180 matches
-
în care constatăm cum, în ciuda faptului că palierele sunt compatibile între ele în mod real, ele încetează să mai fie compatibile în mintea noastră. Altfel spus, în lumea reală ele se îmbucă foarte bine, doar în mintea noastră nu se îmbucă defel. Și astfel ajungem la cele două primejdii ce pasc mintea fiecărui fizician ce încearcă să înțeleagă universul în mod global, adică în întregul lui. Primul pericol este unul pe care fizicienii îl moștenesc din tradiția gîndirii filozofice: subordonarea cazurilor
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
mai trebuia să se sprijine în cîrjile lui, Mica s-o ascuns și l-o pîndit. Ion s-a băgat în grădină și, uitîndu-se-n jur să nu-l vadă careva, s-a lăsat la pămînt și-a păscut. Ia așè îmbuca iarba, mima Tinu pentru noi, aplecîndu-se spre podea, ca o oaie sau ca un cal, de două-trei ori. Și se tăvălea prin iarba cu rouă. Pe urmă Ion o șezut un pic, apoi și-o luat cîrjile și dus o
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
dar aparent tot ce i se cerea era doar să continue să fie de acord. Îi fu îngăduit să-și repună portmoneul gol în buzunar, dar câțiva gologani fură, chipurile, pierduți din vedere. - Înainte să aterizăm o să ai nevoie să îmbuci și tu ceva, zise cu mărinimie Seal. Pistolul dispăru sub masă și Seal se. lăsă pe speteaza scaunului, relaxându-se ușor: - Așa, ca chestie, vreau să-ți spun că, dacă-ți zboară cumva vreun gărgăune prin cap și vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
popești, cu-o ardoare și-un zel atât de îndârjit că păreau că niciodată nu vor avea de gând să se ridice de la mesele acelea, din sala aceea și din orașul acela. Cumplit pentru foamea și simțurile lui întărâtate, căpcăunii îmbucau, sfârtecau și, ce nu puteau să înghită, ce nu le încăpea în grohotișurile gurilor, striveau și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
românesc cu sufixul -ie. Rom. bucă „obraz“ < lat. bucca „gură“. Sensul latinesc s-a păstrat în toate limbile romanice care au moștenit cuvântul (cf. fr. bouche, sp. boca); a existat și în română, așa cum o dovedesc derivatele bucate și a îmbuca. Sensul actual de „obraz“ din română apare și în derivate ca bucălat, bucos. Tot evoluție pe teren românesc este și sensul de „fesă“ al lui bucă. Falcă < lat. falcem (forma de acuzativ a lui falx), care la origine însemna „seceră
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
așteptam să dormiți atît de mult - dacă am avea ceas, ar fi sigur să spunem că ați ațipit cît ține un cadran. Au început contracțiile? — Nu, zise Rima. — Bine. Cît ai zice pește, o să aveți un pat și ceva de îmbucat în trafor. V-aș fi instalat acolo atunci cînd ați venit, dar mă temeam că sînteți prea slăbiți să urcați treptele. Deschise o ușiță și văzură o scară care n-avea nici măcar șaizeci de centimetri lățime, și care urca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la rândul său de un altul... Și tunelul de aur tot mai intens și mai greu se întinde la nesfârșit, ca un șirag de perle în care firul ar fi doar un punct infinit de lumină, iar mărgelele ar fi îmbucate una într-alta, străpunse toate de orbitorul lor miez. Și e atât de bizar că fiecare din sferele de sidef se-ntemeiază pe celelalte, că se naște din cea de sub ea tocmai ca s-o poată, cândva, naște, într-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și mai apropiați de Gundovek, îi păreau mai potriviți cu acest scop. într-adevăr, o situație ciudată. Cu toate acestea, nu lăsă să se vadă cât era de surprins și, întorcându-se, se duse la traistă să ia ceva de îmbucat. Mestecând o bucată de caș, nu îi scăpă, totuși, nici o clipă din ochi pe huni. Puțin mai târziu, îi văzu pe toți treji și constată, cu surprindere, că își dăduseră jos de pe ei cămășile lungi de in ori de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea două canaturi care se întorceau amîndouă pe uși, două canaturi pentru o ușă și două pentru cealaltă. 25. Pe ușile Templului erau săpați heruvimi și finici, ca și pe ziduri. În fața pridvorului de afară erau niște grinzi de lemn îmbucate între ele. 26. Erau ferestre îngrădite, și deoparte și de cealaltă erau finici, și tot așa era și pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice ale casei și pe grinzile de sus. $42 1. Apoi m-a scos și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
totodată, ca atunci, în hotelul montan, unde nu ne-am mai dus niciodată împreună de când fuseseră rostite aceste fraze. Beton - acest gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului și roților dințate care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă prin deschizătură, se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-așa mi-a venit brusc ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele noastre, pentru că fuseseră aduse din altă parte. Știam acuma ce aveam de făcut ca să-i ating la sentiment, dar mai întîi trebuia să îmbuc ceva că îmi chiorăiau mațele de foame. I-am comandat bucătarului o omletă mare cu șuncă, am înfulecat-o rapid și m-am pus pe așteptat, eram cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acolo tot ce-ți trece prin cap, fii doar atent să nu dai nume reale, inventează, bagă-i în ceață. — Ăsta-i rolul femeii pe care nu l-ai înțeles tu bine, să-ți deschidă ochii, să te lămurească să îmbuci din fructul oprit, ce să-i faci, nu te puteai opune, zice Roja. Mi-a zis că avea ea niște surse sigure de informații și că revoluția se apropia cît de curînd, bineînțeles Părințele, noi doi parcă ne-am fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se răsuci, rânji și-și scutură capul de băiețel. Inima ei nesăbuită de mamifer se înmuie din nou. Du-te, îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l, binecuvântându-l. El avea nevoie de mai mult. —Marți? Ea se mulțumi să se uite la el, cu o încordare abia vizibilă în jurul ochilor: Tu ce crezi? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste care venea să se îmbuce cel inferior. După ce răspunse la salutul neînțeles al tânărului, pentru că vorbirea îi era foanfă, mitropolitul îl întrebă sec: — De ce mânăstire ții? Veni un răspuns scurt, dar Theodosie nu pricepu nimic, de fapt nu-l interesa, socoti însă că fusese inspirat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bagă repede-repede-n gură ceva, o să-i vină leșin - ce-a mâncat de az-dimineață ? Mai nimic, o cană mare de ceai cu pâine muiată, și la cumnată-sa niște pâine și niște brânză- ce ține astea ? Ea, dacă pleacă fără să-mbuce nimic, pe inima goală, e neom toată ziua. Noroc că azi e sâmbătă, așa că poate o opri-o Ivona la masă. Mâine e duminică, așa că poate să aibă musafiri, poate să fi și gătit. Mai totdeauna Ivona face de sâmbătă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că vine ba cumnată-sa, ba Gelu, ba Niculaie cu matracucile lui, bietu Ilie, Dumnezeu să-l ierte, numa el ce mai venea cât a trăit. Da și el tot pe fugă... Să vie, să șază cu toții la televizor, să-mbuce ceva, că totdeauna are ceva în casă. Când pleacă, să-i vâre și ei dooșcinci în buzunar : — Na și ție, Vico, dooșcinci de lei, că ți-or prinde bine... Cât avea prăvălie, nu mai scăpa de ei, și care venea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am, uite, stai să vezi ce-am ! Mâncare de cartofi, care era moartea ta ! Haidi, că-ți pui să mănânci aici, pe colțul biroului... Știu că nu-ți mai place în prăvălie. Nu pot ! Zău, nu te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parcare, se apropie de cîrciumă și se uită pe geam: Stens dădea pe gît niște vin Manischewitz și pălăvrăgea cu niște foști deținuți - Lee Vachss, Dublu Perkins și Johnny Stomp. La tejghea mînca un tip care aducea a polițai: mai Îmbuca ceva, mai arunca o privire către onorabila adunare de infractori, totul cu regularitate de ceasornic. Înapoi la secția Hollywood, sictirit că făcea pe dădaca. Îl așteptau Breuning și două gagici cu aspect de curve, care rîdeau de se cutremura camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Vipsanius Agrippa. Așa i-a spus Vipsaniei la nuntă, când i-a înmânat cheile casei. Aude brusc soneria clepsidrei. Anunță ora a șaptea. Pe Hercules! S-a făcut târziu. Cu ce a zăbovit până acum? N-o să mai apuce să îmbuce nimic până vine Scribonius Libo. Dar, în loc să se grăbească, mersul i se încetinește de la sine. Privește în pământ, cu ochi tulburi. Este momentul când el și Vipsania parcurgeau într-o intimitate plăcută o mie sau două de pași. De oboseau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sigur pe el. Dar toți cei care l-au urmat În mod public au fost eliminați, pentru că știau prea mult”. O luarăm Încet prin galerii, iar domnul Salon Îmi vorbea aruncând priviri distrate de-a lungul parcursului, pe unde se Îmbucau alte căi, pe unde se deschideau alte puțuri, ca și cum ar fi căutat În penumbră confirmarea bănuielilor lui. „Nu v-ați Întrebat niciodată de ce toate marile metropole moderne, În secolul trecut, s-au grăbit să-și construiască linii de metrou?” „Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă și du-te fuga de ațâță focul, să pregătim ceva de îmbucat domnișorului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, așează colo lângă ușă bagajele și odihnește-te oleacă, să mănânci și tu, că pe urmă o să pleci acasă... ― Ba eu, doamnă, mai bucuros aș porni la drum, să nu mă apuce moleșeală ― zise
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
alt glas, foarte schimbat: ― Vorbesc, vorbesc și... Nu te supăra! Mi-e plină inima... Te rog! adăugă zâmbind și arătând farfuriile de pe masă. Sunt făcute de logodnica mea... O cheamă Ilona... Șezi! De ce stai în picioare? Se așezară amândoi. Klapka îmbucă din pască și vorbi mestecînd: ― Îmi aduc aminte când ai fost pe la mine, pe front... Știi, când cu ofițerul român... Cât erai de zbuciumat... Am crezut că te-ai supărat pe mine fiindcă nu m-am entuziasmat de planurile tale
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zare, căutând parcă un petec de nor, posibil aducător de ploaie. Era ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit... Iarbă cosita trebuia uscată în bătaia soarelui arzător, întoarsă apoi și adunată pe urma în căpițe... Cei patru cosași îmbucau cu poftă din mămăligă caldă încă, amestecând-o cu brânză iute de oaie, cu ceapă zdrobita în pumni, apoi cinsteau din țuică de prune aromata și rupeau pe rând bucăți din turtele coapte pe plita. Vasile avea față roșie de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si adidași foarte uzați. Cosașii îmbucau într-o tăcere desăvârșită. Scenă părea desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și se grupară în două echipe, una de-o parte a fâneții, cealaltă de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]