9,965 matches
-
-i pună și perna, să scoată o pătură subțire și să rămână cu ea, să nu plece. Cu gesturi atente, pline de tandrețe, Eugen a învelit-o după ce i-a desfăcut nasturii de la bluză și s-a întins lângă ea, îmbrățișând-o. S-au sărutat lung și ea, ghemuită toată la pieptul lui, cu ochii închiși, șoptea ceva de genul "te iubesc", din ce în ce mai rar, până a adormit. După ce s-a convins că respiră regulat în somn profund, Eugen a sărutat-o
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
Maria Doina Leonte 40 o adiere - în zbor planat spre luna ultima frunză Ion Rășinaru 41 bătrân pe prispa- razele apusului umplând cotarca cotarca, cotărci, s.f. (reg.) 1. cosar pentru porumb; coșarca, hambar, patul, porumbar. 42 o viață-n mal* - îmbrățișând stelele sălcia la mal *lut,țină,mal 43 șatra de țigani - în dangătul aramei alai după dric doina bogdan 44 cărând provizii - mușuroiul cârtitei prea greu de urcat Patricia Lidia 45 vântul toamnei deschizând toate porțile - nici un oaspete... 46 drumeț
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_202.html [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
lume doi copii frumoși. Avea nevoie de odihnă, de relaxare și de plăceri. Își aminti cum îl primea Delia în ultimul timp acasă. Îi povestea încâlcelile din viața clienților săi. Gata, isi spuse, m-am eliberat! — Ce surpriză, Toma! Se îmbrățișară. Câți ani au trecut de la ultima noastră întâlnire? Nu prea multi, zise Toma, fostul coleg de medicină. Doar doisprezece. — Cu ce ocazie pe aici? Ești în concediu? — Nu, o problemă personală m-a gonit departe de București. Ești colegul meu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1469092779.html [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
bietului îndrăgostit de o himeră, iar viața mi s-a stins fără iubire, Din piatră sunt dar nu pot dăinui fără a fi iubit, Iar erele cioplite-n mine sunt azi o amăgire! Ești vie, dar si mereu nepăsătoare Mă-mbrățișezi cu lacrimi dar, altul e iubit, Nu știi că fierbințeala sarutului mă doare Și-atunci când pleci, mă lași nefericit! M-atingi și mă alungi, ah, cât mă doare Din piatră sunt dar simt cum mă aprind Și mă supun, pentru
STATUIE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/florentina_craciun_1449613834.html [Corola-blog/BlogPost/358503_a_359832]
-
și ger Și incă voi mai dăinui în multe ere, Tu să nu uiți c-ai fost un vis frumos și efemer Și piatra plânge deci să nu plâng, nu-mi cere! Ai vrut să mă ascunzi de tine Mă-mbrățișai jelind iubirea altuia, Și te iubeam chiar și așa,căci pentru mine Erai minunea, ce viață-mi dăltuia! Mai dă-mi o noapte, numai una, Și piatra care o privești,va fi a ta... întotdeauna! Florentina crăciun Referință Bibliografică: STATUIE
STATUIE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/florentina_craciun_1449613834.html [Corola-blog/BlogPost/358503_a_359832]
-
familii de peste Olt, din zona Romanaților și alte cinci familii din Cărbuneștii Gorjului - de aici și denumirea de Olteni. Graiul localnicilor are prin aceasta irizări de culori și accente? Localnicii vorbesc în graiul pur oltenesc. Cine a avut brațe de îmbrățișat mai generoase de la unul spre celălalt: duhul cântecului, ori viitorul cântăreț Gheorghe Gheorghe? Și unul, și celălalt! De mic mi-a plăcut a cânta , am iubit câmpul, pădurea, susurul izvorului, răpăiala ploii, animalele, muncile câmpului. Mi-a plăcut viața, omul
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404506876.html [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
pat de sunete, rostogolite umbre, dragoste lasă să curgă. acidul minciunii, așternuturile arde. tâmpla ta, tâmpla mea zdrobesc fumul alb al întâmplării. ne-am întâlnit pe cheile solului. partitura s-a dizolvat. hârtia înnegrită - istorie a mâinilor deschise în gol, îmbrățișând nimicului torsul. alb-negru film se derulează, pe pânza cinematografului aflat de mult în faliment. spectatorii surâd nopții. fiare ale pădurii indiferenței, lasă aplauzele să sperie copilul din inima gândului, remodelat de frică. sărut între două forme. tăiere a moțului liniștii
SĂRUT ÎNTRE DOUĂ FORME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Sarut_intre_doua_forme_anne_marie_bejliu_1331045778.html [Corola-blog/BlogPost/348391_a_349720]
-
anul 1910. Rusia a trecut printr-o revoluție. Lev Tolstoi și-a publicat deja capodoperele Anna Karenina și Război și pace. E adulat în țară și în lume. Dar faima are prețul ei. Sfâșiat între „religia“ sărăciei, pe care a îmbrățișat-o cu speranță celui care vrea să-și salveze sufletul, si traiul fastuos impus de soția sa, Sofia Andreevna, Tolstoi nu își găsește liniștea. Dornic să i se piardă urma, părăsește Iasnaia Poliana, locul în care și-a petrecut aproape
Jay Parini: Ultima gară. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/jay-parini-ultima-gara-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339500_a_340829]
-
înfăptuită lucrarea-ncredințată pe pământ! Despovărat își simte duhul. Deci liber e din corpul său să plece, să se-ntoarcă-n tină! Și nu încheie bine rugămintea, căci brațele încă întinse-n lături, de Cruce țintuite, vor, alungite-n voie, să îmbrățișeze firea! Da! Să ocrotească ce prin fapte și vorbe drepte miracol a făcut... și să-nmulțească-n bine omenirea! Dar timpul nu-l slăbește! Îl îmbie lin să se întoarcă în lutul din care s-a-ntrupat. Pe nimeni nici în clipa
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
înadins. Ziua Morților - doar iedera aprinsă la crucea veche Fratila Genovel Florentin Cine observă cu atenție și empatie lucrurile ne poate oricînd surprinde cu o viziune inedită și compensatoare. Morții fără de lumînare se bucură de un foc mai subtil, care îmbrățișează fără să mistuie Ca în versurile lui Blaga din Cîntecul focului: Cît e întinsul și-naltul luminii, dumnezeu singur arde suav cîteodată prin tufe fără de-a mistui. El cruță și mîngîie spinii. Referință Bibliografică: Corneliu Traian Atanasiu, comentarii / Valeria
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Corneliu_traian_atanasiu_comentarii.html [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
colțul de rai”. Poeta scrie ca și cum ar oficia “într-o liturghie a cuvintelor / cu același potir / ne-am înfruptat din Cer / o secundă / cât Veșnicia / am zburat / pe aceeași aripă / frumusețe și durere / tu și eu / înfrățiți / în singura cristelniță / îmbrățișați de Cuvânt / sub singura cruce / albă / de poeme” (Semenului meu amirosind a Cer). De fapt, Maria Doina Leonte consideră întreaga planetă drept “Altarul de sub singurul cer” unde “Scriptura tace cu file neîntoarse / Fereastra nu se mai deschide spre fântână / În
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
în brațe,fără să spună ceva,îl strânse tare că pe un copil la piept, pana cand văzură cabană făcându-se scrum.Vazand fumul din depărtare inspectorul,câțiva oameni și Aongus alergau în pădure,gasindu-i pe cei doi încă îmbrățișați cu lacrimi în ochi. - Îmi pare bine să vă văd teferi.Aongus mi-a expliacat ce s-a intamplat.Presupun că înăuntru era Nickolas,nu? -Da,spuse cu regret Will,a venit să se razune dar totul s-a întors
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494011568.html [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
umană, despre familie, fie despre orice comunitate umană - care se închide în sine, trăiește pentru sine, se sinucide, spunea Arhiepiscopul Anastasie. Trebuie să găsești temei în adevăr să te deschizi necondiționat spre oricine și chiar să fii pregătit să-l îmbrățișezi. Mă opresc aici, cu toate că aș putea să adaug încă multe persoane ... Poate într-o bună zi am să fac un catalog cu toți cei de la care am învățat lucruri importante. - Preacucernice Părinte Profesor, în altă ordine de idei vin să
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed by http://confluente.ro/_mai_intai_de_toate_trebui_stelian_gombos_1359377435_hirmr.html [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
privind tinerii din Piață Universității auzim opinii care aparent îngrijorează dar dintre care ni se pare că unele nu șunt făcute chiar de bună credință. Nu credem că ne confruntăm cu o mișcară anarhista, chiar dacă unii dintre tineri par să îmbrățișeze această orientare extremă. Dar ceva totuși se întîmplă. În timp, ideile și pozițiile se vor cristaliza și vor fi clare. Notam, însă, ca în ultimul timp și în general, tineretul, atît occidental cît și în alte părți ale lumii, e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/revolta-tinerilor-din-romania/ [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
pe pereche de sâni și mai unde pe posterior ce fel de posterior ca al morăriței lui Zorba pe ochii căutători scăldați în ploaie de lacrimi sau zâmbind ca frumusețea mângâieri de gheață unde pe două trupuri în nud cum îmbrățișate la umbra unui trandafir scriu iubesc sunt iubit și nici nu o să fiu prea bătrân și dacă o să fiu întineresc în iubirea ta tu ești frumoasă atât de tânără îți va ieși mă vei întineri ți-am spus totul când
LA UMBRA UNUI TRANDAFIR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 by http://confluente.ro/La_umbra_unui_trandafir_gheorghe_serbanescu_1376945226.html [Corola-blog/BlogPost/366600_a_367929]
-
mi-era dor de ea! îi strigă bărbatul râzând, lasă că n-o fi bai! Sau, care-i treaba ta, patroane? Și apoi se îndreptă spre ei. Patronul se ridică brusc de la masă și dădu noroc cu el, apoi se îmbrățișară. Amândoi se bucurau de întâlnire și lui Ghiță nu-i rămânea decât să asiste la exuberanța lor, fiindcă Jean, părea că uitase de el. Dar nu-și făcea probleme în legătură cu acest lucru, știa prea bine că niciodată memoria cuiva care
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TOAMNĂ TÂRZIE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamnă târzie Iarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic, Fulgi de nea acoperă frunzele obosite, Este o uniune între viață și moarte, Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere. Căldura micilor picături de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1414262244.html [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
scrisă. Dragoste fără margini se topește în albul zăpezii, Resemnată în tinerețea noului anotimp, Clipe de amintiri îmi umplu sufletul de bucurie. Azi am aflat că iarna mă iubește și pe mine, E prima iubire din viața mea, M-a îmbrățișat cu drag Și-a lăsat să coboare pe buzele mele o stea de zapadă. Referință Bibliografică: Toamnă târzie / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1394, Anul IV, 25 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Maria
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1414262244.html [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
Viorel se repezi în vârful mormanului de gunoi, rostogolind pe iarbă cutia ruginită din care se auzeau strigătele lui Hărnicel. Ce bucurie îl încercă atunci când, ridicând capacul tăios, îl descoperi pe bietul melc argintiu printre resturile de pește stricat. Se îmbrățișară plângând, iar Viorel îi povesti ce făcuse Limax cu orășelul cel nou de îndată ce Hărnicel dispăruse. La rândul lui, Hărnicel povesti cum se trezise în loviturile cu care fusese scos din căsuța lui și cum fusese închis în cutia veche de
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
amintiri frumoase. O trezi din visare zgomotul ușii deschise cu forță de Florin. Nu se uită la ea. Nu pentru că ar fi fost supărat. Avea drumul știut spre bucătărie, mecanic, fără altă țintă decât cafeaua. Îl urmă, tiptil, și îi îmbrățișă spatele generos, punându-și obrazul pe el cu dragoste. El mormăi, mai întâi morocănos, după care se întoarse și primi un sărut dulce, care îl luă puțin prin surprindere. Mira se strânse la pieptul lui, șoptindu-i: - Bună dimineața, iubire
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1468080492.html [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
vie dependentă de ocean. Sunt zile în care îmbrățisez aleatoriu copacii zemoși din zare. Simt junghiurile lunii cum se leagănă pe sub fereastră. Mă întreb retoric dacă mai există iubire. Deschid filele reci ale cărților din bibliotecă. 5000 de suflete mă îmbrățișează cu trupușoarele pale, ștrengăresc , mă sărută pe pleoape și îmi urează noapte bună. Sunt singurele inimi reci ce îmi înțeleg paradoxalul abis lăuntric. Optimismul e doar o mască necesară accesării claviculelor morții. Mă întreb retoric dacă phoenicșii au dreptul a
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1488064507.html [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
În sfârșit, a ajuns. El este, nu are cine altcineva să fie!, a spus ea, vizibil emoționată. Când aceasta a deschis ușa, în pragul ei am deslușit silueta unui bărbat. - Fred, dragul meu Fred!, a strigat Nona și l-a îmbrățișat. Ți-ai respectat promisiunea! Ai venit! Corina Diamanta Lupu București 27 octombrie 2014 Referință Bibliografică: LOGODNICUL MEU, FRED (Partea a treia) / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1396, Anul IV, 27 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1414402620.html [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
pornit, în ciorapi bleu și roz, să gonească nonconformiști în Țara Munților Triști. Sufletul lor vagabond căuta, ca un mitic James Bond, un asin vorbăreț aurit, doar antilope-au găsit. Antitancuri, antitalente scriau festina nunc lente, șerpii, păianjenii frați se-mbrățișau îndoliați. Cin-nu trăiește nu moare, știe și șăful cel mare, zidul nu sparie deloc, dă-mi brelocul, Pasăre Rok. Am rămas fără de pretini, fără dietă și piepteni, fără iubită, doar glorie, ce nu conține-o calorie. Brusc se aude în
CĂRĂBUŞUL DE AUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1404190470.html [Corola-blog/BlogPost/347420_a_348749]
-
să-i pot struni cumva. Intervenția promptă în numele lui îi plăcu. Frigurile amenințau reinstalarea bolii așa că n-avea timp de pierdut. Își dezgoli mintea de orice altceva în afară de ceea ce avea să le spună, deschise ochii și își imagină cum îi îmbrățișează pe fiecare. E timp de odihnă berechet după aceea acum trebuie să termin ce am început! Îi displăcuse dintotdeauna să se lase așteptat. Inspiră adânc 5 secunde savurând letargia care i se instala încet încet în oase înainte de a începe
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Rugul_alexandru_craciun_1381062981.html [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
și ne-am uitat, am alergat după ea degeaba, tatăl ei, procuror a zis că sunt un golan, nu-l salutam, apoi am cunoscut o elevă mult mai deșteaptă decât mine, am ascultat împreună Sonata lunii, am vrut s-o îmbrățișez, m-a respins, ne-am certat, apoi a murit tata, era tânăr, o colegă mi-a alinat suferința, am plecat la Moscovia, mi-a plăcut locul de execuție din Piața Roșie, mai puțin Kremlinul, că era închis, Stalin fusese scos
BIOGRAFIE –POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1410583671.html [Corola-blog/BlogPost/361982_a_363311]