463 matches
-
apă rece, de munte. Paralizat de emoțiile acestei întâlniri care, după cum mi-a dat de grijă părintele Melchisedec, trebuie să fie scurtă tac chitic. Maestrul știe de la Stareț de ce-am venit și ce vreau să-l întreb, încât, mă îmboldește el cu diverse întrebări, ca pe un strănepot de la care vrea să mai afle informații despre un loc drag lui, Fălticenii. Care-i de fapt numele matale sau al părinților, cel original, din vechime, fiindcă cel pe care-l porți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lucru sigur! Și vă veți prăbuși după neamul afurisit al ghibelinilor, gata să trădeze pe toată lumea, Începând cu Însuși izvorul lor de mișelii: acel Frederic pe care Îl admiri atât de mult și pe care ei Înșiși l-au ucis, Îmboldiți de cupiditate! - Ce vrei să spui? - Anticristul a fost asasinat de feciorul bastard Manfred, care a vrut să pună stăpânire pe pământuri și pe coroană, după ce papa Inocențiu i-a promis că Îl va Învesti rege al Siciliei. - Minți! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sunete și imagini, ce parcă se ridicau din podeaua de lemn. I se părea că sub picioarele lui se deschiseseră străvechile morminte ale morților Îngropați În biserică și că umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și să Îl Îmboldească la acțiune. Când redeschise ochii, chilia era inundată de lumină. Se uită În jur, cu mintea Încă Încețoșată, Încercând să socotească după Înălțimea soarelui cât timp se scursese. Astrul trecuse deja de culme și Începea să coboare spre apus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
faci. Vreau să fii mensch. Ai mai puțin timp la dispoziție decât crezi. Băiatul ăsta o să te bage în bucluc. Are ochi de pungaș. Hai, spune drept - nu-I așa că-I hoț? Aha! Nu-mi răspunde. Spune-mi, îmi zicea, îmboldindu-mă. Spune drept! Îi răspundeam tăios „Nu“ și mă întrebam oare ce știa de fapt și de unde. Căci Jimmy, exact ca și Stashu Kopecs, înhăța orice poftea din magazine și de pe tejghele. Și exact la acea dată eram băgați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu paie și foșnet de grădină zoologică unde câte un prizonier se ridica de la el din pat ca să privească printre gratii. Am văzut și surdomutul care o luase pe coajă, ținându-și capul pe pernă ca un magician. Am fost îmboldiți până la capătul sălii unde era gardianul de servici, care dormea, sau poate că așa moțăia el toată noaptea, într-un scaun sub coada de pește a unei panglici legate de grătarul ventilatorului. Ne-au băgat într-o celulă mare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sistem de îndemnuri. Nu era infailibil, însă permitea greșeli suportabile. Clem nu încerca să mă aiurească atunci când aborda subiectul ăsta așa de important, deși scopul lui principal nu era să-mi vorbească atunci când mă vizita. Nu era acolo să mă îmboldească de la spate sau să îmi dea vești despre Jimmy Klein, care era deja căsătorit, făcuse un copil, și lucra într-un magazin; sau despre fratele lui care încerca să-și croiască drum pe scenele mari de pe Broadway. Venea pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în cabina de probă, și chiloți și combinezoane; și reușise să scape de închisoare pentru că-l convinsese pe psihiatrul curții judecătorești că ar avea bani să plătească, numai că era lovită de cleptomanie. Era mândră de asta și mă tot îmboldea să procedez și eu la fel dacă cumva mă vor prinde - știa desigur că ciordeam cărți. Mai era un lucru, de care nu era la fel de mândră. Cam cu un an în urmă, noaptea târziu, când tocmai trecea pe o alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și acolo exersam cu Caligula, ca să îl obișnuim să își ia zborul în timp ce ne mișcam. Când a învățat acest lucru, încrederea Theei în el a fost complet recâștigată. De fapt, ne descurcam bine. El ședea pe brațul meu, eu îl îmboldeam pe Bizcocho să o ia mai repede la picior, iar vulturul se proptea bine cu picioarele și îmi strângea carnea brațului prin mănușa de demon. Eu îi scoteam gluga și dezlegam lanțul - ca să fac asta trebuia să dau drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
astea, avea cearcăne mari și vinete de atâtea griji în perioada asta. Când apărea și Arthur începea imediat să vorbească despre bani și slujbe. De îndată ce se ivea schimba invariabil subiectul către asta. Era o anume slujbă pe care îl tot îmboldea s-o ia. Dar el spunea: „E o farsă!“ Și apoi începea să râdă molcom, în maniera lui posacă, iar pielea i se încrețea în jurul ochilor: Da, da’ banii nu-s o farsă. Oh, te rog, Mimi. Nu fii absurdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ceva făceam eu. Chicotitul din stânga ei se înteți. — Ei bine, ceva aș fi făcut, a stăruit doamna. Le-aș fi spus eu ceva. Crede-mă! Ei, drăcia dracului! Vorbea cu un aplomb crescând, de parcă ar fi gândit că noi ceilalți, îmboldiți de soțul ei, am putea descoperi nota de bravură - de vitejie - din elanul ei justițiar, oricât de juvenil și de nepractic ar fi fost acesta. — Nu știu ce anume le-aș fi spus. Probabil că aș fi bâiguit ceva idiot. Dar, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cred că simte o atracție matern-sexuală pentru mine. Dar, în ansamblu, nu o fac cu adevărat fericită. Oh, ajută-mă Doamne! Unica mare consolare este că iubita mea nutrește o dragoste nemuritoare, primordială, neabătută pentru instituția căsătoriei în sine. E îmboldită de instinctul casnic primar. Țelurile ei maritale sunt atât de absurde și de înduioșătoare! Visează să stea la soare ca să se bronzeze puternic și apoi să se ducă la recepția unui hotel sclifosit și să întrebe dacă soțul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ridice și să propună ca suma votată pentru zugrăvirea Casei de Reuniuni să fie donată pe recenta listă de subscripții deschisă pentru construirea unui sediu nou în „Țara Pustie“, dincolo de canal. (Trezorierul, Nathaniel Romage, foarte atașat de clădirea Casei, îi îmboldea pe toți, în secret, să voteze pentru zugrăveală, pentru că se temea exact de aceste procese de conștiință ale unora dintre membrii Reuniunii, care erau în căutare de scopuri mai nobile.) Dar în timp ce pieptul îi palpita de emoție și ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de păianjen. Împreună cu Ruby, Alex făcuse o curățenie temeinică în toată casa și acum se putea bucura de ea. Munca, în tăcere, alături de Ruby, îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o pe servitoare, înveselind-o. Alex se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lung, o încercase și se gândi că ar fi păcat să nu încerce și o rochie. Rezultatul i se păruse atât de nostim și de fermecător, transformarea atât de completă, încât se simțise obligat să împărtășească și altora gluma și, îmboldit de whisky, pornise pe urmele lui Tom. Nu-și mai putea aminti cu claritate întreaga seară, mai ales ultima parte care părea plină de pete negre. Dar când se întorsese în Travancore Avenue, constatase că frumoasa rochie a lui Judy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adâncime, afundându-se cale de zile și zile întregi, prin zăvoaie și prin pâlcuri de pădure vârstnică și încâlcită, care transformau după-amiaza călătoare, în amurg. Curioși, băștinașii schismatici și hirsuți, le permiseseră papistașilor înzăuați să avanseze tactic o vreme, până când, îmboldiți de răsuflarea premergătoare a iernii și plictisiți, probabil, să-i tot iscodească, într-o vineri, pe la prânzișor și fără nici un fel de avertisment, declanșaseră atacul. Ambuscada lor devastatoare, reușise. Mândrii cavaleri ai Occidentului, nici nu știuseră ce i-a lovit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Fratelui, ca și experiența sa profesională îndelungată, care-i interziceau să accepte, în litigii, la bară, ceea ce nu era în mod cert dovedit, îl mențin pe acesta din urmă, însă, cât de cât lucid, sceptic și pe linia de plutire, îmboldindu-l avan ca să mai ceară un temei. Un răspuns, un semn..., mă rog, fie și o explicație logică, pentru ceva ce sfida, aparent, orice logică! Un... semn divin? O probă? Un miracol? Dar dacă suntem pradă, eu, cu Dan și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ultima falangă fiind pierdută, în mod violent, după primirea unui toc țeapăn de bătaie, de la prietenoșii grănicerii sârbi, cândva, odată cu confiscarea mai multor baxuri de țigări Kent, din Dacia rablagită, cu care încercase să le treacă pe fâșie...), Mariusache se îmboldea să-și întâmpine oaspeții, cu veselia frustă și gregară a orășeanului modest, versatil și trotilat, utilizând și o formulă tandră de curtoazie, cu deosebire dragă Poetului, care o și pusese mai de demult, în circulație: Hai noroc și sănătate și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poată să Întoarcă mingea unei Întrebări În terenul adversarului. Mătușa Sylvia rămase pe gânduri. Porția dublă de prăjitură Pavlova o ajutase să se trezească. — Un pic, răspunse ea. Astăzi a fost mai dezmorțit, nu? Dar cred că din cauză că-l tot Îmboldeam eu, așa că era cam agitat. Nu-i o companie prea plăcută, dar spre sfârșit a fost mai vioi. Când suntem singuri Își arată adevărata față. E cald, e cu picioarele pe pământ și te poți baza Întru totul pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aia; chiar dacă le-ar fi avut, nu le-ar fi putut folosi: În satul nostru Încă nu fusese adusă electricitatea. Când s-a lăsat noaptea, au aprins felinare și lămpi. Ginerică era din ce În ce mai emoționat, iar boala de care suferea Îl Îmboldea cu necruțare și mișelie. Nu l-a văzut nimeni când a băut primul pahar. După care nici el n-a văzut ori nu și-a amintit mare lucru. Poveștile spun că, după ce băgaseră de seamă că mirele lipsea cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne cam luase fața, dar l-am iertat repede, că n-o făcuse din răutate. Era chiar un om bun, puțin cam repezit și isteric uneori, dar cu un suflet mare și zbuciumat - semn de intensă trăire spirituală. Demonii Îl Îmboldeau din când În când și Îi cășuna pe te miri cine. Cu mult Înainte să se ia la pumni cu profesoara Lizica, venea fierbând de la o clasă a șaptea și exploda În cancelarie după ce arunca pe masă catalogul. Tremura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a dezlegat. De pe pozițiile lui, Ivan trăgea foc razant aproape la firul ierbii. Erau așa dese gloanțele, că nu rămăsese ridicat nici măcar un fir de trestie. Toate erau retezate la două palme de pământ. Și-atunci ce făcea soldatul Îmboldit de frică și de dorul nevestii? Își găsea o poziție cât mai bună, ca să nu obosească prea repede, și-și sălta un picior peste marginea tranșeei; era aproape cu neputință să nu capete glonțul pe care atâta Îl dorea. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuse sete. Părăsise drumul de căruțe șerpuit și-o luase pe de-a dreptul, pe spinarea povorâtă a unui deal pe care se jucase, copil fiind, dându-se pe fund la vale, pe o potecă alunecoasă. Așa făcuse și atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fonduri pentru construirea unui rând de bănci pe partea dinspre Miazăzi a micului și cochetului nostru stadion comunal care, până acum, nu a avut nici picior de bancă. Nu putem acum, la sfârșit, să ascundem curiozitatea care legitim ne Îmboldește: am vrea să aflăm - date fiind cele ce se spun despre bărbăția lui Îndoielnică și apucăturile pidosnice - ce avea de gând Repetentu să facă În odăile celor trei femei către care se pornise?!?! Semnat: Suporter”. Rubricile de Fapt divers sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nenorocirile care-l Împinseseră, una câte una, cu brânciuri Împotriva cărora nu era putință de răzvrătire, către singurătate, venise și semnul cu prăbușirea nucului din senin și a acoperișului de trestie. Nu se mai apucase să-l repare, căci Îl Îmboldea un gând ascuns. Când Dumnezeu venise la taifas și la Întins În miere cu mieji de nucă, Nae se apucase să se roage pentru o moarte ușoară și nici nu-și dăduse prea repede seama că Atotputernicul Îi Îndeplinise dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În ansamblu se poate Întâmpla ca toate aceste imagini, și În general toate lucrurile care se raportează la natura corpului, să nu fie decât vise sau himere. Prin urmare, văd deslușit că voi avea tot atât de puțină dreptate spunând: Îmi voi Îmboldi imaginația pentru a cunoaște Într-un mod mai distinct cine sunt ca atunci când voi zice: acum sunt treaz și zăresc ceva real și adevărat, dar, fiindcă nu Îl văd Încă Îndeajuns de limpede, voi adormi de Îndată, pentru ca visul să
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]