190 matches
-
mai mult despre acest capitol din viața mea. Restul e treaba biografului. Revenind deci: filozoful nu e un medic, cum vrea Nietzsche sau cum spune budismul - că Legea e terapeutică. În ce vă privește pe voi, mă consider un simplu îmblînzitor. Încerc să vă mai domolesc animalitatea, răsfățul, nemulțumirea, încerc să vă fac să treceți de la sinele individual la cel lărgit. Vă edific în măsura în care vă învăț că a trăi în spirit înseamnă a intra în sinele lărgit, care înseamnă a-l
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știi, Burke? Știm atât de puține lucruri despre monștri ăștia. E prea riscant. ― Dar eu te credeam mai inteligentă. Dacă o scoatem la capăt vom fi niște eroi. Viitorul ne va fi asigurat. ― Deci, așa te consideri dumneata? Carter Burke, îmblânzitorul de extratereștri? Ceea ce s-a întâmplat la nivelul C nu ți-a mai redus din entuziasm? ― Infanteriștii nu știau ce-i așteaptă și au păcătuit prin exces de încredere! S-au pomenit blocați într-o sală unde nu-și puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu o răsucire impetuoasă a capului să introduc un deget În locul rămas neocupat, ca să i se poată „alătura din nou lui Old Shatterhand“. Aprilie Începu cu testarea anduranței mele, pentru care Dora adopta diferite roluri - inspector extraordinar de pompele hidraulice, Îmblânzitoare de șerpi atestată, cântăritoare de cârnați - și refuza să capituleze până nu găsea dovezi concrete ale comorilor mele. Și Într-o noapte, spre mijlocul aceleiași luni, stând goală În poala mea, Își odihnea capul pe pieptul meu și se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Zeu primordial al cerului (de tip Dyaus), Gebeleizis a devenit - proces bine cunoscut în istoria credințelor și ideilor religioase - zeu al furtunii (fulgerului) și al fertilității (ca Zeus sau Baal) (41, p. 67). El era aducătorul ploilor utile și stăpânitorul (îmblânzitorul și nu provo- catorul) furtunii. El era, probabil, imaginat ca atacând cu fulgere balaurul furtunii (ca, mai târziu, Sf. Ilie) și stăpânindu-l prin punerea frâului și încălecarea lui (ca, mai târziu, solomonarii). Preoții zeului efectuau un act cultual pozitiv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în Univers. Echilibru instaurat odată cu actul cosmogenezei și care, de atunci, trebuie să fie menținut, clipă de clipă, de zeul demiurg și de preoții acestuia. Toate cele spuse până aici îmi permit să nu consider plauzibilă părerea potrivit căreia „învingătorul/ îmblânzitorul balaurului” (cate- gorie din care face parte și solomonarul) ar fi fost „anexat” la un moment dat la „mitologia” autohtonă a balaurului. Așa cum am arătat, părerea mea este că balaurul și învingătorul acestuia sunt și au fost întotdeauna două entități
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din fața gării și, odată cu umbra lor, se rotesc amintirile întîmplărilor care m-au adus pe acest peron; sânt apoi săptămânile sau lunile, nici eu nu mai știu bine, cât am stat împreună cu Eleonora aici, drumurile prin pădure și prin mlaștină, îmblînzitorii de cobre pe care i-am văzut ori i-am visat, tufele de ațetari pe care le văd acum sau le visez. Observați, domnilor, câte lucruri ne despart? Ne desparte, poate, și propria mea moarte. Pentru că, după ce voi termina de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai multă silă și cu timpul sila s-a însoțit cu frica. Trecătorilor le era și silă și teamă. Încercau să se apropie cât mai puțin de îmblînzitori și să întoarcă privirea. Dar era din ce în ce mai greu. Pe de o parte, îmblînzitorii erau din ce în ce mai mulți. Pe de altă parte, erau din ce în ce mai insolenți. Nu mai stăteau cu ochii în pământ, ca la început când vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Până ce au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare, apoi izbucnind în note ascuțite ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea. După un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea. După un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca. Dar a doua zi reapărea în același
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la vreo doi inși. Mi-am dat seama că prin frica noastră îi ajutam pe îmblînzitori să ne înfricoșeze și mai rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură. Și pe măsură ce ne temeam mai mult, îmblînzitorii deveneau din ce în ce mai aroganți. Uneori scuipau pe urmele celor care dădeau un tribut prea mic. Înjurau în gura mare, admonestau pe trecători acum. Femeilor le strigau vorbe grosolane, care le făceau să roșească. Pe copii îi speriau. Pe bătrâni îi loveau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fără nici o jenă, fără nici o pudoare. Câte unul ajungea până la forme revoltătoare, inimaginabile. Îi poruncea, de pildă, unei femei care trecea cu copilul de mână să vină să se culce cu el. Femeia protesta, se roșea, își ieșea din fire. Îmblânzitorul rânjea ironic și o lăsa să termine. În timpul acesta zgândărea cobra, care, enervată de faptul că era trezită brusc din somn, își lățea imediat capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
protesta, se roșea, își ieșea din fire. Îmblânzitorul rânjea ironic și o lăsa să termine. În timpul acesta zgândărea cobra, care, enervată de faptul că era trezită brusc din somn, își lățea imediat capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare. Apoi pleca de-acolo strivită de rușine. Unele s-au sinucis. Acum multe femei semănau pe stradă cu cea care țipase la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai circulă azi". Și mi-a întins o monedă pe care se afla chipul lui Robespierre. M-am mirat, dar n-am zis nimic. Am căutat altă monedă și am aruncat-o pe maldărul de monede de lângă cobră, sub privirea îmblînzitorului care-mi urmărea gesturile cu un dispreț absent. Apoi am uitat întîmplarea. Dar povestea s-a repetat curând și, treptat, a devenit zilnică. Am început să fiu atent, cercetam cu grijă de la colțul străzii, și chiar de mai multe ori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cercetam cu grijă de la colțul străzii, și chiar de mai multe ori, moneda pe care vroiam s-o dau, ca să mă asigur că era bună. În zadar. De fiecare dată, abia făceam câțiva pași, îndepărtîndu-mă, că mă auzeam strigat, iar îmblînzitorul îmi dădea înapoi o monedă cu chipul lui Robespierre, pretinzând că i-o dădusem eu. Atunci am început să mă tem să mai ies. Nici asta nu m-a ajutat. În fiecare seară venea acasă la mine un îmblînzitor. Suna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ștersături. Arătam întocmai ca el, mai ales că și eu aveam aceeași culoare de om care suferă de bilă. Dacă o să încep să mă cred Robespierre? m-am întrebat. Pe cine aș trimite la eșafod? M-am gândit imediat la îmblînzitorii care-mi dădeau, rânjind batjocoritor, monedele înapoi și la mutra pe care ar fi făcut-o dacă le-aș fi replicat: "Dar nu vedeți că pe moneda asta e chipul meu?" După care aș fi zis trecătorilor: "Cetățeni, aduceți căruțe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rău. Avusese, probabil, o boală de piele care-i lăsase un fel de pete, ca o lepră albă, pe dosul palmelor. Nu se vedea ce ținea sub cămașă, dar după mișcări n-aveam nici o îndoială. Trebuia să fie o cobră... Îmblânzitorul mă fixa cu ochii săi tulburi și toată atitudinea lui era batjocoritoare. În schimb, singurele vorbe pe care le rostea până la urmă erau spuse cu o umilință prefăcută. "Mă iertați." Atât zicea. În fiecare seară aceleași două cuvinte... Simțeam că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apropia din ce în ce mai mult momentul când n-aveam să mai pot rezista, când ultima mea baricadă interioară se va prăbuși. Dacă nu cumva mintea mea o și luase razna. Cum se apropia seara, începeam să tremur. Arătam jalnic. Iar după ce pleca îmblînzitorul, rămâneam cu ochii în gol, pironit pe un scaun sau pe marginea patului ceasuri în șir. Foarte greu mai reușeam să adorm. Între timp, găsisem printre discurile mele un cântec care mă tulburase altădată. Pe un fond, ca de tropăit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Trebuie să fii imbecil ca să ieși singur în calea cobrei". Și își caută un loc cât mai ferit de unde pot eventual să vadă fără să fie văzuți. Instinctul de conservare mă îndemna și pe mine să procedez la fel, iar îmblînzitorului care mă căuta și-mi spunea "Mă iertați" să-i răspund pe un ton mieros " Mi-a făcut plăcere, pe mîine". Dar, din motive pe care nu le-aș numi de conștiință, ci ținând mai degrabă de ceva mult mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceea ce a început frica... Dar dincolo de aceste vorbe mari, rămâneam ceasuri întregi golit de vlagă, din ce în ce mai răvășit și mai aproape de starea unui vas spart. De-a lungul nopților de insomnie, mi se părea uneori că-l cunoșteam de undeva pe îmblînzitorul care mă vizita seară de seară. Am început să mă uit mai atent la el. Era destul de bine legat, simplu, viguros și grosolan. Purta perucă sub pălărie. Când nu rânjea, se uita în gol, ca și cum n-aș fi existat în cadrul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pregăteam să-mi fac un ceai, deoarece mă durea stomacul, cu siguranță din pricina băuturilor pe care le înghițisem și cu care nu eram obișnuit, când am auzit tropăituri de pași pe trepte, afară. În prima clipă mi-am zis că îmblînzitorul își schimbase ora, dar pe urmă mi-am dat seama, după zgomote, că erau mai mulți inși. S-au oprit în fața ușii mele și au sunat. Am deschis. Erau trei îmblînzitori, alții decât cel care mă vizitase până atunci. Semănau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu nu auzisem, căci așteptau și se uitau la mine cu o anumită nerăbdare agresivă. Nu înțelegeam de ce, în loc să rânjească, așa cum făcuse celălalt îmblînzitor, aceștia erau încruntați și posomoriți. În cele din urmă m-am lămurit că mă întrebaseră despre îmblînzitorul care venea zilnic să mă sune și vroiau să afle de la mine cum se întîmplase că fusese găsit înjunghiat. Am tresărit, gîndindu-mă că astfel nu voi mai putea dezlega niciodată enigma acelui personaj. Probabil, însă, ei au luat tresărirea mea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tresărirea mea drept altceva, deoarece au devenit pe loc și mai amenințători. Își încordaseră mâinile la sân și, sub cămășile murdare, se simțeau reptilele foindu-se și mai tare. Mi-am dat seama că mă bănuiau pe mine de moartea îmblînzitorului. Le-am povestit atunci cum îmi petrecusem seara și au devenit foarte interesați când le-am spus despre individul care mă trăsese de limbă la circiumă. Mi-au pus o mie de întrebări. Cum arăta? Dacă-l mai văzusem vreodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se apropiau. Rămâneau la aceeași depărtare de mine, nemișcate, și mă supravegheau, arătîndu-și fața pe rând... după-amiaza cu soare auriu de toamnă când treaz și cu ochii închiși mă visam sfânt într-o insulă unde primeam scrisori o dată pe lună... Îmblânzitorul care după ce s-a culcat cu o femeie pe trotuar a îmbrîncit-o peste cobră... cartea în care scria ceva despre balenele pe care oceanul le azvârle uneori pe plaje pustii... nu avusesem și eu soarta lor? Mă uimea că vedeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]