301 matches
-
fure vreascuri în pădurea de pe deal. Avea el un loc anume, unul foarte special, Plin de crengi uscate bine ce mai cad de la copac. Când, în față îi apare unul mare, un malac, Ce c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat: -Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat? -Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i... Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui. Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măliga
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
fure vreascuri în pădurea de pe deal.Avea el un loc anume, unul foarte special,Plin de crengi uscate bine ce mai cad de la copac.Când, în față îi apare unul mare, un malac,Ce c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat:-Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat?-Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i...Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui.Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măligaSpune
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
nori cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
este nespus de rușine. De prostii, de răutăți, de scârnăvii. De toane. De viclenii. Rușine. (9) Asupra apropierii de Iisus Hristos, proba care nu înșeală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu este prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arțăgos nu e autentic. Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaște autenticul și a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul de caricatura ori imitația sa nu există
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
în fiecare căutare!? Balanța nu este stricată - ba este! Când viața este grea, trebuie să mă rog. Este câte o zi în care râsetele se opresc, O lacrima apare; iese fără să vreau. Dar cine sunt eu să stau tot îmbufnata? Poate va veni o zi, așa de plină de fericire că am să mă scufund. Cea ce are valoare sunt sunetele de bucurie; Timpul măsurat de bătaia gongului nu contează. ME, MYSELF AND I A part of me is there
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
mamă, că trecu' amar de vreme Iar tata să nu stea mereu mâhnit Eu am plecat, să scap de trei dileme Și ca să aflu, dacă sunt iubit Nu plânge mamă, te rog, nu fi tristă Iar tata să nu tacă, îmbufnat Să nu aduni lacrimile-n batistă Feciorul vostru, e acum, bărbat Nu plange mamă, zău, nu are rost Iar tatii cred, că i-a trecut de-acum Să nu privești în urmă la ce-a fost Privește-mă cum vin
NU PLÂNGE, MAMĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373827_a_375156]
-
ca tu să te iei de toată lumea și ea să stea drepți în fața ta? N-ai să vezi așa ceva, niciodată! - Ei lasă, zăpădă imaculată, că după ce trec, culoarea ta își revine la loc, așa că nu te mai plânge! îi răspunse îmbufnat Moș Gerilă. - Aaa! Dar tu nu știi că pe mine, negreala ta mă necăjește, și naturii nu-i place. - Bine, bine zăpadă, nu-mi mai filozofa tu atâta, că nici tu nu ești mai bună decât mine. Că de multe
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
dădea semne de enervare. Drăgălașul ei chip era urâțit de o teamă ascunsă. După un timp stânjenitor de lung, Lary a atacat direct: - Ce să-ți fac ca să zâmbești din nou? Teama nu-i chiar bijuteria care să te prindă. Îmbufnată Mary răspunde, dur! - După o muncă de-o viață de om, nu-ți vine tocmai bine să afli că ai fi numai o păpușă cu care se joacă un boșorog. - Numai tu ? - Nu văd o consolare în faptul că mai
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
ce păreau că n-ar mai putea suporta vreo amânare. Alții își scoteau laptopurile de prin genți, sau desfăceau foșnitoarele pungi de snacsuri, ori ambalajele de ciocolată. Irinei îi atrase imediat atenția o tânără dolofană, cu o expresie de copil îmbufnat, care se grăbise să își schimbe locul, așezându-se cu fața spre direcția de mers a trenului, de îndată ce acesta se pusese în mișcare. Cu o mână își trăgea rucsacul spre ea, pentru a-i fi mai ușor să scotocească după
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
de slab. Lumina farurilor aducea către parbriz, ca într-un film, fuioarele de zăpadă învârtejite de vântul ce se făcea auzit peste zgomotul motorului. Se așternuse din nou tăcerea în care se simțea câte un gând al fiecăruia. Studentul, oarecum îmbufnat, își ridică gulerul și închise ochii. Hotărâse că, oricum, de pe mijlocul banchetei nu avea ce să vadă afară... Ceilalți, îngândurați, fixau geamurile încercând să pătrundă cu vederea cât mai mult în întunericul ce domina între doi stâlpi de telegraf. - Colega
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
ci mai spre seară, La căldură, în culcuș, Se ivi, el, Gălbenuș. Printre ouă, printre frați, Nu știu cum, nu mă-ntrebați, Ud și-n haină aurie, Prinse-a face gălăgie. -Lângă puii negricii Cum putuși tu ca să vii? Se-ntreba cloșca-mbufnată, Cu galoși și nemachiată. -Doar de-atâtea generații N-am pomenit deviații. Negri-am fost din tată-n fiu Zise cocoșul zglobiu. Și-uite-așa, lângă coteț, Se-ntocmi un sfat isteț. Discutând acest delict Se ajunse la verdict: Gălbenuș e negreșit
GĂLBENUŞ de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375996_a_377325]
-
stradă cele doua siluete. Se aflau la o distanță apreciabilă, de circa doi-trei pași unul de altul, pe trotuar, în fața porții. Am explicat fetei că nu vreau să deranjez perechea de acolo, mi-am luat ramas bun și am plecat îmbufnat, plin de gânduri de răzbunare. Nu eram sigur dacă pe ea sau pe el eram pornit, dar mă simțeam trădat și aveam îndoieli cu privire la amândoi. Parcă abia atunci simteam că fata îmi este mult mai dragă decât aveam impresia până
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
în fapt de seară Iarăși dalbă plăpumioară. Ramurile-mbobocite, Niște vrăbii cam zburlite Tremură si se-nfioară Întrebându-se-ntr-o doară: Dochia, oare ce mai face, Iarăși nu ne lasă-n pace?! După cum se vede-afară, Încă nu e primăvară! În zbor trece un sticlete Îmbufnat că n-are ghete, Ba iar trebui, se pare Și-un cojocel în spinare! Doar pe-o margine de zare Sub a cerului hotare, Cât privirea se-odihnește Plăpumioara se topește! Referință Bibliografică: Peste zări de primăvară / Costică Nechita : Confluențe
PESTE ZĂRI DE PRIMĂVARĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373235_a_374564]
-
mai sunt o încântare, Nu le mai admiră omul. Cântece de voie bună Se aud în deal la vie. Din livezi pruna cu brumă, S-o culegem ne îmbie. Galbenă și parfumată, Stă gutuia sus pe cracă, Și ne spune îmbufnată, Că dulceață vor s-o facă. Toate aceste daruri bune Toamna-n casă ne aduce. Le primim cum se cuvine, Savurând și mustul dulce. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: A VENIT TOAMNA... / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727
A VENIT TOAMNA... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374746_a_376075]
-
care nu mai pot trăi. Cu banii de tren în poșetă, sigură pe mine de parcă as fi fost actriță la Buftea sau activistă la cc, am intrat pe ușa magazinului, la doar câteva minute după ce acesta a fost deschis. Vânzătoarea îmbufnată, pesemne nu-și băuse încă nechezolul, ori tocmai aflase că soțul o înșeală cu grasa de la parter, m-a privit cu dispreț când i-am spus, cu oarece accent moldovenesc pe care am uitat să mi-l acund din cauza emoției
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
sloiuri cristaline. Dar, din minte-ntunecată, Un alt val de viscol vine Să asmută grup și gloată Cu denunțuri libertine. Așa pune iarna, iată, Alt blazon pe la vitrine, Chiar la treapta cea înaltă, Care prin șantaj se ține! Neaua strigă îmbufnată, Înecându-se-n suspine: N-am să vin și altădată La români, căci mi-e rușine! Referință Bibliografică: IARNĂ SENSIBILĂ (!) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian
IARNĂ SENSIBILĂ (!) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371695_a_373024]
-
îmi răspunde insul și, după doi-trei pași: Vă referiți la Mircea Crișan, nu? Da, zic. Nu, domnule. Și pleacă. După o oră, tot în dreptul Telefoanelor, iar omul meu: Chiar nu sînteți Mircea Crișan? Se oprește, vădit enervat: Domnuleee... Și tace îmbufnat. Sînt convins că e Mircea Crișan, numai Mircea Crișan ar putea da spectacolul ăsta hipervivant pe stradă. Îi întind mîna, mă recomand, spun că-s din Iași și fac pași alături de omul care mă crede, sigur, nebun. Îi spun că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum bine intenționate în lămurire. Conceptul de școală de creație mi s-a părut mai totdeauna, prin supralicitare, vag-abuziv, în sensul recurgerii comode la clișeu, la forma dezgolită. Să încep prin a-mi aminti un episod în care taciturnul și îmbufnatul Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-afar' mă trage spre-o lume de durere". 115 Astfel se tînguia, tremurînd în fața Fantasmei pe care o Crease.] Ea trase înainte Spectrul de la Tharmas într-al ei strălucitor război de țesut Al Vegetației, plîngînd în copilărie năbădăioasa și-n îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vadă dacă hămesite vînturi sînt pretutindeni cu nevăzuta lor oștire, La fel privește-afară Omul în arbore și iarbă, pește și pasăre și lighioana, Strîngînd ce-i risipit din trupul său nemuritor În chipurile-Elementare a' tuturor fapturilor ce cresc. El cearcă îmbufnatul vînt din moazănoapte, plutind pe miniate brazdele-i, 560 Năbușitoarea miazăzi cînd soarele răsare și miniatul răsărit Cînd soarele se cúlcă; cînd bulgarii de huma se-ntăresc și vitele stau Istovite și păsările se ascund în cuiburile lor tăcute, el
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el rînduiește chipurile Tuturor celor de dedesubt și ale celor de deasupra, și-n blîndu-Apus 565 Se odihnește unde căldură Soarelui se áflă; spre Soare se înalță Și spre Planeții Nopții, și către stelele ce Zodiacu-l Auresc, și stelele care-mbufnate stau la miazănoapte și la miazăzi. El cel mai depărtat pol îl atinge, și-n centru plînge Că Omul trebuie să sufere și să Trudească, să-nvețe și să uite, si sa se-ntoarcă 570 La întunecată vale de unde a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin vocea lui Urizen, ca "viitorul este în clipa asta!" (Vala, IX, 183), moment în care Urizen este reînnoit, din nou strălucitor, proces care are loc, probabil, prin redeschiderea Porții Limbii, ca proces invers celui al căderii. 13 (I, 117) îmbufnata: Sau "sumbră", dar poate fi și o aluzie la cuvîntul de origine: lat. solus = singur(atic). 14 (I, 138) vailing: Scriere veche pentru veiling; verbul to vail arată mișcarea în jos (a pînzelor unei corăbii etc.). În ediția Oxford, 1979
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
meilleure 2, corecta discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-un „r” catifelat. Tânăra recitatoare, cu o mutră îmbufnată, reîncepea să declame: - Nous l’allons vous montrer tout à l’heure...3 Era fiica guvernatorului din Boiarsk. Charlotte îi dădea lecții de franceză în fiecare miercuri. Sperase la început că se va împrieteni cu adolescenta aceea foarte îngrijită, puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea le conferea o asemănare halucinantă. ― Cred că ar fi mai bine să îl ascultăm pe Radoslav, spuse într-un târziu una dintre ele. Aloim se lăsă să cadă în fotoliul adânc de lângă fereastră și se cufundă într-o tăcere îmbufnată. ― Am să vă rog astăzi să-mi spuneți ce credeți despre adevăr, în lumina învățăturilor Sfântului Augustin, spuse Abatele după ce lăsă tăcerea să sape câteva îndoieli în sufletele celorlalți. Cei trei priviră unul la celălalt. ― De vreme ce liberul-arbitru e iluzoriu, poate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]