribulite de neant atinși de fulgii faguri de lumină ne încălzim în miere calm liant fiorul blând al toamnei fără grijă rădăcinat cu sufletele cristaline în anotimpul ultimul din
POEM HIERATIC XXXVII-OCHII DE TĂMÂIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1439134026.html [Corola-blog/BlogPost/377355_a_378684]
-
Acasa > Literatura > Proza > D E S T I N E - EP.3 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului - Haide tăticule, stai jos și mănâncă și matale ceva, îl îmbie Laura! El se așeză încet pe scaun și oftă cu durere. O privea pe Laura și aștepta ca ea să-i zică ceva, spera să nu plece, să nu ia în seamă vorbele lui Nicolae. - Trebuie să plec, am nevoie
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1461862830.html [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
clipei de David Sofianis reeditare 24.05. 2015 (A.D.) Adormi copilă blândă cu peștii tăi de aur înveșmântată-n lauri în somnul cel deplin odihna ta trezește simțirea cea profundă a faptului că mâine renaște-vei zâmbind apologeții vorbei te îmbie la visare și uiți mereu de tine răsufli fără gând dar așezându-ți fața cu tâmpla peste munte înlătura-vom grija de-a fi mereu grăbiți atlasu-l porți pe umeri povara cea din glie străfudul neputinței irumpe prin visări dar
POEM HIERATIC XXV POVARA CLIPEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1432492395.html [Corola-blog/BlogPost/367588_a_368917]
-
e român care să nu știe o rugăciune și care să nu-și fi făcut o cruce măcar zicând un „Doamne-ajută” la nevoie și despre pământul care ne hrănește, ne suportă și ne învață iubirea necondiționată. Poemele închinate toamnei te îmbie să guști din nostalgie și să te cufunzi în meditație ca drum la capătul căruia ai învățat să simți și ajungi să ai revelații apropiate de celest. Lucrările regăsite în paginile antologiei sunt mai mult decât ceea ce ar lăsa să
ANTOLOGIA FRUMOASĂ TOAMNĂ BOGATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1478853082.html [Corola-blog/BlogPost/381551_a_382880]
-
noaptea senină. Se-aprind parcă ruguri de dor, spre apus și ard vechi tristeți într-un nimb. În lumină, țărâna suspină născând ghiocei; prelung cântă cerul înflorind în chemări... Un zumzet, un chiot șipotește prin nori. Râzând, Primăvara la viață îmbie și oameni, și păsări, și fluturi, și flori... Frumos și senin să ne fie!! Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile
PRIMĂVARĂ de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/cora_dimitriu_1458669118.html [Corola-blog/BlogPost/363721_a_365050]
-
aproapele. Iar forma cea mai înaltă de sensibilitate este cea a sfinților care „înnobilează sufletul omului pentru că ei înșiși sunt sensibili și nobili” (p. 114). Tuturor creștinilor drept-slăvitori le sunt acestea „adevărate scări, care se oferă cu generozitate și ne îmbie să-i călcăm treaptă cu treaptă pentru a urca la cer” (p. 123), „cârje care ne ajută să mergem, pe noi cei care avem picioarele frânte din cauza păcatelor noastre” (p. 180), „secretarii din antecamera biroului Împăratului” (p. 180), „mâini ale
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1429879788.html [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]