273 matches
-
astă dată, motivul călătoriei pe mare se îmbină cu alegoria satirică, Pantagruel, însoțit de Panurge și de tot grupul descinzând în câteva "insule alegorice", precum cele traduse la noi drept "Ostrovul clopotelor" (amplă satiră a Bisericii catolice) sau "Ostrovul cotoilor îmblăniți" (satiră a lumii judecătorești). Oricum, din narațiunea populară, de altfel lipsită de pretenții valorice și destinată exclusiv amuzamentului, în Gargantua și Pantagruel nu s-au păstrat decât unele personaje, câteva episoade ("isprăvile iepei uriașe a eroului de-a lungul pădurilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
undeva trebuie să fie acel plug de zăpadă. Omul își trase spre el cizmele mari de cauciuc și le încălță cu mișcări cumpănite gospodărești, își înfășură de două ori în jurul gâtului fularul mare și gros, își puse pe el haina îmblănită care nu apucase să se usuce cum trebuie. Femeia se uita cu ochii mari la el, cu o expresie de mirare amestecată cu neîncredere. - Dacă tot vrei să pleci, spune măcar cum te cheamă omule, dacă nu mai vine plugul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și urâcios. Pe străzi, începu să băltească rău a vrajbă. Guri spurcate de boieri hicleni, adunați pe sub zidurile curții domnești, trăncăneau. Răspândeau cu iuțeală dihonia. Se întreceau în a cleveti și unelti împotriva lui vodă. Ascunși pe sub ișlice și caftane îmblănite, brodate cu fir de aur, complotau, urzind minciuni sfruntate. Le ticluiau în palavre lungi și dese cât bărbile lor. Punga cu galbeni, prinsă la brâu cu șnur de piele, sălta sub mișcările burdihanului. Zornăiala lor se întretăia arareori cu șușotelile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un șobolan de mină. Oarecum ilogic, actorul l-a întrebat indignat: "Ce cauți domnule, aici?". Vă dați seama că animalul n-a cabulipsit să răspundă. Atunci, histrionul, declamator, i-a poruncit: "Du-te-n mina ta, chiorule!". Se pare că îmblănitul l-a ascultat. Eu însă, rămas bujbei, am găsit un pretext și am întins-o, deoarece oricît de mult mi-ar plăcea și coniacul, și absurdul, sînt și momente în care n-am chef să le gust... Prin' 80 repetam
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
straie de negustor strâmtorat să pornesc la drum. În aceeași seară, fiind senin și lună plină, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino, cu toată pielea brațului și mâinii stângi umflată chipurile, văitându-se cât îl ținea gura, înfofolit sub trei macaturi îmblănite, culcat în sanie pleca spre Fundeni. Au pornit pe Podul Târgului de Afară, dar când au ajuns la răscrucea cu ulița Mărcuței, n-au luat-o spre Fundeni, ci au tot ținut-o drept până au intrat în drumul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente, iar spătăria mare era aproape devastată de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan Vodă Cantacuzinul ceru unui văr să caute printre hainele lui Brâncoveanu un calpac îmblănit ca să și-l pună pe cap. Nici urmă de haine, doar ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
costum al majos spanioli, nu e cu mult anterioară sosirii maghiarilor în Europa și dacă nu cumva aceștia au împrumutat-o de la români când au cucerit teritoriul acestora. Nimic nu seamănă mai mult cu o șubă de husar decât vesta îmblănită (cojocel), din piele de oaie, cu brandenburguri brodate pe toate cusăturile, pe care o poartă încă țăranul român și pe care o purtau dacii, dacă ne luăm după basoreliefurile de pe Columna Traiană. Nu există locuri, oricât de frumoase, pe care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
frumoase câștiguri, au falsificat sămânța. Acest comerț se află în pragul ruinei astăzi. Să mai amintim o manufactură de lumânări stearice, de postavuri grosolane, tăbăcării și nu mai rămâne nimic de adăugat. Țăranii își fac ei înșiși încălțămintea, hamurile, vestele îmblănite, căciulile din piei neprelucrate; soțiile lor fac câteva pânze pentru gospodărie și pâslă pentru hainele masculine: oricât de imperfecte le sunt războaiele de țesut, se servesc de ele cu îndemânare. Țăranii au puține nevoi în ceea ce privește îmbrăcămintea, și războaiele acestea le
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
planșă, rectifică, explică modificarea. Halate albastre fac cerc în fața colegei care vorbește despre schiurile cumpărate de la un turist olandez și despre dezbaterile tribunalului care i-a acordat divorțul și locuința. Se anunță că la Blănăria de la parter se vând scurte îmblănite. Trei halate solicită permisiunea de-a coborî la Blănărie. De câtăva vreme, este obligatorie uniforma halat albastru cu ecuson și fotografie. Peste paltoane, peste jachete de lână, pulovere. Frig, foarte frig... Unii poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de minute. Ce s-a întâmplat în vară ? Celălalt zâmbește oblic, roșește, scoate ramele aurii de pe nas, regăsește vocea cuvenită : — Am să-ți spun. Își îmbracă paltoanele. Un palton gros, negru pentru domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dedesubt împinsă înainte. S-ar zice că primește cu ironie orice evaluări ale viitorului. Domnul cu păr ondulat și scurte șuvițe argintii își trece mapa sub brațul stâng. Scoate mănușile. Îmbracă stânga, dreapta. Celălalt vâră ambele mâini în buzunarele scurtei îmblănite. Trec prin dreptul vitrinei unei librării. Dacă ar fi să ne luăm după toate vorbele... Mi-au parvenit și ipoteze mai extravagante. — Nu știam. Nici nu ar interesa, răspunde, într-un târziu, glasul de sub fularul galben. Nu se privesc ; înaintează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu al orei. Bucuros că se află între ceilalți, că există. Străzi jilave și reci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poarta Încuiată. Apoi se auzi vocea pe care o aștepta Logan: — Laz, era și timpul, omule. Mi-au Înghețat boașele aicea! Colin Miller, cu obrajii Îmbujorați și nasul roșu, Înfofolit cu o haină neagră, cu ghete groase căptușite și pălărie Îmblănită. Foarte rusesc. — Urcă. Reporterul se sui pe bancheta din spate și un alt bărbat Înfofolit bine i se alătură. Logan se răsuci brusc, strâmbându-se de durere când stomacul Îi aminti de copcile care-l țineau la un loc. — Laz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
băiat bun. N-o să facă poze de groază, nu-i așa, Jerry? Jerry privi confuz o clipă, iar Logan știu că exact asta i se spusese să facă. Îmi pare rău. Tu și-atât. — La naiba. Miller Își scoase șapca Îmblănită, scuturând zăpada Între scaunele din spate. Îmi pare rău, Jerry. Du-te să aștepți În mașină. E niște cafea Într-un termos sub scaunul șoferului. Să nu mânânci toți biscuiții cu ghimbir. Înjurând În barbă, fotograful coborî din mașină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
măști de gaze. Apoi Logan Începu turul. Adăpostul numărul unu: gol, cu excepția reziduurilor de scursori și lichide. Adăpostul numărul doi era cel În care Miller avusese prima dată parte de duhoare. Deveni surprinzător de tăcut când pășiră printre cadavrele descompuse, Îmblănite. Mărimea mormanului era Într-adevăr uimitoare. Chiar dacă jumătate dintre animalele moarte fuseseră mutate În containerele pentru deșeuri de afară, mai rămăseseră cu sutele Înăuntru. Bursuci, câini, pisici, iepuri, pescăruși, ciori, porumbei, câte-o căprioară. Dacă murise pe drumurile Aberdeenului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mine, dar fără Îndoială ești liberă. Cât am fost de orb. Dacă ți-au rămas aici lucruri de care ai nevoie, scrie-mi și ți le voi trimite. Deocamdată Îți expediez un pachet cu trei cămăși de noapte, papucii Îmblăniți și fotografiile. Dar dacă nu te deranjează, vreau să păstrez fotografia cu noi doi În satul Betleem din Galileea“. Din scrisoarea asta, Yael trase concluzia că Fima nu avea să pună nici un fel de piedici În calea divorțului. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care Îl ținea În mână și Îl Îmbrăcase cu niște haine de-ale lui Uri, o pereche de pantaloni și un pulover roșu, care Îi erau mari, dar În care se simțea totuși bine. Picioarele Îi erau vârâte În papucii Îmblăniți pe care Îi adusese Uri din Portugalia. Iar hainele lui erau atârnate la uscat pe un scaun, În fața căminului. Discutară despre literatura latino-americană din ultima perioadă, despre realismul magic, pe care Nina Îl vedea ca pe o continuare a tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dobitoc ești. Când Nina ieși din baie, peste douăzeci de minute, curată, parfumată, Îmbrăcată Într-un halat maroniu, dispusă să se Împace și să-l consoleze, găsi hainele soțului ei Împrăștiate pe jos, focul pe cale să se stingă și papucii Îmblăniți aduși de Uri din Portugalia zăcând lângă ușă ca doi pisoi morți. Fima dispăruse. Dar observă că terminase băutura și că uitase cartea despre Leibowitz, dar și unul din ciorapii săi, ce atârna pe spătarul scaunului din fața focului, care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu-ne să coborâm. Mama în mantoul ei de biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le cumpărase special pentru „la țară“, fratele meu și cu mine în paltoane grele de lână, cu băștile pe cap. Stăteam pe esplanadă, în aerul rece, tăios, urmărindu-l pe tata care se opintea să înainteze prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acele fructe, dar să le și găsești bune. XVIItc "XVII" Iarnatc "Iarna" Zăpada devenise acum un lux pe care familia și-l permitea când se mai calmau lucrurile în branșa construcțiilor; treceam prin ea în pantaloni de piele și ghete îmblănite, simțind încă pe față o arsură ușoară de soare și vânt. În amurgul timpuriu, lumina din galantarele magazinelor de sport, ale cofetăriilor, ale buticurilor cu bijuterii sau suvenire cădea pe carosabil, unde tălpile săniilor cu cai trasau dâre paralele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Întrebat ea automat, În timp ce o altă cameristă venea după ea cu un cercel În mână, pe care Miranda uitase să și‑l pună. Ai scris ceva, nu? Purta unul dintre costumele ei clasice Chanel - cu guler rotund și cu margini Îmblănite - și avea un șirag de perle extraordinar de mari. — Bineînțeles, Miranda, am zis cu cu mândrie. Cred că va fi ce trebuie. M‑am dus la ea, după ce am băgat de seamă că nu face nici un efort să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
șase schițe de ținute vestimentare pe care Lucia le desenase pentru sub‑categoria cu pricina și am Încercat să ghicesc ce anume ar arăta cel mai puțin ridicol o dată pus pe mine. După o Întâlnire jenantă cu un tank top Îmblănit și o pereche de cizme de piele până la pulpe (adică, da, până peste genunchiă, m‑am hotărât În cele din urmă să port toaleta de la pagina treizeci și trei, o bluză ușoară, colorată, de la Roberto Cavalli, cu o fustă mini și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
casă la curățenie, iar ea va pleca la cumpărături. Se privi gânditoare, neștiind cum să se îmbrace. Sportiv sau elegant? Alese până la urmă să-și pună o haină de blană trei sferturi peste pantalonii negri de stofă și niște cizme îmblănite, cu toc jos - e ianuarie, totuși. Precis că e și ger. Asta i-ar mai lipsi, să răcească, să facă iar una dintre răcelile ei de pomină toc mai acum, la început de an! Se uită pe geam. Afară era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
forțează să-și repete în minte aceste cuvinte, cu atât dârdâitul puternic se încăpățânează să nu dispară. Și odată cu el, o presimțire neagră începe să-l apese, ca și cum ceva rău se întâmplase sau urmează să se întâmple. Din buzunarul scurtei îmblănite, scoate o bucată de piele fină cu ajutorul căreia curăță atent lentila optică a lunetei. Un lucru asupra căruia instructorii insistaseră din prima zi a sosirii la școala de lunetiști. Unul dintre ei, cu stagiu vechi încă din timpul războiului civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]