113 matches
-
Și Mioara lansă marele frig pe care-l purta în suflet. Tot frigul ei îl oferi lumii în care venise, ca să-l topească în forja dragostei și să-l transforme în sabie fierbinte. Cu care să decapiteze șerpii vicleni și îmbuibați ai minciunii. Și Parisul deveni teatrul marii rebeliuni în numele trezirii conștiinței. Spaniolii uitaseră lecția dată de Cervantes și își închinau viața luptelor cu taurii. Mioara trebuia să trezească prin frig sufletele moleșite de căldură. Și astfel Mioara primi o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Început să strige: ,,Aut Europa, aut Europa,,. Au plecat În mare grabă Îngroziți de spectacolul din ghetou, de copiii murdari și palizi, de femeile cu fețele supte de suferință, de imaginea terifiantă a mizeriei. ,,Fir-ați voi să fiți de Îmbuibați,, a strigat după ei asistenta, ca apucata. Ce nu v-a convenit? Îi spălați, Îi hrăniți, Îi dați la școală și faceți oameni din ei. Pe ăia hrăniți, curați și educați nu suntem proști să vi-i dăm. Îi ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o facem ca lumea, uită-te numai la conținutul Scrisorii celor Șase și o să-ți dai seama ce înseamnă o acțiune adevărată de protest împotriva sistemului. Îmi vine să rîd, îl luase Roja peste picior, halal act de bravură. Niște îmbuibați care se trezesc tocmai ei să vorbească despre criza din țara asta. Toți sînt vînduți rușilor, n-a fost domnul Președinte colegul lui Gorbaciov? N-au fost Regizorul, Picioruș și Potăiță cei mai buni prieteni la Academia de Marină din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe lopată prin aceste locuri căutau un singur lucru: Biblia. Nu îi interesa Palestina sau oamenii care au locuit aici timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
A m un obraz dolofan, cum nu l-am mai avut dincopilărie. Parcă aș fi cu gura plină. Nu mi-arsta rău, dacă celălalt n-ar arăta, în schimb, flămând, ba chiar flămânzind de multă vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
făcut? Cum o s-ascund// Pata galbenă, arsura? este tenta de lumină/ Peste zări mă dau de-a dura.// Nu se duce. Ce să fac?/ Sufletu-l mototolesc/ Și-l fac cârpă ca să șterg/ Soarele copilăresc.// Cârpa sufletului însă/ Toată-i îmbuibată-n soare,/ Șterg mereu și-n zări lumina/ E din ce în ce mai mare". (Gluma II), care "subliniază atitudinea ludică a eului liric, complicitatea cu Universul, dar și faptul că regula jocului scapă controlului ființei, dăruirea totală a acestuia, cu trup și suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că-i goală». Concluzia e aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea bruște și impetuoase cu care Îndeamnă la ură de clasă, sunt Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Sfărâmat-am rânduirea cea crudă - al lui Dan Deșliu: «Cu ura clocotindă În pumnii sângerați, sfărâmat-am orânduirea cea crudă și nedreaptă; visările cețoase s-au preschimbat În faptă și-n rodnică furtună nelămurită șoaptă ce spăimântase-n veacuri tiranii Îmbuibați». (Dan Deșliu, În numele vieții, E.P.L.A., 1950). Poemul lui Dan Deșliu are aceeași structură a strofei ca și Împărat și proletar (cu excepția distribuirii rimelor) și cuprinde termeni familiari lui Eminescu, care nu au rămas Însă În limba literară: „fameni”, „noptoasă”, „clocotindă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Aurel Martin În revista Almanahul literar, constituie un exemplu tipic În această privință: «Nuvela Își distribuie astfel interesul spre două probleme: punerea În lumină a dragostei nemăsurate În muncă a pescarilor care scot pește pentru popor și nu pentru capitaliștii Îmbuibați, și urmărirea atentă a procesului de clarificare ideologică a lui Popov. În ambele probleme talentul lui Coșovei s-a dovedit a fi viguros (sic.). (Ă). Reușită de asemenea ni se pare și analiza minuțioasă a procesului sufletesc al lui Cosma
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
moșmolit-o, a tot îngropat via pînă cînd... a întors armele), de unde a învățat el, brusc, să fie tranșant? Te crucești! (ca să nu pronunț muscălește: te crăcești!). Te crucești! Dar te și mîngîi cu gîndul că stăm aici (pavăză Occidentului îmbuibat) de două mii de ani (Burebista, nu?) și că vom mai sta încă (cel puțin) tot pe-atîta. Cu piciorul pe scara vagonului, plec deja cu simțirea alertată la întîlnirea cu bucureștenii. Împărțiți și ei, știți doar, în două: unii cu sîrbii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
economic (și politic) după conflagrație,dar și atît de invidiată. Din aceleași motive. Marota acestui intoxicat folclor rămîne, predilect, nu atît apusul continentului, pe care-și duce, nu-i așa? și ea traiul, cît mult mai îndepărtatul caricaturizat Unchi Sam, îmbuibatul și fudulul de peste Ocean. Care, vorba amicului lector de la chioșcuri, ar merita un retevei în numele tatălui. Să trec peste puseul antimonarhic al amicului lector locomotor, doar aparent discordant, de fapt destul de coerent în mentalul vulgatei din care, cu mîndrie, face
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Domnul conte ruginit și rece A poftit măria-sa să-mpartă Ce-au muncit săracii toată vara. Autorul stimulează ura oamenilor simpli împotriva clasei exploatatoare, arătând indignarea crescândă a copilului Gabor, dorința sa spontană de a-i nimici pe domnii îmbuibați «ce lenevesc la soare» (...). Cotitura esențială care are loc în viața lui Ion Gabor este trecerea la nivelul unui muncitor înaintat, la nivelul unui stahanovist al locomotivei (...). Atmosfera creată de partea a doua a poemului Cincisutistul e mai degrabă idilică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca în mână» (...). Tot atât de precis este redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea lume a lui. De asemenea, apare clară în această scenă cruzimea, lipsa de omenie a exploatatorului care rostește brutal condamnarea la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]