178 matches
-
bagă repede-repede-n gură ceva, o să-i vină leșin - ce-a mâncat de az-dimineață ? Mai nimic, o cană mare de ceai cu pâine muiată, și la cumnată-sa niște pâine și niște brânză- ce ține astea ? Ea, dacă pleacă fără să-mbuce nimic, pe inima goală, e neom toată ziua. Noroc că azi e sâmbătă, așa că poate o opri-o Ivona la masă. Mâine e duminică, așa că poate să aibă musafiri, poate să fi și gătit. Mai totdeauna Ivona face de sâmbătă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că vine ba cumnată-sa, ba Gelu, ba Niculaie cu matracucile lui, bietu Ilie, Dumnezeu să-l ierte, numa el ce mai venea cât a trăit. Da și el tot pe fugă... Să vie, să șază cu toții la televizor, să-mbuce ceva, că totdeauna are ceva în casă. Când pleacă, să-i vâre și ei dooșcinci în buzunar : — Na și ție, Vico, dooșcinci de lei, că ți-or prinde bine... Cât avea prăvălie, nu mai scăpa de ei, și care venea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am, uite, stai să vezi ce-am ! Mâncare de cartofi, care era moartea ta ! Haidi, că-ți pui să mănânci aici, pe colțul biroului... Știu că nu-ți mai place în prăvălie. Nu pot ! Zău, nu te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea două canaturi care se întorceau amîndouă pe uși, două canaturi pentru o ușă și două pentru cealaltă. 25. Pe ușile Templului erau săpați heruvimi și finici, ca și pe ziduri. În fața pridvorului de afară erau niște grinzi de lemn îmbucate între ele. 26. Erau ferestre îngrădite, și deoparte și de cealaltă erau finici, și tot așa era și pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice ale casei și pe grinzile de sus. $42 1. Apoi m-a scos și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pieptarului, pe marginea dinăuntru care este îndreptată spre efod. 27. Și să mai faci alte două verigi de aur, pe care să le pui jos la cei doi umărari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbucă efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului. 28. Pieptarul cu verigile lui, să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentru ca pieptarul să stea țeapăn deasupra brîului efodului, și să nu poată să se miște de pe efod. 29. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
se răsuci, rânji și-și scutură capul de băiețel. Inima ei nesăbuită de mamifer se înmuie din nou. Du-te, îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l, binecuvântându-l. El avea nevoie de mai mult. —Marți? Ea se mulțumi să se uite la el, cu o încordare abia vizibilă în jurul ochilor: Tu ce crezi? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așteptam să dormiți atît de mult - dacă am avea ceas, ar fi sigur să spunem că ați ațipit cît ține un cadran. Au început contracțiile? — Nu, zise Rima. — Bine. Cît ai zice pește, o să aveți un pat și ceva de îmbucat în trafor. V-aș fi instalat acolo atunci cînd ați venit, dar mă temeam că sînteți prea slăbiți să urcați treptele. Deschise o ușiță și văzură o scară care n-avea nici măcar șaizeci de centimetri lățime, și care urca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar aparent tot ce i se cerea era doar să continue să fie de acord. Îi fu îngăduit să-și repună portmoneul gol în buzunar, dar câțiva gologani fură, chipurile, pierduți din vedere. - Înainte să aterizăm o să ai nevoie să îmbuci și tu ceva, zise cu mărinimie Seal. Pistolul dispăru sub masă și Seal se. lăsă pe speteaza scaunului, relaxându-se ușor: - Așa, ca chestie, vreau să-ți spun că, dacă-ți zboară cumva vreun gărgăune prin cap și vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
crenvurșt ca să-și liniștească sistemul nervos. Cu o mână nesigură duse la gură cârnatul învelit în plastic roșu și băgat în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
uneori înțelegea prost ce citise, alteori o subită intuiție îi lumina o pagină întreagă, nu e exagerat să spunem că Cipriano Algor oscila între nefericirea cea mai sfâșietoare și desăvârșita beatitudine. Se ridica din pat la prima rază de soare, îmbuca ceva pe fugă și intra în olărie până la ora prânzului, apoi lucra toată după-amiaza și seara, făcând o pauză rapidă ca să cineze, cu aceeași frugalitate. Fiica lui protesta, O să mi te îmbolnăvești lucrând așa și mâncând atât de puțin, Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
secte des illuminés, unde se lega de iluminații de orice fel, din Bavaria sau de unde-or mai fi fost ei, anarhiști anticlericali sau mistici neotemplieri, și-i punea În aceeași oală (era incredibil felul În care piesele mozaicului nostru se Îmbucau Încet, Încet, ca prin minune!) până și pe paulicieni, ca să nu mai vorbim de Postel și de Saint-Germain. Iar ceea ce deplângea el era faptul că aceste forme de misticism templier anulaseră credibilitatea masoneriei, care, dimpotrivă, tocmai ea era o societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din cînd În cînd. Inimile erau frînte, supurînd dragoste și tristețe, și erau permanent oblojite de rîuri de vorbărie și sex disperat. Wakefield este doar un munte tremurînd de osteneală cînd trage În parcarea de camioane, nouă și strălucitoare și Îmbucă un burrito pregătit la microunde și o ciocolată Snickers, pe care le spală În jos pe beregată cu o cană mare de cafea. Se consultă cu adolescenta din spatele casei de marcat, care habar nu are unde este vechea autostradă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
agățându-le în cârligele bătute în pereți de cei care aduceau mâncarea în coșuri. Lemne erau din belșug, ceea ce ne-a căzut bine. Și, fiindcă fumul ieșea mai greu prin gaura de sub acoperiș, am dat jos oblonul de la fereastră. Am îmbucat în tăcere puținul ce ne mai rămăsese: două azime, o bucată de caș și oleacă de carne uscată de capră. Ne-am întins direct pe pământ, vlăguiți, nu înainte de a fi pus zăvorul la ușă. Tovarășii mei au adormit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am întrebat de ce granulele erau doar treizeci. El m-a asigurat cu mâhnire că treizeci vor fi destule și chiar vor prisosi și, în ceea ce privește vipera, mi-a zis să vorbesc cu vreun bătrân de la domeniu. Bărbatul a acceptat doar să îmbuce ceva înainte să plece și n-a vrut să fie plătit. Despre întrebuințarea viperei l-am întrebat pe Rachti. - Credeam că știi până și asta, mi-a zis. După care mi-a povestit legenda unui războinic rănit de o suliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la o parte. Dar, surpriză, în locul bunicii bătrâne se afla vânătorul care îl împușcă pe lup, iar de după dulap ieșisem eu cu Scufița Roșie și scumpa ei bunică. Ne ducem afară și împărțim cu toții bunătățile din coș. După ce terminăm de îmbucat, eu pornesc înapoi pe cărare și apoi acasă unde mă aștepta mama mea cea dragă. Gălățanu Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,,Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Plaiurile dobrogene Locul în care m-am născut și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu prea vorbeam în timpul mesei de seară. Bărbații stăteau între ei, iar când răsărea luna, toată lumea era deja adormită - femeile și copiii înghesuiți toți în cortul cel mare, bărbații și băieții în pături sub cerul liber. La răsăritul soarelui, după ce îmbucam repede pâine uscată, măsline și ceva brânză, ne așterneam la drum. După câteva zile de felul ăsta, viața cea veche rămăsese cu totul în urmă și parcă n-aș fi stat niciodată într-un singur loc. Fiecare dimineață aducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu botul deschis, așteptând să le dăm să Îmbuce. Asta o să facă vorbele, Philo, și tu, Minos! O să ne Împorcească pe toți! Minos se Încruntă și făcu un semn scurt. Femeile și tinerii se repeziră să scoată berbecul din groapă. Îl beliră de blană cât ai clipi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
colțul gurii, pentru ca În clipa următoare să redevină serios și să se uite Încruntat la cei strânși În jur. - Să știi de la mine ceva, avea să-mi spună a doua zi. Când vezi că se Încinge cearta, Împarte ceva de Îmbucat și tărăboiul o să se stingă ca prin farmec. A profitat de șmecheria asta cât a putut. Cei ce știau vorbele din minte păreau să se fi potolit dar, când discuția s-a reluat, Scept reveni iarăși la atac: - Selat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doborî. Nu știu de ce, dar vorbele mele i-au Înveselit. A doua zi ne-am sculat obosiți și Înțepeniți de frig. Văzduhul era neclintit de acum. Soarele strălucea, dar abia dacă dezmorțea ierburile pline de brumă, culcate la pământ. Am Îmbucat ceva și ne-am pregătit de plecare. Norul acela uriaș parcă se mai apropiase, numai că acum părea să fi Înghețat. Prinsese o culoare argintie. Pândea. Era gata-gata să-și arate puterea și să scuture din el ploi, grindină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea adia un aer călduț, Înmiresmat. Asta s-a Întâmplat Într-o zi În care soarele, pentru prima oară după atâta vreme, a coborât din nou sub pământ, cu totul. Am avut un amurg tare scurt atunci, cam cât să Îmbucăm o masă mai acătării, dar chiar și așa, ne-am spus că era un semn bun. 32. Kikil avea cei mai buni ochi dintre noi toți, așa că pe el l-am trimis pe cel mai Înalt pisc care se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
va creiona scenarii mai mult sau mai puțin absurde, va întocmi fișe ale fiecărui personaj pentru a nu uita detaliile importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
podoabă de noapte, albastră și rece. Ucenicul auzi iarba foșnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub brațe doi pepeni lunguieți și grei. - Ia desertul, neamule, spuse, așternîndu-i pe pământ. Stăpânul îi despică dibaci, și miezul roșu, plin de semințe, fu Îmbucat cu lăcomie. - Îți place la noi? întrebă Piele rânjind. - Îmi place, râse și tânărul. Paraschiv adulmecă locul și nu-i mai ascultă. Îl aștepta pe Florea, și acesta nu mai venea. Focul abia se vedea. Bătrânul Q înteți cu buruieni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbeau cu patimă și dușmănie. Socoteala nu era rea, se gândea Chirică. Când ai bani, tot pe rachiu îi dai, să mai uiți. Pentru ei nu era altă scăpare. Se sculau dimineața la cinci, se spălau la pompă, în stradă, îmbucau ceva la repezeală, și gata, la lucru. Treceau Cutarida, în drum se întîlneau cu alți ceferiști din mahalaua vecină, își dădeau ziua bună, mai aveau de mers, că mai mult cu Matei umbla împreună. Se tăiase un drum nou spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cârciumarul caută și el în tejghea. Lina le aduse mere și covrigi. Beghe ședea cu ochii-n patru, să mai fure ceva. Casa negustorului mirosea a sărbătoare, a aluat și a vin cu prescure, a miere și a stafide. Copiii îmbucară din cozonacul pus pe masă de muiere. Era bun. Ei, lacomi, ar mai fi vrut. La plecare, își strânseră traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]