111 matches
-
urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania printre nămeți, prin viscol, și s-a urcat disperat și tăcut În camera lui. Spre sfârșitul șederii lui la noi, s-a căsătorit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Manolo. — Și ce vrei? — Caut de lucru. După un țăcănit repetat de câteva ori, ușa se deschise brusc. Manuel intră, cărându-și valiza. Un bărbat scund stătea În spatele biroului din partea opusă a camerei. Deasupra sa era un cap de taur Împăiat de un taxidermist din Madrid. Pereții erau Împânziți cu fotografii și postere de la luptele cu tauri. Bărbatul mărunt Îl privea. Credeam că te-au omorât, spuse. Manuel ciocăni cu degetele pe birou. Bărbatul Îl privea. Câte lupte ai avut anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cinematografic, iar la sfîrșit criminalul e anihilat de scriitorul autentic, care-l otrăvește cu cianură de radiu și-i explică științific că degeaba furi un roman, În viață nu gloria, nu banii sînt importanți, ci munca, și-l Împușcă. Film Împăiat de duzină care a avut Însă darul ca, prin Charlotte Rampling despre care-am promis că vom mai vorbi, uite c-o facem, să-mi aducă aminte de Angel Heart (1987). În capodopera lui Alan Parker pactul cu diavolul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cere bani?“ „Îmi imaginez după stofa din care este croit.“ Observ că Zăpadă Începe să mă urască brusc. „Oricum, e un pur și de aceea țin la el. Exemplare de puritate sufletească de felul lui găsești rar azi!“ „Să-l Împăiem pentru Muzeul omului!“ Se supără. O simt capabilă să facă orice pentru acest imbecil, chiar să se culce cu el, fie și ca să se afle În contrast cu părerea curentă despre ceva sau despre cineva. Ea are această tentație de a scormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmă Egor Bulîciov... E. Ionesco Scaunele Setea & foamea Noul locatar Viitorul e-n ouă A. Jarry Ubu (din toți Ubu-ii!) M.M. Ionescu Dresorul lui Casanova I. Klima Castelul H. von Kleist Pentesilea E. Kishon Și-a fost ciocîrlia! T. Mazilu Împăiați-vă iubiții! Frumos e-n septembrie la Veneția! Inundația M. Mihura Trei jobene R. Macrinici A! Frica! L. Pirandello Uriașii munților Plaut Menehmii Y. Reza Artă Ruzante Comedia vacilor Ion Sava Paricidul Vreau să număr stelele! E.E. Schmitt Libertinul M.
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mult și-i ascunseseră ridicolul de care orice trup omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă de la o vreme, cînd societatea nu-i mai recunoaște, datorită pierderii podoabelor erotice, nici un drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Vladimir Streinu evocă acum în puținele poezii timpul romantic dunărean, cu ceva din sălbăticia lui Sihleanu, sau transpune într-un chip fantastic cinegetica lui Odobescu: Am scos din panoplie o veche carabină Să fiu pândar de toamnă pădurilor secrete, Voi împăia o piele în pod sau de perete Ca să-mi răzbun amarnic pe-o singură jivină Totala-ngălbenire ce va să se arate, Adusă-n blăni de șuie sălbăticiuni roșcate. EUGEN JEBELEANU ȘI ALȚI POEȚI Eugen Jebeleanu, care voia în poezie "puritățile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adevărată vedetă internațională, participând la 51 de concursuri din care În 37 a fost victorios. După moartea celebrului cal (1932), În semn de mare prețuire, scheletul a fost trimis În țara de baștină, Noua Zeelandă, inima păstrată la Canberra, iar pielea Împăiată la Melbourne, localitate de care se leagă implicit gloria sa (ibidem). 430 Australia in Focus. Australia, Stere Parish, 2009, p. 93. 276 peste trei milioane de vizitatori În fiecare an. Pinguinii, Înotători excelenți, au corpul acoperit cu pene, coada scurtă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de unde și industria punerii în frază, a explicării verbale a textului modernist), Kazuo Ishiguro, de pildă, proclamă nevoia de narațiune tradițională, întreținută de suspans. When We Were Orphans e un suspans exacerbat. La fel și The Unconsoled. Povestirea Desperado e împăiată cu incidente povestite cu mare poftă narativă. Cum se va încheia istoria? Surpriză: istoria ascunde ceva și ni se spune până la urmă ce ascundea, dar de încheiat nici gând să se încheie. Suspansul a murit, trăiască suspansul. Observăm în consecință
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a pierdut cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]