993 matches
-
04 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Casa lui Tudor Cristache căpătase un aer pustiu. De cum pătrunzi în incinta acesteia te întâmpină mireasma trandafirilor și sute de petunii. Dacă altădată te simțeai răsfățat, acum aveai senzația că ești într-un tablou împietrit într-o clipă nefastă. Ușa era descuiată, semn că pictorul ieșise în grabă. Maria însoțise echipa de criminaliști aproape mecanic. Avea senzația că a ajuns într-un coșmar de care trebuia să se descotorosească rapid. - Aș dori să-mi explici
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_iii_gina_zaharia_1360002440.html [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
cuvinte ale cunoscutului poet austriac, printre altele, al „Toamnei însinguratului”: „Amară zăpadă și lună./ Un lup roșcat pe care-l sugrumă un înger. Picioarele tale scrâșnesc în umblet ca gheața albastră și, plin de tristețe și trufie, un zâmbet îți împietrește chipul și fruntea pălește în voluptatea gerului;/ sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbușit în coliba-i de lemn./ Ger și fum. O albă cămașă-nstelată îți arde umerii împovărați și vulturii Domnului îți sfâșie inima de
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_leopoldina_balanuta_magdalena_albu_1355900076.html [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
Nimic nu vreau să mai știu. Vrut-am să definesc viața, și n-am definit nimic; doar zbucium,mereu neclar,nedefinit. Nu mai pot gândi,am obosit. Nici fericirea nu vreau s-o mai găsesc, de atâta negăsit,m-am împietrit, acum ,altcineva locuiește în mine, ceva total nedefinit. Referință Bibliografică: Dor / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stanca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DOR de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1456492665.html [Corola-blog/BlogPost/381636_a_382965]
-
mai poartă crucea plină de păcate, poate-așa vom ști să prețuim supliciul jertfei Tale. Mai vino, Doamne, să ne-nchinăm și noi, la ieslea Ta, ca magii și păstorii. Când vei veni pe nori de slavă, să nu ne împietrească păcatul neiertării... Abia atunci trăi-vom, Crăciunul cu adevărat! -------------------------- L.G. JANIK Aldingen, Germania Crăciun 2016 Referință Bibliografică: JANIK Gabriela - VINO DOAMNE! (POEM) / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2192, Anul VI, 31 decembrie 2016. Drepturi de Autor
VINO DOAMNE! (POEM) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ligia_gabriela_janik_1483177860.html [Corola-blog/BlogPost/376578_a_377907]
-
omul cel nou făcut după asemănarea lui Iisus Hristos (cf. Efeseni 4, 24). Schimbarea începe la botez, dar trebuie să continue cu consecvență toată viața. Se întâmplă însă că după botez, cei mai mulți apucăm pe căi greșite, astfel încât inima ni se împietrește și nu mai este sensibilă la harul lui Dumnezeu cu care nu mai colaborăm. Dacă ne trezim din rătăcire, trebuie să alergăm la Biserică, să cerem ajutorul preotului și al semenilor și să încercăm să ne (re)integrăm definitiv în
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466751140.html [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
de tranzit, „Sogenannte Durchgangsgetto”, un ghetou model, se spune... Și cel mai mare din Ardeal și din toată Ungaria... Trei zile am stat acasă cu sufletul la gură să vină să ne ia... Stăteam toți ascunși prin camere cu sufletele împietrite de groază, așteptând pe jandarmi... Au venit, în sfârșit... Doi jandarmi unguri cu un camion german după ei... Mama mea ne-a spus că ne merităm soarta, că suntem ca niște animale proaste care așteaptă să fie duse și spintecate
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pascu_balaci_1422486401.html [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
intrase deschisă. Dar acum era închisă. Cine a închis-o? Sau ce? Etrius îl strigă din nou pe David. Nu primi niciun răspuns. Era singur în acel castel? Etrius continuă să înainteze prin acel coridor. Deodată auzi un muget groaznic. Împietri. Nu îndrăznea mai facă un pas.Vroia să o ia la fugă dar picioarele îi erau înțepenite. După câteva minute, câteva secole pentru Etrius, începu să se miște din nou. Văzu ceva. Era adevărat? Vedea lumină? Lumină, în acest întuneric
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_cap_iii_flavius_jebelean_1329406605.html [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
povestești Despre uitare și ținuturi reci , Dar să nu-mi spui că mă iubești , Mai bine te ridici și pleci .... Hai dute ! Noi pe același drum Împreună nu vom fi nicicând , Eu voi rămâne -n urma acum Și-am să împietresc așa visând .... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Drumuri paralele / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DRUMURI PARALELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1479833385.html [Corola-blog/BlogPost/375559_a_376888]
-
roase de ape și ploi, înfipte de Dumnezeu în calea uitării : MoșToader Baci și Vasile a lu’ Don. Din buzunarul hainei, cu mâna tremurânda, omul pădurii scoate un jurnal pentru a-i citi lui nea Vasile știrea care l-a împietrit. „ În România se taie 3 hectare de pădure pe oră. Suprafață forestiera dispărută în 2010-2011 a fost de 280000 ha.Studiul Greenpeace arată că fenomenul despăduririlor este foarte răspândit în județele montane. Cele mai multe cazuri de tăieri ilegale de arbori sunt
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1413225555.html [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > TRECERE Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului azi, palmele ce ți-au purtat iubirea și visele, atâtea existente, au împietrit. pe drumurile goale își duce traiul fericirea-n zdrențe. apare și dispare după luna și se aruncă uneori în mare; de dor. pe valurile franțe, Oniria se-ntinde-n disperare. s-au scurs uitării clipele târzii și lumile s-au
TRECERE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1419175316.html [Corola-blog/BlogPost/360442_a_361771]
-
Aduse din Orhei, Cucuteni și Cusăuți Poposite în Hamangia și Pietroasa Trecând printre coloanele Histriei Până la ultimii născuți. Cetatăți de piatră, drumuri de piatră Neam antic, de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată ... ADAMCLISI Din grădina memoriei timpului Coboară gândurile. Împietrite în coloane, mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_memoria_stat_elena_armenescu_1377763603.html [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
21 aprilie 2017. Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit O doamnă ești, târzie și plină de păcat. Înghețul tău din suflet pe flori le-a ofilit, Lumină primăverii, râzând, ai alungat. Și cântecul de păsări pe ram ai împietrit, Doar corbii te admira, că-i vreme tulburata. Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit, Credeam că, obosită, la Poluri ești plecată. Dar te-ai întors, sireato, ce-avem de pătimit Și pentru ce păcate să dăm acuma plata
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
nepotrivit. Citește mai mult Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivitO doamna ești, târzie și plină de pacat.Inghetul tău din suflet pe flori le-a ofilit,Lumina primăverii, râzând, ai alungat.Si cântecul de păsări pe ram ai împietrit,Doar corbii te admira, că-i vreme tulburata.Frumoasa ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit,Credeam că, obosită, la Poluri ești plecata.Dar te-ai întors, sireato, ce-avem de patimitSi pentru ce păcate să dăm acuma plata?Sau
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
făcuse șapte seara dar nu se auzeau decât niște uși trântite de vânt și o voce de femeie care invita bolnavii în saloane, pentru tratamentul de seară. Când intră în cameră și dădu cu ochii de cei doi bărbați, femeia împietri. Era o tânără mignonă, cu vocea destul de puternică în comparație cu fizicul. Dădu să se retragă, însă comisarul ceru explicații despre pacienta la care veniseră. - Nu știu, se bâlbâi aceasta, ce vină am eu că nu este aici? O fi prin parc
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xiv_gina_zaharia_1370981095.html [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
Toate Articolele Autorului Blândă luminare Și stea căzătoare Celesta minune Mulți stau să se-adune Sub frumoasa-ti rază Ce e ca o oază Plină de iubire Și zile senine Pentru suflete rănite Ce credeau că sunt menite Să fie-mpietrite Pe veci sângerânde Să nu știe unde E lumină care Le-aduce scăpare. A omenirii speranța Femeia e viața Ea e totul pe pamant Și-i un dar prea sfânt. Mărită crăiasa Ce-ți aduce-n casă Parfum de migdale
FEMEIA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Femeia_angheluta_lupu_1326361202.html [Corola-blog/BlogPost/361928_a_363257]
-
îmbrătișarea valurilor învolburate, agitate de glasul tunetului. Mareea sentimentelor se înalță și atinge cu buze umede, sărutul ploii, lovește cu putere țărmul de stânci, încearcă să dărâme nepăsarea de piatră Undeva, corabia plutește în derivă, lovită de furia naturii. Privești împietrit prin geamul rotund puntea scăldată în apă ... catargul se rupe neputincios, lovit de valuri ... Departe de lume, lupți cu stihiile, capcanele subconștientului, piedici in călătoria spre lumi necunoscute, unde ajunge doar urma gândului. Lovitura puternică a răsturnat vasul, apa te-
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 by http://confluente.ro/Naufragiu_camelia_constantin_1341568939.html [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
față sau alte ori pe la spate, dragostea multor semeni de-ai mei. Cine-mi poate spune ce trăiam atunci ?! Coboram lacrima în tăcerea inimii încât plângeam fără lacrimi și eu și ea, fără să-mi trenure buza sau să rămân împietrită de răutate cum am văzut la mulți prieteni. Nu i-am ignorat pe nici unul dintr ei ! Dimpotrivă, le-am arătat o dragoste mai mare. De cele mai multe ori nu am avut parte de prietenia multora, pe cât am oferit. Însă, întotdeauna mi-
FOTOGRAFUL ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/_prietenul_meu_fotograful_constanta_abalasei_donosa_1360090934.html [Corola-blog/BlogPost/341350_a_342679]
-
în batistă cu nod, nu mai zornăie bănuții.... XVII. RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU" RECEPȚIEI!, de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011. Marile dureri sunt mute. Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezista
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dona_tudor/canal [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
treacă pe ulița satului, lumea s-ar speria, și-ar lua copiii de la porți și i-ar bagă în casa rușinata, ei bine, ... Citește mai mult Marile dureri sunt mute.Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește.Nici în marile iubiri nu e loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele.Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie.Cerne vântul vremii și ce rezista
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dona_tudor/canal [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
degetele reci și tremurânde. „Pe Anubis, ce mai vis!!!”, își zise. Răsuflă ușurată, se întoarse atât de rapid încât părul i se legănă alert pe fruntea șoldurilor. - Iseliiin..., se auzi un suspin prelung ca o ispitire ce îi țintuia timpanul. Împietri. Toate simțurile se concentrară pe acea voce atât de familiară. - Iseliiin... Iseliiin... Îi tânjea fiecare vibrație; cu cât se apropia, cu atât o dorea mai tare, mai aproape... Rămase cu privirea fixată pe ușa iatacului, savurând mirosul tot mai pregnant
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
care caravane au campat. Valuri fierbinți acoperă-n perdele Orice mișcare, izolată-n noaptea grea, Pierdut în vraja piramidelor rebele, Te-ntrebi unde e luna când nevoie ai de ea? Țipete stranii și răscoliri de lupte, Îngheață sufletul și-l împietresc, Din alte lumi par zgomotele rupte, Se-apropie și știi că nu te ocolesc. Cămila, scurt tresare lângă tine Și călăuza pare c-a pierit demult, Să urli-n întuneric și ție parcă-ți vine De n-ai simți acut
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417234268.html [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]
-
m-a vindecat de teroarea în care am trăit. Am ales să mă depărtez de familie treptat, când am început să realizez că nu a fost normal prin ce am trecut, ca nu eu sunt de vina că mi-au împietrit sufletul. Deși mulți spun să ierți este foarte greu să faci asta, când iți aduci aminte furia cu care se năpusteau asupra propriilor copii! (...)Nimeni nu are dreptul să iți nimicească sufletul și să aibă pretenția să fie iertat, abuzul
„M-a bătut cu furtunul de la mașina de spălat pe pielea goală. Arătam ca o zebră”. Moștenire de la tata, noi mărturii by https://republica.ro/marturille-curajoase-ale-cititorilor-republica-ztoata-copilaria-mi-am-petrecut-o-ingrozita-de-ce-putea [Corola-blog/BlogPost/338227_a_339556]
-
topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește Iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii, de aspră vreme. Pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește în popor, c-ar fi ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. Vin pe rând, “babe”-n ogradă, cu căldură sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune aduc soare. N-apucă bine
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1425535269.html [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
cununi sângerânde țipând rugător în corul deznădejdii durerea apoi se topesc în cristale sărate iar ruga se poticnește în valuri amăgitoare din care se fac căi înodate de gânduri înstrăinate și adâncesc stranii găuri negre prin care trec simțiri înghețate împietrite de timp și robite de agonia fără sfârșit Referință Bibliografică: STELE DE GHEAȚĂ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
STELE DE GHEAŢĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Stele_de_gheata_daniela_tiger_1389332043.html [Corola-blog/BlogPost/359822_a_361151]
-
al nădejdiinu m-ar lăsa să dorm liniștitca o scoică lângă țărmulunei mări trezite la viață.... XXII. NIMIC NU SE MAI PIERDE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU by http://confluente.ro/articole/llelu_nicolae_v%C4%83l%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]