226 matches
-
hotare, Într-un spirit profund antirealist, de pe o poziție burgheză. Ea nu biciuie cu puterea năpraznică a urii de clasă chipul hâd al burghezo-moșierimii, deși, prin mijlocirea Mironei, afirmă deseori că nu merită decât un dispreț neîndurător. Dimpotrivă, Cella Serghi Îmbrobodește realitatea și În fond protejează burghezia, folosind tehnica confuziei. (Ă). Personajul romanului Cellei Serghi descoperă lupta de clasă abia la Paris, iar când trebuie să o surprindă În țara noastră, figura comunistului român Vasile este cu totul episodică și convențională
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Nimic nu zvâcnește în măruntaiele lui. Cu delicatețe, dar fără urmă de emoție, îi îndepărtează mâna. Pe cât îi permite obscuritatea, caută să-i cerceteze chipul acoperit de șuvițe răvășite, căci părul a scăpat de sub plasa de mătase cu care se îmbrobodește în fiecare seară. O imagine cu totul insolită chiar și pentru el, pentru că în timpul zilei își înoadă părul la spate într-un coc, menținut cu bentițe și ace. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri nerostite. Soția perfectă. Idealul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anunțată logodna lui cu Agrippina, prințesele Salome și Berenice au luat-o cu ele și au părăsit Roma ca să fugă de gura lumii. Speraseră probabil, în ciuda oricărei rațiuni, într-un alt final. S-ar putea ca Livia s-o fi îmbrobodit chiar și pe Salome, după obiceiul ei, cu vorbe mincinoase. Au plecat acasă prelungind călătoria cu un periplu prin Grecia și Asia Mică, unde numele lui Herodes cel Mare este încă venerat până și de greci. Iar el, fără știrea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de starea ei de sănătate. Da, lucraseră bine. Senzația de ușurare îi slăbi. Se scutură. Un moment! Ce e cu... și cu... și... Craig se lăsă pe spate, râzând în sinea lui, fără bucurie, de el însuși. Aproape că îl îmbrobodise. Dar nu chiar. O privi lung pe Anrella, cu ochi duri, strălucitori, reflectând. Probabil că nu era prima femeie care-și mințise soțul fără să clipească. Constatarea asta nu făcea realitatea mai ușor de acceptat. Ea nu se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
scos de sub unghiile unui mort și l-a vărsat În ceai, că mi-a mers așa de rău? Ce-ar fi să-l rog să aducă pe Onisei Înapoi În patul meu, dacă tot se laudă că are putere să Îmbrobodească persoanele iubite? Ba bine că nu, se răzgândi Mașa, ce să fac cu el În pat, nici când fusese aici nu prea era bun de nimic... Ce-ar fi să-l rog totuși, continuă ea, să-mi dea În boghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
forma, iar universul mare e circumscris celui mic... Înțelegi?“ Desigur că Mașa nu Înțelegea nimic din toate aceste teorii. Care, la drept vorbind, nici n-o interesau. Pentru ea tot ce spunea Extraterestrul era vorbărie goală. „Probabil vrea să mă Îmbrobodească. Cum e posibil, Își spuse ea, ca un singur suflet să viețuiască În două sau mai multe trupuri ce se mișcă În locuri diferite? Sau cum pot ocupa mai multe trupuri același loc În spațiu? Ceea ce-mi spune această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
i-am căutat eu agrafele, el și-a lustruit pantofii, fluierînd o melodie ciudată. — Ciudată? — Da, cred că era o reclamă de la televizor... — Ei, hai! N-ai decît să te legi la ochi dacă vrei, dar nu Încerca să mă Îmbrobodești și pe mine. — Da, poate că a existat totuși ceva. Cred că o agendă cu numere de telefon... Pentru prima oară am zărit o oarecare stînjeneală În mișcări, În clipa În care s-a Întors spre colțul unde fusese telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lui Timofte, nevasta omorâtului. Da’ era o femeie mititică și iute, tânără, abia împlinise douăzeci de ani, cam smolită la obraz, cu sprâncenele groase puțin încruntate. Când vorbea, îi tremurau ușurel nările. Era îmbrăcată cu cațaveică cafenie, cu fustă roșă, îmbrobodită cu bariz verde și în picioare cu ciuboțele de cordovan cu potcoave de alamă. Se oprește și se uită țintă la judecător, își duce dreapta peste ochi, apoi își lasă în jos palmele cu degetele împreunate. Bătrânul Gâțu, judecătorul (a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
DREPTUL meu! Asta a întors-o pe infirmieră din drum. Deranjați femeile din bazinele pentru nașteri. E prea devreme pentru anestezie. O să încetinească travaliul. Când mi-o puteți face? Când? — În curând. Moașa este pe drum. Nu încerca să mă îmbrobodești, ea nu poate să-mi facă anestezie, doar bărbatul poate. Infirmiera a ieșit și contracția a trecut. Se întâmplă ceva acolo? a întrebat Jacqui. Și-a scos o pudrieră din geantă, apoi a ținut oglinda între picioare, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și asta“. Cum puteai să te mai miri atunci de veselia în care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă de tacâmuri de pește pe sub mână! Astfel ne îmbrobodeau cu asemenea zoaie de alcooluri până și în Sfânta Zi de Paște. Eram în disperare de conștiință și a trebuit să iau totuși o sticloanță de jumătate. Am intrat în parc și, instinctiv, m-am dus spre banca unde stătusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de scurgere a apei pe sub podețul de la poartă (dați-mi o hartă și vă spun imediat În ce sat am văzut asta!) În fond, sensul primar al cuvântului anvelopă vine de la a acoperi, a Împacheta, a Înveli, a ascunde, a Îmbrobodi etc. Anvelopa este un produs secundar al mașinii și nu un accesoriu al ei. * ...Să fii curier la Direcția Intendenței e mare lucru, tovarășe director. Păi, dumneavoastră știți ce bani Învârteam eu În timpul războiului? Unitatea noastră s-a aflat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toamna ce trecuse și până în vara următoare nu i-a dat nici o speranță lotrului. Cât despre hangiu... Acesta era bucuros că îi intrau galbenii în pungă. De dorurile nevestei nu-și dădea seama, fiindcă șperla de lângă el știa să-l îmbrobodească... ― Și crezi că hangița nu voia de adevăratelea să se lase pradă lotrului? - a întrebat țârcovnicul. ― Da’ dumneata nu știi ce spun franțujii? - a întrebat profesorul. ― Ce spun? ― Că femeia e ca pisica; se duce la cine o mângâie... ― Asta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
foarte gras, în salopetă, stătea la stânga lui, în fața intrării într-o cabană. Purta ochelari cu lentile groase și, probabil, nu vedea foarte bine. Danny desprinse insigna și o băgă în buzunar, gândindu-se că omul era vorbăreț și îl putea îmbrobodi făcând pe omul de la asigurări. — Am putea vorbi un pic despre câinii ăștia? Omul se apropie agale de gard, clipind des și silindu-se să-l distingă mai bine pe Danny. Spuse: — Io-s Booth Conklin. Te interesează să cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș putea să mă laud, să mă dau mare, să vă Îmbrobodesc În fel și chip și vouă să vă curgă balele de poftă. N-am fost cu nici o femeie. Nu pentru că n-am avut curaj ori n-am avut cu cine. Am vrut eu așa, În sufletul meu, când a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lămuriri și momentul cel mai fericit era când, la terminarea celor două ore, dădeam femeii plicul cu bani și mă repezeam către autogară. După ceva vreme, Însă, au Început să mă bântuie remușcări pentru banii părinților azvârliți degeaba. (Aia Îi Îmbrobodea la telefon și le spunea că fac progrese, dar foarte lent, și că sunt nespus de leneș.) Într-o duminică, pe când mă prefăceam - Împreună cu ceilalți cinci - că rezolvam o problemă de geometrie, profesoara a tras o bășină asurzitoare. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
într-o dispoziție războinică, am făcut chestia asta numai pentru că noi ne certaserăm. O ceartă pe care ai iscat-o tu după ce ai pus ochii pe tipul ăla, mi-a replicat rece Luke. Eram îngrozită. Crezusem că reușisem să-l îmbrobodesc. Era de-a dreptul catastrofal să descopăr că Luke știuse exact ce avusesem de gând. — Ceea ce ne aduce, numai bine, la următoarea întrebare, a intervenit Josephine, care este „Comportamentul lui Rachel a devenit anormal ca urmare a abuzului de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar mai fi putut să găsească nimic. Tot lichidul și resturile s-ar fi dus. în plus, nu știu ce-a folosit Wilt. Tot ce știu e că omul e un intelectual, o javră inteligentă, și crede că ne-a îmbrobodit. Mai întâi îl ridicăm pentru interogatoriu, poate chiar îl ținem în arest, iar când am terminat cu asta, ne ducem și dezgropăm o păpușă de plastic. Dacă mergem la tribunal cu o păpușă gonflabilă ca dovadă, o să părem niște nătărăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nesănătoasă. Vântul întețit odată cu lăsarea serii face să fileze picătura albă de lumină, semn că geamurile nu se închid etanș. De când am venit, n-a ieșit nimeni din cabinet, totuși femeia dinaintea mea, o bătrână care dormea ghemuită cu capul îmbrobodit în poale, s-a trezit când m-am apropiat de ușa albă, ca să-mi spună că la consultație e cineva. Cabinetul are o ciudățenie pe care n-o observ acum pentru prima oară. Cel pe care-l vedeam intrând nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ați înțeles, Excelență. Amiralul a primit instrucțiuni precise tocmai pentru încheierea păcii. ― Nu se poate! Nu pot să cred! Nu, aici se vede lucrătura zarafului. Da, da! Aici e mâna lui. Armeanul acela a pus totul la cale. L-a îmbrobodit pe țar. L-a cumpărat, desigur, așa cum îi cumpără pe toți. Ah, am spus demult: acest om trebuie să dispară! Femeia auzi ultimele lui cuvinte chiar dacă el le strecurase printre dinți și disprețul ei pentru agitația necontrolată și pentru absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Când o să vă speriați, să n-aveți de-alergat până la mine decât zece kilometri...» - Așa a zis inspectorul, dar poate n-ar fi rău dacă i-am povesti băiatului ultimul meu bal de domnișoară, cel de la Scorțeni, când m-ai Îmbrobodit și m-ai făcut să zic Da, În loc să rămân liberă, măcar un an, doi, cinci, să dansez... Doamne, ce inspirat ai mai fost În ziua a șaptea, când ai făcut dansul... Mama a dansat, a dansat, până când boala a țintuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
creștin... Și te pomenești cerându-i iertare, tu lui, rugându-l să te ierte - el pe tine... - Și nu te trezești din... reeducare-ca-la-Pitești? - Cu greu... Îi zici că ăsta-i adevărul, faptu-i fapt și raptu-i rapt! Nu te mai lași Îmbrobodit: «Te-ai ostenit, Ivane, dar nu de dragul meu, nici de-al Bulgarilor - ci de-al Constantinopolului, ăsta-i visul tău, rusesc: Țarigradul, nu creștinătatea nerușilor de sub Turci! De mai bine de un veac voi doi vă tot bateți, vă chișcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
până nu și-o cere iertare moșului cu dinți de tablă, care se lasă escrocat cu tichet și chitanță de găinarul ăla, pentru ca apoi să-și verse năduful pe el, pe Rafael... Cât s-a mai lăsat bătrânul prostit și îmbrobodit din toate părțile, de șefi, la slujbă, de nevastă, de poliție, de registratură, de Oficiul de pensii, de dentistul care i-a pus dinții ăia de fier în gură, și uite că a strâns cureaua și a plătit. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plece de acasă, da o dată, de două ori pe lună tot își ia țoașca de piele (aia de-o are de la madam Daniel), o îndeasă cu ce mai găsește la îndemână, își trage pe ea cojoacele, își pune dinții, se îmbrobodește cu două basmale, își leagă cu un fular basca țeapănă pe care și-a făcut-o din resturile de la palton acu nouă ani și o ia din loc. Omu ei, el îi zice c-o ia din loc : Ce faci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și fete, și mă-sa fetii o fi știut, da ce și-o fi zis : las’ că-i băiatu bun, las’ că are mă-sa și bunică-sa casă, și-o mai avea și cristale și covoare, las’ să-l îmbrobodească ! Și l-a-mbrobodit că, pân-la urmă, a luat-o ! Da pân s-o ia, a mai urcat ea, Anca, mult și bine la cucurigu. Sta ei, vorbea, râdea și cine știe ce prostii mai făcea p-acolo. — Nu fac nimic, madam Delcă, zice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aș duce nici să mă tai ! îi țineam eu isonu. Să fiu eu în locu la fetile astea, nu m-aș duce, nici să mă pici cu ceară ! Da vezi că ele, măciucile, abia aștepta ! Păi, cum altfel să-i îmbrobodească pe proști ! — Da să-mi dai și aur și nu mi-aș rupe cocoașa pentru ei, le ziceam. Și ce mai râdea Tudor ! Nu era el băiat rău, numa cam mutulică, așa sunt băieții, că la Anca lui, ce-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]