34,380 matches
-
mers la vizirul și cu groază", așteptându-se în orice moment mazilire: "ci au trimis împăratul, sultan Mustafa, pe imbrihorul cel mic al lui la Constandin-vodă Brâncoveanul, domnul Țării Rumânești, să-l ridice, să-l ducă la Odriiu, unde era împăratul, și pentru ce pricină nu știia nimeni, căruia domnului mare întristăciune i-au venit, atâta cât s-au bolnăvit. De-abia s-au îndreptat în câtăva vreme și au purces cu voie făr' de voie de s-au dus. Acolo
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
pare eternă, se arată un trimis al Porții și norocul, așa cum proorocise al treilea tun, îl părăsește pe Brâncoveanu. Dus la Constantinopol împreună cu fiii și ginerii, închis și torturat, "... i-au scos în zioa de Sântă Măriea mare, unde șădea împăratul la un foișor lângă mare, carele îl numesc turcii Iali-Kioșkiu, pe Constandin-vodă, și pe 4 feciori ai lui: Constandin, Ștefan, Radul, Matei și pe Văcărescul de le-au tăiat capetele. După aceia i-au rădicat în prăjini de i-au
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
acea ocazie. Nu este cazul să rupem tăcerea atunci când Academia Română publică un tratat asupra căruia planează grave suspiciuni? La începutul elogiului funebru pe care istoricul latin Tacitus l-a scris în memoria socrului său Agricola găsim următoarea caracterizare a domniei împăratului Domițian, în fapt o stigmatizaare definitivă a oricărui regim tiranic: Timp de cincisprezece ani, un răstimp enorm pentru o viață de muritor, mulți au murit de moarte naturală, cei mai curajoși, datorită cruzimii principelui, puțini am fost, ca să spun așa
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
am făcut așa." * Avînd un proces la Curtea Supremă de Justiție, pentru răspîndirea de informații false, CVTudor se dedă unor provocări primejdioase. Cîțiva reprezentanți ai Organizației de Tineret a PRM s-au dus sîmbătă, 1 iunie în curtea Bisericii "Sfinții Împărați Constantin și Elena" din București, pentru a redezveli un bust al lui Ion Antonescu, călcînd astfel ordonanța de guvern care interzice cultul unor persoane vinovate de săvîrșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, printre care se află și Ion Antonescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
comedia istoriei, cu ajutorul unor episoade înregistrate la hotarele fabulosului, realizat inclusiv prin amestecul lor savuros aleatoriu: "Puteam și pieream. O, scîrboasă putere/ și argăsiri, veșnici trîntori la miere./ O dată doar am respirat. M-am aflat/ Rege în țara lui Por Împărat./ Am vrut să înțelepțesc. Mi-a luat-o-nainte/ Împăratul nemțesc. Am vrut desfrîuri/ dar s-a deschis sultanul la brîuri.// Am vrut forță armată. Gloria făcea semne/ departe după o sticlă mată, jivrată" (Petru). Cu un rol complementar intervine
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
inclusiv prin amestecul lor savuros aleatoriu: "Puteam și pieream. O, scîrboasă putere/ și argăsiri, veșnici trîntori la miere./ O dată doar am respirat. M-am aflat/ Rege în țara lui Por Împărat./ Am vrut să înțelepțesc. Mi-a luat-o-nainte/ Împăratul nemțesc. Am vrut desfrîuri/ dar s-a deschis sultanul la brîuri.// Am vrut forță armată. Gloria făcea semne/ departe după o sticlă mată, jivrată" (Petru). Cu un rol complementar intervine comedia principiilor. Ea se asociază cu un tablou suprarealist, din
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
spiritual. Efectele acestei revoluții, cea mai însemnată din istoria umanității, se răsfrâng și asupra culturii determinând o schimbare a imagisticei poetice și apariția de noi motive care, alături de cele grecești și romane, pecetluiesc caracteristic spațiul european. Când în anul 312 împăratul Constantin promulgă faimosul edict de la Milano creștinismul se impune ca religia definitorie în Imperiul Roman și asigură de-a lungul Evului Mediu o unitate europeană în fărâmițarea politică produsă după asasinarea în 476 a lui Romulus Augustulus, ultimul împărat al
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
312 împăratul Constantin promulgă faimosul edict de la Milano creștinismul se impune ca religia definitorie în Imperiul Roman și asigură de-a lungul Evului Mediu o unitate europeană în fărâmițarea politică produsă după asasinarea în 476 a lui Romulus Augustulus, ultimul împărat al Imperiului de Apus. Popoarele barbare care au năvălit pe teritoriile romane s-au îmblânzit și au căpătat drept de cetate europeană creștinându-se. Francii până la Clovis, ungurii până la Sfântul Ștefan n-au fost europeni, chiar dacă geografic se aflau pe
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
folosiți ca materie primă în nenumărate ascenarii festivisto-erotice, doar pentru a flata memoria indo-europeană a unor părinți autiști, autocrați și bîntuiți de fantasme. Dar ceea ce rămîne cu adevărat grav, dincolo de unul sau altul dintre cazuri, dincolo de grotescul situațiilor, de regi, împărați, regi internaționali, decrete emise de pe banca din fața curții și de analfabetismul galopant al curților regale extrase direct din Budai-Deleanu, este stereotipul nostru, în speță al instituțiilor publice, de a percepe etnia țigănescă într-o altă perspectivă decît aceea umană. Urmăriți
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
amenințat că i se vor lua drepturile de părinte, ba nu știu ce Autoritate s-a gîndit să-i facă un bine miresei și s-o interneze în raiul pe pămînt al unui orfelinat. Anchete, declarații, puncte de vedere pro și contra, împăratul Iulian le intrzice supușilor săi să-și mai căsătorească odraslele de la vîrste fragede, regele ortodox al romilor de pretutindeni, adică bulibașa Stănescu de la Costești, îl condamnă într-un aspru comunicat pe omologul său de la Sibiu, penticostalul Cioabă. Mădălin Voicu e
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
se bâlbâie pe însăși Mărioara Murărescu care, orișicâtuși... La fotbal, avem rege? Avem! La gimnastică, avem regină? Avem! Sau Burebista... Ce-a fost Burebista, bade? Brigadier silvic? Diriginte de șantier? Ca să nu mai vorbesc de Decebal... Doar nu crezi că împăratul Traian s-ar fi luat la bătaie cu vreun partizan de prin Munții Orăștiei. În acest caz, scuză-mă că ne-am cunoscut... Sau așa o fi crezut și el, da’ a dat de dracu’? Dat. Norocul lui că regele
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
nici de regele Cioabă n-ai auzit!... Și uite-acum stau să mă întreb dacă nu cumva suntem chiar împărăție... Că de unde s-or fi inspirat Petre Ispirescu, sau Ion Creangă în basmele lor? Și culmea e că avem chiar un împărat în viață: îl știi pe luminăția sa, Iulian, nu? E drept că supușii i-au jmanglit niște bunuri când au prins momentul, de era gata-gata să-l lase-n nudul gol - după cum bine ai văzut la televizor -, însă el tot
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
în viață: îl știi pe luminăția sa, Iulian, nu? E drept că supușii i-au jmanglit niște bunuri când au prins momentul, de era gata-gata să-l lase-n nudul gol - după cum bine ai văzut la televizor -, însă el tot împărat a rămas, așa că regret, da’... - Adică, vrei să spui că inclusiv Ion Iliescu și Emil Constantinescu sunt tot... Am prins eu un gol în tirada prietenului. - Nu, dragă. Ei sunt deocamdată delfini, care prind din zbor toate momelile aruncate de
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care nu plătește tribut împăratului. Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene și îl imit pe cel ce privește lumea cu seninătate. Înalț steagul haydnian - semn că: "Nu ne predăm. Dar vrem pace." Muzica este o casă de sticlă pe panta unde pietre galopează, pietre
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
care i-a preocupat și pe istorici. Jean Tulard � în Napoléon ou le mythe du sauveur, Ed. Fayard, 1977) acceptă data de 15 august 1769 ca majoritatea cercetătorilor. Așadar, Chateaubriand era mai în vârstă cu un an decât viitorul împărat, iar nu mezinul lui cu trei săptămâni. Nimic nu este gratuit în acest "dosar", referirea la Bonaparte ocupând zeci și chiar sute de pagini din Memorii de dincolo de mormânt. Reconstituirea scriptică a propriei nașteri, după povestirile alor săi, este majestuoasă
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
abjecției, nu se mai aud decât lanțul sclavului și glasul delatorului; când totul tremură în fața tiranului, și este la fel de primejdios să te bucuri de favoarea lui ca și să-i meriți dizgrația, apare istoricul, încărcat cu răzbunarea popoarelor" ( p. 570). Împăratului nu i-a rămas necunoscută această sfidare rostită pe un ton profetic, care avea să circule în multe cópii. El se mulțumi să suprime revista, prea ocupat cu afacerile lumii ca să se ocupe de temerarul autor. Un an mai târziu
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
pe care scriitorul îl "forțează" nițeluș atunci când consideră că: "Prin războiul din Spania, eu dominasem Europa" ( p. 137, tom II). El se gândește putem deduce asta din alte, multe comparații cu Napoleon că acțiunea sa reușise tocmai în țara unde Împăratul dăduse greș... Dar nu poate fi vorba de o "dominare" a puterilor europene, de vreme ce prima faptă de arme a Franței post-napoleoniene a avut loc tocmai cu acordul Sfintei Alianțe. În revizitarea trecutului, formula memoriilor așa cum o concepe Chateaubriand oferă considerabile
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
fost altădată dragi îl stârnește în noi. Nu o dată, în ziua aceea, aveam să o aud pe Matata, cum o numeam pe bunica, recunoscând cu o voioasă sau duioasă uimire - când în camera noastră cu draperii întunecate de catifea de la Împăratul Romanilor, când în piața orașului unde îmi prezentase, ca pe o veche cunoștință a sa, statuia lui Nepomuk, sfântul cu limba tăiată și ținută în mână - vechi frânturi pierdute, uitate, lăsate în urmă și, iată acum regăsite, din acea lungă
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de Martha Bibescu: "Telegramă de la Birdwood, Marele Cartier General rus, Moghilev. Un rus mi-a scris de la Marele Cartier General francez. Un englez mi-a scris de la Marele Cartier General german... Spun și eu ca țiganul: "Doamne, împacă-i pe împărați." ( Ultimul îndemn, scris românește). Adevărat jurnal de război se declanșează către sfârșitul anului, și poate fi urmărit în disputele "teribile" în care sunt angrenați și politicieni români în disputa pentru poziția de neutralitate a țării în anvergura luată de război
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
unii sau alții am uitat că valoarea profesiei sau a vieții nu stă în nimic contextual. Festivalul de la Sibiu, astăzi pe buzele lor, a fost prima formă a visului. Prima nebunie. Mare, cum spunea Virgil. Eram în camera mea de la Împăratul Romanilor. Atunci, nu ne pricepeam la festivaluri, conferințe de presă, protocoale, ce trebuie făcut, ce nu trebuie făcut. În fine, toată noaptea de dinaintea deschiderii primei ediții a Festivalului de teatru tînăr profesionist, cum se numea atunci, am stat cinci prieteni
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
a spus bancuri cu Ceaușescu, ne-a povestit turneele lor prin țară, bîlbele lor, cum a făcut el teatru la Petroșani, după repartiție, împreună cu cîțiva colegi, zeci de povești de la repetiții, de la filmări, poveștile de la restaurantul hotelului unde tocmai munceam, Împăratul Romanilor, a jucat, în transă, fragmente din rolurile lui de la Vișa, pe care le adoram. Spunea mereu că ar putea să joace și acceleratul 442, București-Constanța, dacă Vișa i-ar fi cerut-o. Era inocent și bun, și cald, și
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
Purcărete, povestea sentimentală a celor doi cloșari, fabulosul poveștii lui Didi și Gogo, fabulosul prieteniei dintre Flonda și Chiriac. Cu tot ce i-a unit și cu tot ce i-a făcut să nu se despartă, de fapt, niciodată. Luna. Împăratul Romanilor. Telefonul din 12 iulie. Zîmbetul lui. Teatrul "Radu Stanca", pe care l-a iubit ca un nebun, ca un nebun, ca un nebun frumos și nobil, cu rasă, cu uitătură de prinț rus, alb, pe care nu l-a
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
credincioșilor prin întocmirea unui un florilegiu patristic tematic, intitulat Sângele martirilor - sămânța creștinilor. Despre martiri și martiriu. După cum se știe, propovăduirea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc creștini, adică unși ai lui Dumnezeu sau ai
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
sau ai lui Hristos. Erau urâți numai de către cei care Îl urau pe Hristos. Dintru început stă ca mărturie exemplul Sfântului Apostol Petru, bătut și închis pentru Hristos, dar și pe cel al Sfântului Arhidiacon Ștefan, ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile împotriva creștinilor au început în anul 64, sub împăratul Nero (5468) și au durat până în timpul împăratului Liciniu (308-324). Ele n-au fost continue, căci, de pildă, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare (306-337) a publicat un edict de toleranță, cunoscut în istorie ca edictul de la Milan, însă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]