462 matches
-
Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre cer, chemînd numele Domnului, ca apoi iar să se stîrnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să intre, credeam că abația era părăsită. - Așa e. Comunitatea care locuia aici aproape că s-a stins. Ultimul abate a murit În urmă cu vreo zece ani, pe vremea lui Giano della Bella. - Așadar, cui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doar de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu l-am văzut. În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de alții ce se Îmbulzeau zbierând din spate. Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai Înainte. Îl fixa ca și cum ar fi ascultat cu luare aminte spusele bătrânului, care acum se Îndepărta prin aglomerație. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca asta, cu toate porțile deschise și cu milogii ăștia care tot intră din ținut ca să trăiască aici de azi pe mâine? Dante nu putea decât să fie de acord, văzând confuzia ce domnea În jur. Zeci de necunoscuți se Îmbulzeau, Încercând să-și găsească un locșor pentru pânza pe care să-și expună mărfurile, sau trândăveau În căutare de aventuri. Cu doar câțiva ani În urmă, i-ar fi putut striga pe nume pe fiecare din locuitorii din cartierul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămăsese Înțepenit. De acolo, ajutându-se cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de bastoane, se ocupau cu evacuarea, barca trase la mal. Dante se aplecă peste cadavru; acesta zăcea cu fața În jos, cu brațele deschise În cruce și cu capul atârnat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fără să-i ude. Ai fi crezut că e o armată de umbre. Erau, totuși, aceiași bărbați tineri care bătuseră toată ziua orașul, intrând în cârciumi ca animalele sălbatice la adăpătoare, urlându-și cântecele, vomitând orori, dezbrăcându-se în bordeluri, îmbulzindu-se cu sticla-n mână și ținându-se de gât. De acum, nu mai râdea niciunul. Toți deveniseră rigizi ca statuile, ba căpătaseră și culoarea lor de fontă. Nu le puteam vedea ochii, ce păreau să nu mai fie acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reprezentări ale lui Dumnezeu și ale Fecioarei Maria, în diverse stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că au fost create în epoca barocului. În plus, mai e și adunătura aia gălăgioasă de la grupul de tineret catolic care se îmbulzește behăind spre sediul grupului, ca să joace ping‑pong; din gâtlejul de student al celor mai mari răsună cântece serioase și e o mare mândrie când vreun copil ajunge membru al grupului de tineret catolic. Mai nou, poți să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în construirea creștinismului: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și ai școlilor sale, unde oamenii se îmbulzesc pentru a se angaja într-o secesiune în raport cu lumea politică în care oficiază partizanii Academiei și ai Porticului. Cu atât mai mult cu cât succesul de care filosoful s-a bucurat în timpul vieții va dura multă vreme și după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
petreci pe cale gânduri inimi cândva eu știu că ai să pleci acum te am aici cu mine mereu înseamnă un nimic pe lângă blânda boare-albastră credința stâncă ce-o alegi sunt fericită că-mi ești tată și chiar de ne mai îmbulzim unul într-altul prin cuvinte tată îmi ești și îmi vei fi iubesc în tine stânca rară piatra de jad focul îmi ești mai pui un lemn mă-mpingi 'nainte mereu îmi ești îmi ești îmi ești cu inima cât
TATA (22 FEBRUARIE 2014) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362781_a_364110]
-
lin, Se-ntorc cocori la vechi cămin Și râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin, Sub cânt în graiul păsăresc. Rondelul primăverii Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă, Când ghiocelul te-a vestit Ițindu-se de sub zăpadă. Pământu-ntreg s-a-nveselit, Iar fulgi au încetat să cadă Și vioreaua
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
insă produsele de manufactură, multe dintre ele făcând parte din universul kitsch, inportate desigur (tot) din China. Tarabele cu fructe exotice îmi fac cu ochiul. La un colț observ un spectacol interesant. Câteva mormane de pepeni cu țepi. Lumea se îmbulzea... cântărea, mirosea... Apoi un casap cu un cuțit de măcelar despica fructul, desigur după ce-l plăteai... și îți oferea conținutul acestuia într-un container de plastic. Toți se repezeau la câte o masă fără scaune și în picioare înfulecau de parcă
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
venit Întâi De Mai! Muncitorii au pornit Si-ntr-un gând s-au înfrățit! Și ei azi sărbatoresc Unu Mai muncitoresc ! La, la, la-la-la... !” „Unu Mai Muncitoresc” Versurile: Maria Ranteș Muzica: Ciprian Porumbescu De întâi mai, mai toți bucureștenii se îmbulzesc să plece la mare! După o iarnă lungă și rece cei din capitală, dornici de puțin soare, fac acest lucru, de iubire și de drag pentru litoralul românesc, ca un preludiu la minunata perioadă de vară ce va veni, când
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
pudrat cu cenușă; A crăpat scoarța pe trunchiuri, Multe tăiate zac după ușă - Medicament pentru junghiuri. Sus pe deal, la Cuculie, s-a așternut zăpada pe ciulini; pentru copii - nespusă bucurie - la săniuțe și-au înhămat doi câini. Aleargă, se-mbulzesc râzând ... Pe derdeluș s-a adunat armată ... Abia găsindu-și câte unul rând Să coboare la vale în brațe c-o fată. Seara, la ferestre, în ramuri de brad, Lângă cadouri, sclipind de beteală, Numeroase becuri multicolore ard ... De sărbători
POEZII DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363251_a_364580]
-
floarea albă, imaculată și, emană o mireasmă amețitoare, cu un trecut nestins numai dacă încerci să-l stropești iar cimbrul îi îmbie pe ceilalți zburători să guste din culoarea albastră a cupelor împrăștiate în reminiscențe de secole. Doi bondari se îmbulzesc să guste din lăptișorul unei mătci prea generoase și, otrăviți de mirosuri, nu vor să-și mai dezlipească aripile de pe ea. O pipăie într-una, nu catadicsesc să-i lase și pe alții, ce așteptă la rând, cu toate că aud bâzâitul
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
strigă: „Ușa la spate, domle! I-ai prins mâna! Ușa a doua, nesimțitule!” Ori la coborâre și urcare în stații auzi pe câte unul: „Bă, să moară mama, ăștia nu mă lasă nici să cobor!, sau „Ia uite dragă se îmbulzesc ca țăranii. Parcă ar fii la țară”. Și vine replica „Vai da capul tău dragă. Nu-i fi având și tu origini de la țară. Te-a făcut măta aici pe betoane. Întreab-o pe măta dacă avea paie sau hârtie gudronată
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
spre Șcheia, pe sub poalele dealului pe care este clădită (n.r. mănăstirea) Zamca”. Un cazac împușcat La Șcheia însă veniseră dinspre Costâna și Mihoveni 600 de cazaci călări conduși de un polcovnic (colonel). Deși, o parte din populație a părăsit Suceava, îmbulzindu-se către granița românească, o altă parte a locuitorilor a rămas crezând că rușii, „care se pierduseră în direcția Costânii”, vor renunța să ocupe orașul. În ziua de 2 ianuarie 1915, la orele amiezii, centrul orașului a început să răsune
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
aclamat de cei care prin vocile lor îl scoseseră din ghearele morții. Acesta se închina tuturor printr-o plecăciune scurtă, cât se putea prin înghesuială, zicând: ,, Vă sunt recunoscător!, vă sunt recunoscător!” apoi își făcu loc prin mulțimea care se îmbulzea, căutând să ajungă cât mai în spate. Unii îi puneau în palmă mici monede de aramă fiindcă așa era obiceiul cu cei care erau eliberați. Se întoarse prin mulțime și văzu privirea aspră și încruntată a procuratorului Ponțiu Pilat, urmărindu
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
așa era obiceiul cu cei care erau eliberați. Se întoarse prin mulțime și văzu privirea aspră și încruntată a procuratorului Ponțiu Pilat, urmărindu-l. Se întoarse apoi și își făcu din nou loc printre sutele de bărbați iudei care se îmbulzeau către treptele pretoriului unde procuratorul spunea ceva către cei din primele rânduri. Un bărbat însă își făcu loc prin mulțime împingând fără menajamente pe cei din față, se apropie de Baraba și îi spuse repede la ureche prin vacarmul de
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
mare greutate să iasă pe o altă străduță și să scape în felul acesta de toată întâmplarea și grozăvia în care fusese implicat până de curând. Câteva străzi mai încolo reuși să scape până și de strigătele mulțimii care se îmbulzea spre pretoriu. I se păru de aceea ciudat faptul că la doar câțiva pași de pretoriu era atâta liniște. Privi în urmă și nu văzu pe nimeni deși nu-și credea încă ochilor că este liber, iar mai apoi când
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului -În primăvară- Tăceri clădind lumină, răscolitoare clipe Atârnă-n blânde gânduri al viselor extaz, Zile sculptate-n soare, cu verde-n risipe, Se coc încet, încet... pe al timpului răgaz. Se îmbulzesc, în taină,mirări -din dor- descinse, Pe ii de primăvarărâd râuri înșirate... Se-ntoarce viața dulce prin ramurile-aprinse Cu frăgezimea florilor catifelate... Vântulatinge-azurul, într-un joc, peste amiezi, În jur se simte ochiul lucitor al ispitei, Liniștea, cu sufletul ascuns
POEM DE IUBIRE de LIA RUSE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347735_a_349064]
-
ultimele reprezentații cu piese de Shakespeare fuseseră niște căderi financiare de toată jena. Într-adevăr, în toamnă, la deschiderea stagiunii, piesa se dovedește a fi un succes de casă, de altfel singurul care interesa. Adolescenții, dar nu numai ei, se îmbulzeau să cumpere bilete întrucât actrițele erau tinere, frumoase și păreau foarte dezinhibate, adică exact ceea ce, la anumite vârste, produce vise frumoase chiar și atunci când nu dormi. Dar știți cum este! Întotdeauna, undeva, în întuneric, pândește o fiară care abia așteaptă
VIA DOLOROSA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350121_a_351450]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > OCAZIE! Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ia conștiința neamuleeeee, azi e la promoție, cu demnitate și respect, împreună la pachet! Nu vă îngrămădiți, nu vă îmbulziți, ajunge la toți, doar, cu adevărat, e musai să ...o doriți! Nu vă speriați, nu costă, nu are preț, cine de altfel ar putea să îi stabilească o valoare, oricât de tare s-ar crede în evaluare... Dar vă garantez
OCAZIE! de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365538_a_366867]
-
politețe, de bunăvoință, cuvintele acelea galante, cu consistență, noimă și duh, care te îmbogățesc, care îți descrețesc fruntea și îți fac ziua agreabilă - mulțumesc, bună ziua, ce mai faceți, mă bucur pentru dumneavoastră - par să fi ieșit din uz. Lumea se îmbulzește in zona ta privată la bancă, la poștă, la magazin.” Toate acestea, atunci când le-am citit, le-am ”clasificat ca fiind...brutal” însă abia acum, după cele întâmplate, înțeleg năduful celui care a scris așa un text. Autorul scrie mai
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SPERANȚĂ ÎN TĂCERE Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Tăcerile se-adună în nori argintii deasupra valurilor gândului și miresme de arțar se îmbulzesc în inima întunericului. Mi-agăț o speranță de gheara cerului și-mi pare că lumina izvorăște din sufletul pădurii, ființând peste trupuri de lut. Viv Referință Bibliografică: Speranță în tăcere / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul
SPERANȚĂ ÎN TĂCERE de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365215_a_366544]
-
valoroasă cu cât este mai autentică, adică cu cât imită mai bine natura. Pesemne că, vorba unui critic, mulți dintre ei chiar suspină: „De ce nu suntem pe vremea lui Zeuxis, care picta strugurii cu atâta veridicitate, încât păsările păcălite se îmbulzeau să-i ciugulească?!”... Din păcate, adaug eu, nu suntem nici pe vremea lui Michelangelo, Leonardo și Rafael, nici pe vremea impresioniștilor și a lui Vincent van Gogh, nici măcar pe vremea lui Picasso. Suntem în secolul 21, un secol al mobilității
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]