154 matches
-
așa mai merge, spuse el. Dar femeia asta trebuie să aștepte aici zece minute după ce plecăm noi. Nu vreau să încerce vreo porcărie. Aerul era saturat de bălegar și pesticide. Câmpurile - plante încâlcite de soia, porumb înalt până la genunchi, pajiști împestrițate de vaci ce-și acceptau soarta cu resemnare - se desfășurau în toate direcțiile. Când Karin ajunse la Homestar, Mark stătea pe veranda din față, cu capul în poala lui Bonnie, și plângea. Bonnie îi mângâia puful de pe cap, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scrise - nu putem să nu observăm destul de prost camuflata simpatie pe care Socrate o are pentru aceasta. Metafora folosită pentru democrație este pestrițul, caleidoscopicul: "Există sorți ca aceasta să fie cea mai frumoasă dintre toate orînduirile! Căci precum o haină împestrițată cu toate culorile poate apărea drept cea mai frumoasă, tot așa ar putea apărea și această cetate, împestrițată fiind cu toate caracterele." Poetul găsește aici mediul său, libertatea de a "imita", cum spun anticii, toate formele, toate limbajele: "Mai întîi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
folosită pentru democrație este pestrițul, caleidoscopicul: "Există sorți ca aceasta să fie cea mai frumoasă dintre toate orînduirile! Căci precum o haină împestrițată cu toate culorile poate apărea drept cea mai frumoasă, tot așa ar putea apărea și această cetate, împestrițată fiind cu toate caracterele." Poetul găsește aici mediul său, libertatea de a "imita", cum spun anticii, toate formele, toate limbajele: "Mai întîi, așadar, nu sânt ei liberi, iar cetatea nu este plină de libertate și de îngăduința de a vorbi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ajuns în Otopeni, mi-am cumpărat presa românească, iar tonul onest, informativ, profesionist pe care-l găsisem în ziarul francez a dispărut cu desăvârșire. În locul lui, o sarabandă de frustrări, de acuze mai mult sau mai puțin voalate la adresa italienilor, împestrițate cu o serie de povești patetice ale românilor din Cizmă, nevoiți să înfrunte urgia abătută asupra lor. Ceea ce, până la urmă, nu-i neapărat nefiresc. Nefiresc însă am găsit altceva: mai toată presa noastră, susținută apoi și de televiziuni, s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
centrul orașului, făcând unele pauze În jurul unor cercuri de oameni ce comentau dezastrul, ascultând părerea lor, Încercând să centralizeze concluzii. Imaginea Cerului În flăcări ce cu o seară În urmă Îi amplificase imaginația, mai persista Încă. Norii plumburii pe alocuri Împestrițați cu un roșu-cărămiziu, erau atât de aproape Încât Îi putea-i atinge cu mâna! La statuia lui Rosseti Încercă să fie mai aproape de locul dezastrului Însă, intervenise armata făcând cordoane, dirijând circulația pietenilor, departe de activitatea ce se desfășura În interiorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
printre insule de stuf unde pițigoi, stăncuțe, cintezoi, buze, cocostârci, pelicani și alte cunoscute și necunoscute animale își duceau viața lor secretă. Cormoranul îi făcuse o impresie deosebită lui Simon. O pasăre de deltă lungă, neagră, cu gâtul și capul împestrițate cu alb. Ciocul era lung și îndoit, încât peștii înghițiți trebuiau să vireze înainte ca să ajungă în gât. Simon a imitat pentru noi țipătul cormoranului când se împerechează, un cântec erotic care dura cinci minute. Știa să imite de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sticlea o steluță roșie. Era cea de pe vârful Casei Scânteii. Mendebilul parcă presimțea ceva, pentru că nu avusese niciodată atâta suferință și dor și nostalgie în voce ca atunci când a ridicat brusc mâna și a întins arătătorul spre bucata de cer împestrițată de stele de peste coșurile morii.) 5. (Acest cuvânt l-a rostit după ce a ascultat o ceartă între Paul și Nicușor, care tocmai ieșiseră pe jos cu câteva stegulețe roșii și tricolore de hârtie de la defilare. "Tata mi-a adus de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chilim. Fundul zării se întunecase și se putea ghici o pânză deasă de sălcii din care ieșea un mic fruct sclipitor. - Acolo e biserica, arătă Pascalopol cu biciușca. Cu cât se apropiau de lanuri, cu atât miriștile și fânețele se împestrițau. Toată pânza era stropită cu albăstrele, sau cu galbene flori de sunătoare. Otilia nu mai înceta de a arăta cu mâna în dreapta și în stânga, pretinzând a distinge o floare dintr-un miliard. Câteva berze își plimbau pașnice picioarele înalte. Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre scară. Pardesiul și pantofii mei erau pe un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe fereastră, Împodobită cu reflexe irizate. M-am Îndretat spre balcon și am văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb și stacojiu. În zare se deslușeau turnurile școlii industriale, ca niște ace prin ceața aprinsă de ultimele raze de soare. Geamul era presărat cu promoroacă. Am scris pe sticlă, cu degetul arătător: Mă duc după Bea. Nu veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie. Și de aceea, în încîntarea wagneriană, valuri îndepărtate și pline de amurg tălăzuiesc în preajma tâmplelor obosite sau răstoarnă peste vine adormite leacuri de vis și de pieire. Răbufnirile morții împestrițează peisajul gramatical al existenței, așa cum ni-l prezintă excesul de sistem al plictiselii, și-n locul lipsei de surprize ne așază la pândă, cu postul instalat în neliniștea noastră. Din plictiseală, printr-un lung proces, putem ancora în Dumnezeu. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am speriat. Totul va fi bine de-acum. Totul va fi în ordine. Da, totul era aproape perfect. Nu-i mai rămânea decât să învețe să doarmă. Lumina soarelui era strecurată de plopi. Dincolo de arbori, o preerie cu iarbă verde împestrițată de culorile zambilelor, părăluțelor și brumărelelor. Un măcăleandru căuta gângănii lângă trunchiul unui pom. Nu văzu prădătorul care îl pândea cu toți mușchii încordați. De cum pasărea îi întoarse spatele, vânătorul se lansă. Și Jones se lovi de solidoul măcăleandrului fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de noroi în urma lui. Apoi, au dispărut toți, pescarii și Dinu. Cineva, a cărui față n-o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: "Domnule sculptor, nu știu dacă dumneata cunoști o pasăre neagră, împestrițată cu alb, aproape cât o găină de mare care nu e făcută pentru zbor, se codește să coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urcă. Iar dacă ajunge în vârf, nu mai are nici o șansă. Trebuie să aștepte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
La raport nu m-am prezentat, dar povești de la mama Floare am ascultat În continuare. Erau de două soiuri, la fel de Încinse: primele mișunau de strigi, diavoli, vrăjitoare, de iele și de pricolici, iar celelalte vorbeau despre America și despre București, Împestrițate cu minuni la fel de nevăzute ca și cele dintîi, cum ar fi vapoarele de porțelan Însoțite de păsări albe pe ape largi cît cerul, furtuni pe mare care sting soarele În plină zi, valuri cît casa, case cît norii de Înalte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Metropol din Iași, să-mi rețină pentru mâine seară o cameră încălzită, că eu n-am timp!" ― Cu plăcere, dragă!" îi răspunse soția și se apucă să compună telegrama care, dealtfel, era foarte simplă. Dar cum ea avea obiceiul să-mpestrițeze limba noastră cu cuvinte franțuzești, s-a gândit să facă și telegrama cam în același fel, așa că în loc să spună limpede " Rog rețineți o cameră încălzită pentru mâine seară", ea a scris " Rog rețineți o cameră șofată pentru mâine seară". Adică
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
multe; însă mai toate erau lungi, și n-aș fi avut timp să termin nici una din ele. Aveam ambiția să scriu o poveste nu prea cunoscută... Știam de la tușa Dumitra din Căciulați, satul nostru, câteva povești poznașe, cu animale, povești împestrițate cu versuri cam deocheate, așa că nu mergeau; iar, ca să le redau fără versurile respective, însemna să le răpesc tot farmecul! În mintea mea începuseră să danseze fantastic, într-o ciudată armonie: Feți-Frumoși, alături de Zmei și Ilene Cosânzene, Statu-Palmă-Barba-Cot, toate zilele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aurii, odinioară. Nu am voie să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura, neagră de funingine, a unui fost șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici! își dădu Mircea pinteni voinței, dar nimeri în urzeala unei încăierări incipiente a băieților de la Școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
i-au amputat, În trenul sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care vine din spate. Nu neg spiritul meu de aventură, draga mea! Însă, dacă aș fi considerat că există cuadevărat un risc, fii sigură că nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
când cutremurele de pământ distruseseră multe monumente, iar Nero luase pentru colecția lui cinci sute de statui de bronz. După tot ce s-a furat sau a fost dus în muzee, vezi și acum prea multe pietre putrezite prin bălăriile împestrițate de maci și de flori galbene, prea multe cărări care nu mai urcă spre nimic, prea multe altare în ruină, pentru a nu te gândi, în cele din urmă, că însuși Apolo a fost excesiv. Când se împrăștie norii de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
duseră spre motocicletă, care stătea pe-o rână cam la cincizeci de metri în spatele mașinii. Începură să strângă bucățile din corpul motociclistului, îndesându-i la subsuoară picioarele și capul. Bucăți din fibră de sticlă provenite de la fața și umerii manechinului împestrițau sticla din jurul vehiculului de probă ca o zăpadă argintie, o mână de confeti mortale. Sistemul de amplificare se adresă din nou mulțimii. Am încercat să urmăresc vorbele comentatorului, însă creierul nu reuși să traducă sunetele. Urâtul și violentul impact al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
placat cu fildeș, înseamnă că am ajuns prea departe. Am înțeles. Îmi zice: — Doamne, de ce i-oți fi zis Monei? Mona o să-i zică prietenului ei și n-o să mai scăpăm în veci. Labirintul de mobile maronii, roșcate și negre, împestrițat de aur și oglinzi, se înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe o palmă, ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul inimii, se agăță de obiectele care Împestrițau Încăperea cu tavan scund. Aici Își petrecuse Marie Întreaga copilărie, printre acele bibelouri a căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de noroi în urma lui. Apoi, au dispărut toți, pescarii și Dinu. Cineva, a cărui față n-o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: „Domnule sculptor, nu știu dacă dumneata cunoști o pasăre neagră, împestrițată cu alb, aproape cât o găină de mare care nu e făcută pentru zbor, se codește să coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urcă. Iar dacă ajunge în vârf, nu mai are nici o șansă. Trebuie să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bucureștiul. Într-adevăr, capul și brațul drept al Norocosului ieșiră fulgerător la iveală, catapultând, în posibila direcție de camuflaj a Dulcelui Doru, o călimară masivă, ce se sparse, ca o pocnitoare, de structura metalică îmbrăcată în pluș roșu a scenei, împestrițînd cu pete albăstrui mai mult de jumătate dintre membrii supleanți ai Comitetului Politic Executiv. - Unii dintre ei au și idei simpatice, rosti cu voce înșelătoare Conducătorul Partidului și al Statului, de data aceasta dând senzația că nu s-ar mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]