491 matches
-
îl primește în 1960. Guido Jendritzko a fost ani în șir profesor la școala Werkkunstschule în Wuppertal. La data de 26 septembrie 2009 este trântit la pământ la de niște suporteri neidentificați ai echipei de fotbal Borussia Dortmund care se îmbulzeau la gară, este lăsat să zacă rănit la cap. Din cauza rănii Jendritzko va deceda peste câteva zile.
Guido Jendritzko () [Corola-website/Science/317262_a_318591]
-
formată din mai multe cartiere, printre care Săo Conrado, Leblon, Ipanema, Arpoador, Copacabana și Leme, care compun faimoasa linie de coastă a orașului. Cartierul plajei Copacabana găzduiește una dintre cele mai spectaculoase petreceri de An Nou. Peste două milioane de spectatori, îmbulziți pe nisip, urmăresc artificiile. Din 2001 artificiile sunt lansate de pe vase, pentru a conferi mai multă siguranță evenimentului. După Copacabana și Leme se află cartierul Urca, în care se află Muntele Pâine de Zahăr („Păo de Açúcar”). În vârf se
Rio de Janeiro () [Corola-website/Science/297877_a_299206]
-
cu carabine, revolvere și o mitralieră de câtre jandarmi și polițiști. După masacrul săvârșit, în aceeași zi, circa 10 000 de evrei au fost adunați din case și de pe străzi de pichete de jandarmi, soldați și polițiști și au fost îmbulziți în două trenuri de vite. În ziua de 30 iunie 1941 ora 9,20 dimineața, prefectul Captaru raporta lui Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, executarea ordinului de evacuare a evreilor ieșeni. În raportul nr. 1.042 din 29 iunie
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
sa se afla în Atlanta, diseminând un nou val de panică pe măsură ce toți încearcă să realizeze amploarea dezastrului. Dacă până atunci, primarul Green încercase să-i calmeze, sugerând că explozia de la Denver a fost un incident izolat, acum toți se îmbulzesc la stațiile de benzină. În acest moment, se ia curentul, sporind confuzia. În mijlocul haosului, un fost polițist de curând mutat în Jericho, Robert Hawkins, sare în ajutorul pompierilor, propunând folosirea reflectoarelor și oferindu-le sfaturi utile. O revoltă e pe cale
Pilot (Jericho) () [Corola-website/Science/304720_a_306049]
-
Noi n-avem patrie! (...) Asta nu-i patrie...”"), ca și rezerva patriotică a avocatului Domșa ("„Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastră nu ești deloc obligat să te îmbulzești la datorie, ba chiar dimpotrivă!”") în numele datoriei față de stat. Liniștea sufletească dovedită de sublocotenentul ceh Svoboda, executat pentru dezertare, ca și comentariile compătimitoare ale căpitanului Klapka sunt impulsuri externe ce îi produc lui Bologa o criză morală care-i torturează
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
pe Hyperion împreună cu mâna ei dreaptă, Leigh Hunt, pentru a vedea de aproape desfășurarea lucrurilor. În timpul călătoriei, Severn îi întâlnește pe Guvernatorul Theo Lane și pe Dr. Melio Arundez; de la primul află că Hyperion se află în pragul dezastrului, toată lumea îmbulzindu-se în jurul spațioportului, iar de la ultimul află că în orice clipă se pot deschide Criptele Timpului. Motivul acestei deschideri îl constituie permisiunea acordată de Consul Expulzaților de a aduce pe planetă un dispozitiv care să anuleze câmpul ei anti-entropic. Odată cu
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
Gorzo a afirmat că "Păcală" este „un film de nevăzut”, „cel mai intransigent și mai greu accesibil film experimental din toate timpurile”. El a afirmat că a pierdut șirul acțiunii la fiecare cinci secunde, considerând că spectatorii care s-au îmbulzit să-l vadă erau atrași de proprietățile sale halucinogene. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Păcală vinde vaca fraților săi unui pom în trunchiul căruia dă de o comoară din care
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
ei la spectacolul dat în seara de 28 martie 1921, în sala teatrului „Modern”. Acompaniat la pian de Nicolae Caravia, marele nostru muzician a interpretat atunci pentru ploieștenii care, ca iubitorii de muzică din toate orașele și târgurile țării, se îmbulzeau să-l asculte, Sonata în mi minor de Veracini, Simfonia spaniolă de Lalo, la Preghiera de Martini-Kreisler, Moment muzical de Schubert-Kreisler, un Scherzo tot de Kreisler, pentru a sfârși cu Poloneză de Wieniawski. Atunci am simțit pătrunzându-mi în suflet
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
că „prima demonstrație publică(...) se va face de Anul Nou la Menlo Park“, orășelul în care inventatorul își avea laboratorul. Într-adevăr, în noaptea de 31 decembrie 1789/1 ianuarie 1880, mai mult de 3 000 de oameni s-au îmbulzit la Menlo Park pentru a vedea cu ochii lor lumina... nemaivăzută a celor 700 de becuri, alimentate de un dinam, care atârnau de un fir întins între copaci. Meritul lui Edison este acela de a fi abordat sistemul de iluminat
Agenda2004-45-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283009_a_284338]
-
și trîmbițe, printr-o perfect concertată acțiune de marketing (de felul acelora de care au avut parte și romanele cu Hary Potter). Deloc impresionați de faptul că recenzenții unor serioase reviste de literatură au făcut praf cartea, editorii străini se îmbulzesc să obțină copy-right-ul acestui roman care aduce, nu doar în titlu dar și în conținut, cu recentul film american Insula. Dacă ,scandalul" a devenit una din garanțiile cele mai sigure ale popularității de moment și ale succesului de piață, nu
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
așadar, și ca urmare a unei asemenea răsturnări a ceea ce a practicat conștiința omenească. Pentru a lua în posesie lirică lucrurile, poeta simte nevoia de-a le privi, pipăi, mirosi. Incantația senzoriului reprezintă expierea d-sale profană: „Ceea ce ei au îmbulzit într-o confuzie colorată/ noi separăm cu zel (...) Ei mureau de mii de ori/ privind albul și numai prin acest fel de moarte/ se făcea un drum nou și lumina aurea prundul pe maluri” (Într-o casă memorială); „recunoșteam perfecțiunea
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
se împotrivise lui Tokichiro mai fățiș decât oricine. — Vai de mine...! Vai de mine și de mine! Își șterse lacrimile de pe obrajii ciupiți de vărsat. Ceilalți ridicară ochii, uimiți. Când își dădu seama că toți îl priveau, maistrul tâmplar se îmbulzi printre colegii săi, pentru a se arunca la picioarele lui Tokichiro. — N-am nici o scuză. Abia acum îmi înțeleg nesocotința și superficialitatea. Ar trebui să mă legi, de învățătură, și să te grăbești cu construcția asta, spre binele provinciei. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de soi. Poate primesc și eu o ceașcă de la Domnul Mataemon. Și, întorcându-se, Inuchiyo chemă cu un gest spre întuneric. — Ascultați, toată lumea! Ne lasă să facem ceremonia turnării apei! Câțiva oameni răspunseră imdiat la chemarea lui Inuchiyo și se îmbulziră înăuntru, umplând grădina cu glasurile lor. Era acolo Ikeda Shonyu, și Maeda Tohachiro, Kato Yasaburo și vechiul său prieten Ganmaku. Venise până și maistrul tâmplar cel ciupit de vărsat. Ceremonia de turnare a apei era o datină strămoșască, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
avut loc în Luna a Unsprezecea, cu o pompă care întrecea tot ceea ce se mai văzuse în epocile anterioare. Reședința din capitală a lui Nobunaga se afla în fostul palat al shogunului, la Nijo. În fiecare zi, prin palat se îmbulzeau vizitatori: curetni, samurai, maeștri de ceai, poeți și negustori din orașele comerciale apropiate, Naniwa și Sakai. Mitsuhide plănuise să-l păsărască pe Nobunaga, pentru a se întoarce la castelul său din Tamba, și venise de la locuința lui la Palatul Nijo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fără să mai ia deloc în seamă preocupările însoțitorului său. Intrarea principală în castel forfotea de ajutoare ale vasalilor care aflaseră despre trădarea lui Murashige și veneau la castel, precum șide mesageri șiroind din provinciile învecinate. Hideyoshi și Ranmaru se îmbulziră prin mulțime, până în citadela interioară, numai pentru a li se spune că Seniorul Nobunaga era în toiul unei consfătuiri. Ranmaru intră, vorbi cu Nobunaga și se întoarse repede, spunându-i lui Hideyoshi: — A cerut să așteptați în Sala de Bambus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Câțiva soldați din castel fugiseră înapoi în josul pantei. — Poți intra, solule! aunțată ei. În momentul când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise în fața lui. I se păru că vedea, în întuneric, cel puțin o sută se soldați îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Sakamoto însoțit de un grup de oameni puțin numeros. Seniorul său, Mitsuhide, plecase într-o asemenea grabă, încât Shinshi rămăsese pe loc pentru a se ocupa de treburile neterminate. De cum își scoase hainele de călătorie, în cameră, câțiva oameni se îmbulziră în jurul lui, luându-l la întrebări: Cum a fost situația pe urmă? — Ce fel de zvonuri s-au răspândit prin Azuchi după plecarea Domniei Sale? Scrâșnind din dinți, Shinshi răspunse: N-au trecut decât opt zile de când a plecat Domnia Sa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații în marș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
așteptau neliniștiți în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpii de lângă drum, unul dintre militari descoperi în sfârșit un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldațiise îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea e atât de scurtă încât, probabil, când ajungem la Templul Kaiin va fi lumină. — Caii ar obosi, dacă am merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mii de oameni. — Unde-i Seniorul Nobutaka? răcni Hideyoshi, descălecând în mijlocul soldaților transpirați, care-l priveau trecând; când văzu că nimeni nu-l recunoșteau, anunță: eu sunt, Hideyoshi! Soldații făcură ochii mari de uimire. Hideyoshi nu așteptă o întâmpinare oficială. Îmbulzindu-se prin mulțimea de oameni, se îndreptă spre copacul sub care Nobutaka își înălțase stindardul. Înconjurat de statul său major, Nobutaka stătea așezat pe taburetul de campanie, ținându-și mâna streașină la ochi pentru a și-i feri de strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură dintr-o dat găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi fix drapelele soldaților săi, care se vedeau acum pe muntele din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în toiul unei conferințe militare. — Cine mai patricipă? — Seniorul Haigo, Seniorul Osa, Seniorul Hara, Seniorul Asami și Seniorul Katsutoshi. Dacă așa e, pot să mă alătur și eu. — Ba nu, mă duc să vă anunț. — Nuva fi necesar. Genba se îmbulzi cu forța. Menju îl privi cum se îndepărta. O expresie nefericită îi înnegură chipul. Provocarea pe care o aruncase cu un moment în urmă, riscându-și propria reputație, nu era doar de dragul regulamentelor militare. De câtva timp, încerca în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de la 20 - 23 ianuarie st. v. (1 - 3 fevr. st. n. ). Tinerii au fost achitați cu "unanimitate" de voturi. {EminescuOpX 43} Până acum nu s-a mai întîmplat în Cernăuți un proces de asemenea natură, din care cauză publicul se îmbulzea nu numai în sala de ședințe, ci și pe uliți, încît, pentru a păzi ordinea și de teamă de turburări, ulițele era percurse de patrule de agenți polițienești. Arestul preventiv al tinerilor ținuse unsprezece săptămâni. În ziua achitării ei au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ca o uzină. Totodată, ca toate marile lagăre germane, și Auschwitz a Îndeplinit rolul de a oferi sclavi pentru diversele Întreprinderi germane care necesitau forță de muncă. După câteva zile de stagiu În acest iad denumit Auschwitz, majoritatea deținuților se Îmbulzeau să găsească un loc În diferitele transporturi pentru efectuarea unor munci. Fiecare considera - pe bună dreptate - că viața sa e mai În siguranță dacă prestează o muncă decât În Auschwitz, așteptând selecțiile pentru gazare, În momentele când crematoriile sunt puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să nu simți mirosul puternic și pătrunzător emanat din crematorii? E ușor de Înțeles că cei mai mulți au căutat să scape din Birkenau cât de iute s-a putut. Zilnic aproape s-au format comandouri de muncă, la care s-a Îmbulzit lumea... Legat de starea din Birkenau, mai e ceva important de remarcat. În toate lagărele, deci și În Birkenau, nemții au introdus o formă de autoadministrare prin numirea unor deținuți În funcții. Astfel, fiecare baracă avea un Blockälteste (șef de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]