1,021 matches
-
pescuit și să-i spună Ilincăi că n-a prins nici un păstrăv?... Nu, nu-i bine! Înseamnă c-o să-l creadă un bleg și un lăudăros... ori mincinos! Mai bine să se ducă la pescuit, să fie el cu cugetul împăcat... Dar mai întîi să treacă pe la căminul cultural, să vadă de nu cumva mai găsește acolo vreun amator de pescuit. Adică, la drept vorbind, ce rost are să mai cheme pe cineva cu el?... Mai bine să se ducă singur, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a fost așternută pe hârtie d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fapta - iată noua viziune pe care o propune Sartre asupra personajelor sale. În această stare de spirit se comite crima, după care Oreste și Electra se retrag în templul lui Apolo; dar, în timp ce tânărul se simte în sfârșit liber și împăcat cu sine, Electra e cuprinsă de remușcări și-i reproșează fratelui că i-a spulberat visele, deoarece ura față de mamă i-a hrănit existența, iar prin uciderea acesteia, ea nu-și mai găsește rațiunea de a trăi. Eriniile 76 înalță
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe care Îl rupsese din fața unui bloc, venind Încoace; mortul părea Împăcat și parcă zâmbea, costumul ieftin În care Îl Îmbrăcaseră Îi venea de minune. „Bătrâne, să nu mai vii niciodată Înapoi“, Îl mânca să Îi spună, atât și nimic altceva. Păcat că Îi În chiseseră ochii, ochii albaștri care văzuseră pentru
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vedere anumite valori, trăirea care nu are în vedere nimic. Mai bine spus viețuirea; viețuirea de dragul viețuirii. Una din consecințe: dorința de prelungire a vieții. Unii oameni se tem să mai moară. Încercă amânarea continuă a morții. Dispare treptat moartea împăcată. Semn că se pierde înțelegerea vieții. Crește teama de moarte și dorința de prelungire a vieții. În bună măsură și datorită calmantelor apărute. Prezența durerii face adeseori moartea dorită și înțeleasă. Dacă dispare durerea se dorește prelungirea artificială a vieții
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ani Protopop la Dolhasca. Părintele Hreamătă avea darul dialogului cu oamenii, era ospitalier, amabil, agreabil, carismatic. Din dorința de a fi lângă familie, după pensionare (1983), pleacă la București, unde nu s-a simțit în largul său. A murit, totuși împăcat, satisfăcut pentru împlinirea misiunii sale. Preotul Ilie Astanei, (1983 -2005). S-a născut în satul Valea Seacă, comuna Bălțătești - Neamț, în 1940. A urmat școala generală în localitatea natală. Părinții erau oameni gospodari. Din cei cinci copii, toți băieți, trei
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
la poartă, am intrat la mama. Mi-a acordat zâmbetul acela intim, care-mi era rezervat numai mie. — Ți-am dat cam multă bătaie de cap, zise ea aproape șoptit. Nici vorbă, stai liniștită, i-am răspuns, zâmbind. Mă simțeam împăcată. Chipul mamei se luminase și părea de-a dreptul strălucitor. Aveam impresia că era fericită că l-a văzut pe unchiul Wada. Au fost ultimele ei cuvinte... S-a stins după vreo trei ore... în amurgul liniștit de toamnă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
netransformată în noroi, ca în București. Scutur un măr și mă las nins de promoroaca desprinsă de pe crengi. Apoi mă întind pe spate, în zăpadă, și mă gândesc că dacă aș muri acum, printre pomii sădiți de mine, aș muri împăcat.
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
dincolo de Ocean! Hipnoterapia o fi având rezultate concrete în America, dar în România, unde toată lumea e puternică în cuvinte, nu i-ar trece nimănui prin minte, chiar dacă ar avea bani destui, că ar putea să-i cheltuiască pentru a fi... împăcat cu sine. Ca să nu mai vorbim de împăcare, în general.
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe care, iată, și-l îngăduia, în nemăsurata lui neodihnă. arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să crească neistovita rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ordone desfășurarea în teren a trupelor. în mintea candidatului, vid total. Minutele trec, generalii din comisie se impacientează: " - Hai, hai, căpitane... Dacă te-ai gîndi și la război atît de mult... Dușmanul merge, nu te așteaptă pe dumneata..." Nefericitul ofițer, împăcat deja cu ideea eșecului, ordonă la întîmplare: "- Cavaleria înainte... Artileria lîngă oi, pe dealul din dreapta... Infanteria înapoi..." Manevra este executată, iar peste puțin în preajma căpitanului se ivește un cioban, căruia artileria îi gonise oile la vale: "- Mută antileria pe dealul
D-ale examenelor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9646_a_10971]
-
spirit: "nici nu vreau să știu/ la ce se gândește străinul/ care mă ține de braț/ nici unde mă duce îngerul bătrân/ de care mă sprijin// iată răscrucea/ mai mult nici nu se poate spera/ de la răbdarea celuilalt/ împinși rătăciți împăcați/ precum frunzișul" (nici nu vreau să știu). Un asemenea exercițiu al discreției, de sorginte în fond barocă, avansează treptat spre o caligrafie severă, spre o gesticulație grațios austeră. I se suprapun exigențele disciplinei, ale unei înalte discipline care este răbdarea
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
spuse fata. 9 În primele douăzeci și patru de ore Charlot se simți apăsat de amărăciune, i se părea ciudat să se afle în propria casă pe post de om-bun-la-toate, dar după încă douăzeci și patru de ore se obișnuise și era mult mai împăcat. Nu trebuia neapărat să fii stăpânul unui loc, dacă-l iubești cu adevărat, e destul să știi că e în siguranță, că nu e amenințat de schimbări sau că e vorba doar de schimbările firești aduse de timp și împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să ies cu clienții. Nu vreau să am remușcări În restul vieții. Vreau peste un timp să privesc În urmă și să spun « Da! Am fost dansatoare, dar nu am fost curvă. Indiferent ce crezi tu, eu sunt cu conștiința Împăcată»...”. Putem specula că alegerea profilurilor În care tânăra vrea să se licențieze ar fi influențată de mediul ei de lucru și de dorința de aprofundare a naturii și specificului interacțiunilor pe care ea le are cu clienții. Cu toate acestea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să ies cu clienții. Nu vreau să am remușcări În restul vieții. Vreau peste un timp să privesc În urmă și să spun « Da! Am fost dansatoare, dar nu am fost curvă. Indiferent ce crezi tu, eu sunt cu conștiința Împăcată». Cea mai veche meserie din lume e și pentru bărbați Nu trebuie să uităm că s-a dezvoltat În ultima perioadă și prostituția masculină care este un fenomen destul de răspândit În România de azi. Tineri fără prejudecăți, dar și fără
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
că, din parte-mi, nici pân-acu' mare folos n-au cunoscut. (privește spre baltă) Hopa! Iaca-ia ce frumusețe de lișițe pe baltă! Dac-aș ologi măcar una, s-o duc plocon bădiței Ispas, parcă tot aș fi cu inima împăcată. Nu par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
orice, un cămin în care să sălășluiască pacea și buna înțelegere. Când veni Simona pe lume, lui Costache i se păru că toată casa lui e învăluită în lumină, că peste tot veghează îngeri păzitori, că se simte împlinit și împăcat cu tot ce viața îi așternuse în cale. Cum ieșea din tură alerga spre casă, se spăla îndelung, se primenea și apoi cu fetița pe genunchi, fredona cântecele pe care el le spunea de obicei vântului, pădurilor și întinderilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
veni la noi. - Să vină, că atunci când intră el, se umple casa de lumină, a zis bărbatul. A doua zi, s-a împărtășit. După aceea, la scurt timp, s-a mutat la Domnul, așa cum ceruse soția lui, mărturisit, împărtășit și împăcat cu Dumnezeu. Toate celelalte le-a făcut după cerințele creștine. Spune tanti Alexandra că îl visează des. Când îi este greu, îi spune lui prin vis: - Sunt singură și îmi este greu, Leonid. - Eu nu te las singură, Alexandra.Te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
engleză, iar fiicei, școala de muzică și chiar au putut să-i cumpere pian. Știa că toate acestea, și altele, nu s-ar fi putut realiza dacă nu pleca să muncească în străinătate, totuși nu era liniștită și cu inima împăcată. Simțea că locul ei este acasă, lângă copii, dar nu le spunea nimic despre suferința ei. Încerca să-i încurajeze și pe ei să rabde, să fie ascultători, să învețe bine, spunându-le că timpul trece și vor fi iar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu toate astea sunt de acord că prispa lui Iocan avea un sens, că Moromete al lui Marin Preda dezbătea problemele satului și ale lumii, și chiar dacă nu se găseau soluții se realiza exorcizarea, țăranii lui Marin Preda mergeau acasă împăcați că au spus ce aveau pe inimă, că au scăpat de ceva care îi apăsa, grija mea, vasăzică, era transmisă celor de pe prispă și în felul acesta ea nu mai era doar problema mea, devenea și problema celorlalți, e ca și cum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-mă, că nu pot singură. — Imediat. S-o fi baricadat înăuntru. N-a făcut niciodată asta. — Ce naiba ține ușa? Acum degetele lui albastre se prelungeau în nervurile din dușumea, dând din loc în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din urmă pașii ei, și probabil că inima lui n-a mai încăput în piept de fericire, căci zăcea liniștită pe podea, alături de farfurioara cu prăjitura glazurată. — E mort? — Așa pare. — Și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cine știe ce locuitor al speranței". Plăcințica hoinară, care nu-l mai recunoaște, a fost și ea o iluzie, a ajuns jurnalistă și "apostol" al Uniunii Europene, pierzând însă lumina și privirea îngerească. Cu toate îngrijirile lui Antoniu, blândul Kawabata se stinge împăcat. Imaginar, dialogul lor continuă, pentru că deziluzionatul Antoniu mai păstrează totuși credința în împărăția cerurilor, unde își vede prietenul hârjonindu-se cu îngerii. Își asumă și își privește destinul de cloșard ca pe o cruce, ca pe o încercare a divinității
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
la umă cu Roncea, Ion Spînu, Roxana Iordache, Roșca-Stănescu, el continuă nefasta operă de autodemolare a ceea ce se profila cândva a fi o posibilă statuie. Dar nu scriu toate acestea pentru a mă răfui încă o dată cu dl Eugen Simion. De împăcat, ne vom împăca în lumea de apoi. E prea mare dezamăgirea pe care mi-a produs-o pentru a avea cea mai firavă iluzie că va redeveni omul generos, inteligent, distins de altădată. Cumpărat pe talanții găunoși ai unei glorii
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
ce să se mîndrească de-a lungul istoriei sale încîlcite, a fost din cauza donatorilor, zice Bătrînul, ducîndu-și mîna în dreptul inimii și apăsînd într-un loc anume. Niciodată n-am dus lipsă de donatori, adaugă. Bine, răspunde Poștașul părînd în sfîrșit împăcat cu sine, ale dumneavoastră să fie, fac ceva pe ele, le puteți păstra pe toate. Din partea mea, nu mai am nici o apăsare, zice. Nu știm ce înseamnă libertatea, nu ne pricepem cum s-o folosim, habar nu avem ce înseamnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cînd îl știu, zise Poștașul înghițind în sec, corectați-mă dacă greșesc, adăugă, mutîndu-și stînjenit privirea în altă parte. înainte să ia o hotărîre, trebuia să se mai gîndească foarte bine încă o dată, să strîngă informații, ca să fie cu conștiința împăcată că face ceea ce trebuie. Făcu doi trei pași pînă la fereastră, trase perdelele și privi în stradă. După forfota de pe bulevard își închipui că ar fi trebuit să fie deja aproape de amiază. Mai avea rost să se schimbe în haine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]