202 matches
-
experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd anormalitatea își va fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu e deloc ireproșabil, segmente ale cercetării se dovedesc, de multe ori, remarcabile. Destule identificări de izvoare sunt contribuții de finețe, însă răsfățul sursologic îneacă operele supuse discuției într-o ploaie de „reminiscențe” (de pildă o rețea de trimiteri îl împăienjenește pe I. Heliade-Rădulescu: Lamartine, Chateaubriand, V. Hugo, dar și Alphonse Esquiros, G. de Mancy, Paul Hédouin, Elsa Grant). Unele sugestii vor fi reluate, nuanțat, de D. Popovici. Oricum, contribuția comparatistă pe tărâm literar a lui A., alături de aceea a lui
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
realizat versiunea românească a piesei Hatmanul, după drama L’Hetman a lui Paul Déroulède, și Cârdășia, după La Camaraderie de Eugène Scribe. În momente și schițe, aceeași lume ca și în comedii. Într-o stare de continuă agitație sau, dimpotrivă, împăienjeniți într-un fel de năuceală, poate și din cauză că e căldură mare (Căldură mare, Petițiune), moftangiii aceștia euforici și limbuți sunt niște pierde-vară. Pălăvrăgesc la nesfârșit (neapărat despre politică), relativizând totul, și cuvintele par că încep să-și piardă sensul. Foiesc
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
-i omoare, deși sunt convinsă că, dacă frații ar fi știut de ce e în stare, ar fi fugit mâncând pământul. S-a petrecut ceva magic. Abatele se așeză pe un scaun modest. Barba îi era încîlcită, iar ochii roșii și împăienjeniți de somn. Alcool? Neurostimulente? ― Rimio de Vassur, slujitor imperial! O să trec cu vedere acest nou incident violent în care ai fost implicat. De asemenea, mâine dimineață voi da ordine clare ca nimeni să nu te mai atingă decât sub rezerva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai spus după ce am părăsit portul, zise Oksana. E rândul meu să mă dezlănțui acum asupra templului ăla. E vremea să arătăm Universului întreg că nu sfinții trebuie clonați, ci conducătorii adevărați. Johansson clipi des, pentru a-și curăța privirea împăienjenită de un început de lacrimi. - Și dacă o să sfârșim prin a recrea un sfânt, o ființă religioasă prin excelență? - Nu o să se întîmple așa. Ai să yezi. Ceea ce am avut noi când nc-am îmbarcat spre Ierusalim era prea măreț pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
jurnal basarabean”, în care un lirism cu estompă și ironia învăluită dau tonul fluentelor notații. În modulările unei melancolii din când în când surâzătoare, regățeanul surprinde agonia lentă a unui prăfos târg basarabean, în care timpul curge leneș și plictisul împăienjenește ritmul precar al unei vieți lipsite de orizont. Mici întâmplări pitorești, mai o bârfă, mai o ciorovăială colorează stins o ambianță deprimantă, care devine ucigătoare atunci când peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se stinge
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
Cenușa) și e un himeric, năzuind, cu elanuri în care intransigența se împreună cu naivitatea, spre absolut, însetat de un adevăr, cam abstract, pentru care s-ar bate oricând cu morile de vânt. Nu s-ar putea adapta niciodată unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită a izbăvirii din criza la declanșarea căreia concură un angrenaj de obtuzități, fanatisme, lașități. Însingurarea duce la un impas în absența iubirii, fără de care viața își pierde noima. Momentele satirice
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
de frumoase, când dormea... E adevărat că atunci când era trează era și mai frumoasă, dar era răpitoare și acum. Atât de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să-i explic purtarea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intimitate plăcută o mie sau două de pași. De oboseau, se așezau. Vorbeau. Discutau și râdeau. Ce modestă era Vipsania pe vremea aceea! Nu-i lăsa deloc impresia că-i dă lecții, ca acum. Fornăie cu putere. Ochii i se împăienjenesc și mai rău. Atât de plăcute au fost zilele acelea de la începutul căsniciei lor! Își dorea să o ducă tot așa până la adânci bătrâneți, dacă-i va fi dat să îmbătrânească. Dacă le va fi dat să îmbătrânească împreună. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vina lui. Ce procentaj de vină avea nu-și putea da seama. Dar el era conducătorul grupului, un fapt groaznic și de neschimbat. Cum urma el să-i scoată din situația asta dezastruoasă? Privea În gol, cu mintea și privirea Împăienjenite din cauza oboselii. Fără aparatul de ventilație, dormise foarte prost. Cel mai grav era Însă că nu-și luase medicamentele, antidepresivele, cele pentru tensiunea crescută, pentru anxietate și, cel mai cumplit, cele pentru crize. Până atunci nu știusem că avea crize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă dureau, dar vedeam totul colorat în galben. Nu reușeam să deslușesc bine lucrurile pe acest fundal gălbui. E ca și cum ceva se solidifică și se strânge din ce în ce mai mult ... cam așa s-ar putea descrie în cuvinte. Tușeam, ochii îmi erau împăienjeniți, respiram cu greu. Parcă aveam praf în plămâni. Așa mă simțeam când am coborât la Awajichō. Aici s-au dat jos doar trei oameni. O fată de vreo douăzeci de ani, un bărbat de cincizeci și eu. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cea mai feroce cu putință. Tu ești a mea acum, încă n-ai priceput? Ești a mea și pot să fac orice vreau cu tine. Iar de el nu-mi pasă deloc. Deloc, pricepi? Trebuie să moară! Ochii Fredianei se împăienjeniră de lacrimi. Apucându-l de încheietura mâinii și rezistând durerii pe care i-o producea strânsoarea lui, înghiți și reuși să-i spună printre dinți: — Dar... de ce? Ce ți-a făcut? Lasă-l să plece, te rog. Reușise să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
valutar efectuat la bișnițar, trase afară câteva banknote. Încercând să-i numere: se opri În loc emoționat. În locul hârtiilor de 1oo lei, avea În mâinile sale, coale de hârtie albă...!! Inima sa o luă la galop În timp ce o accentuată amețeală Îi Împăienjeniră ochii, având senzația vechilor simptome radioactive, În timp ce o sudoare rece Îi brăzda coloana vertebrală! Bănuielile sale se adeveriră În momentul când verifică și restul banilor, costatând,de fapt,primise În schimbul dollarilor teancuri de hârtie albă. Fiecare pachet de zece mii lei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Între adevărații gardieni și pușcăriașii liberi...! Opservând privire ucigătoare a lui Tony Pavone, acesta Îi administră câteva bastoane de cauciuc, urlând. „Ce bă, te crezi la măta acasă...?” Tony Pavone simți o durere În capul pieptului În timp ce ochii i se Împăienjeniră de furie. Procedeul de primire al noilor deținuți, era dincolo de orice Închipuire...! Iar Înjurăturile, loviturile cu pumnii și bastoanele de cauciuc lovea la Întâmplare, numai din dorința de-a lovi, de a-și bate joc de noii veniți...! Cu un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Știrea asta avea să fie următoarea sălbăticie pe care aveau s-o exploreze. Azi o să o luăm către Black Canyon, a anunțat-o Zach după micul dejun. Peisajul care te învață cel mai bine ce înseamnă modestia. Cu ochii încă împăienjeniți de somn, Jina a clătit farfuriile în apa râului. Se dusese la culcare după Zach și era deja lângă foc când soțul ei s-a târât afară din cort. Ar fi putut să se foiască toată noaptea lângă el, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la cel mai mărunt zgomot. Mama m-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Valerius, făcându-l să tacă. Liniștea trebuia să fie absolută. Valerius se eliberă din strânsoare, copleșit de sentimentul neputinței. Nu putea face nimic pentru a-l salva pe Salix. Privi spre arenă. Contururile ei tremurau din cauza lacrimilor care-i împăienjeneau ochii. Skorpius se apropie de Salix și-i puse pumnalul la baza gâtului, în partea stângă. Salix apucă încheietura învingătorului, ca să stabilească adâncimea loviturii. Pentru ultima dată, privi spre spectatori. — Salix, nu! Poate că Salix auzi strigătul lui Valerius. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Să se țină pe picioare îi devenea tot mai greu, să urce - imposibil. Se opri. Fruntea îi ardea. Vuietul crescu și mai tare, tot mai tare. — Nu știu, domnule Jones, spuse el, sfîrșit. De ce poartă un irlandez trei... Ceva îi împăienjenea vederea. Virgil părea la un kilometru distanță. Brațul acestuia se întinse peste ani-lumină ca un tentacul lung, șerpuitor. Vultur-în-Zbor se feri instinctiv și căzu. Simți un fior în oase. Fruntea îi era acum de gheață. Vuietul îl lăsă practic surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În cameră, printre cărțile și caietele sale de desen. Pălărierul coborîse În prăvălie dis-de-dimineață și nu se mai Întoarse pînă după miezul nopții. „N-are curajul să mi-o spună În față“, se gîndi Julián. În noaptea aceea, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi, Își luă rămas-bun de la anii petrecuți În acea cămăruță Întunecată și rece, pierdut În vise despre care acum știa că n-aveau să se Împlinească nicicînd. În zorii zilei de duminică, echipat doar cu o geantă conținînd haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l lăsăm pe povestitor să pășească mai departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Că mă topesc după tine, Claire! — „De ce?” — Pentru că bei ca un bărbat, îl știi pe Marx ca pe Biblie și ai niște picioare superbe. Dudley Smith începu să bată din palme. Danny deschise ochii și simți că privirea i se împăienjenește. Mal Considine zâmbi. Chiar are niște picioare superbe. Du-te și tunde-te, detectiv! Ne vedem la miezul nopții. *** Frizerul primarului Bowron îi modelă părul, transformându-i freza lui milităroasă într-una umflată și buclată, care îi schimba întreaga fizionomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
revoluționar și un hoț de mașini fricos. Iar cu femeile? Mușcase din momeală. — Hai să zicem că încercam să recuperez o imagine. — Ai reușit vreodată? — Nu. — Pentru că ea e prea deosebită? Danny sorbi îndelung, iar băutura, combinată cu nesomnul, îi împăienjeni ochii. — Era. — Era? Danny știa că femeia aflase povestea de la Kostenz, dar își continuă jocul. Da, era. Sunt un văduv al CCAA, Claire. Celelalte femei pur și simplu nu erau... Claire interveni: — Nu erau ea. — Exact, nu erau ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băieți!”. Pe muzică de marș intrară, cu instrumentele În brațe sau atârnate de gât, alde Căloi. Bărbații din jurul mesei urlară de bucurie și se repeziră să-l ia În brațe și să-l pupe pe Director. Ochii li se cam Împăienjeniseră de la lacrimile beției, se băteau pe spate, vorbeau despre orice, dovedind mare știință În toate. De mâncare aproape că nu se atingeau - Își umflaseră bine burțile chiar de la mizilic -, așa că Înainte cu o oră de miezul nopții, când nevestele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Hanbei, ori de câte ori întâlnea greutăți, Hideyoshi își spunea în sinea sa: „Numai de-ar fi aici Hanbei.“ Și totuși, îl lăsase pe acel om să moară fără nici un fel de răsplată. Deodată, pleoapele lui Hideyoshi se înfierbântară de lacrimile tristeții, împăienjenindu-i vederea spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu în umbra brazilor de pe marginea drumului, gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugăriței îi întâlniră, un moment, pe ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]