460 matches
-
la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin piețe, pe străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau la un șalău, sau cînd strîngi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, cînd din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tîlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlîntă țevile puștii În piept, luînd el cîrma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd trecuse de pe macadamul arădean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
păr prin deochiul cel mare, Nu te face, nu te coace și înapoi te-ntoarce.” Descântecul „de deochi” folosește aceleași cuvinte ca la descântatul de beșică, numai că la descântatul de deochi se sting cărbuni în puțină apă și se împlântă apa cu un cuțit (se taie focul, arsura, temperatura) și se trece cuțitul prin apă. La descântatul „de speriat” este un scenariu care implică mai multe elemente: o mătură, un șervet, o cană cu apă. Cana cu apă o pui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
simple ale unei poezii nu sunt cuvintele, ci versurile. Dacă domnul Arghezi ar fi păzit acest adevăr, n-ar fi cultivat glezna, aliterația în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea Să sui și-n pisc să fiu." (Între două nopți) Cuvintele potrivite sunt pregătite, dar ca o sorcovă. Mica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
flaute și harfe - cântând fericirii se-ascund umilințe - când trec pe cer Mirii! STRÂNSA PRIETENIE după ce l-am bărbierit cu ușa de la intrare (...cu capătul căreia-i re-modelasem - anterior degetele ambelor mâini...) - i-am stabilit și înălțimea - cu un ciocan împlântat în creștet... măsura și numărul bătăturilor degetelor de la picioare - i le-am rezolvat - trecând cu șenilelele unui tanc dezafectat peste ele...peste toate cele zece...nimănui nu-i dădu prin minte s-aducă vreun tun sau berbece... ...acum - în sfârșit
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
bine, îi tare bine...”, o anunță Chiva.” Mai mult, baba dispare și pe bancheta unde stătuse, rămâne “o monedă subțire” ce “mărturisea, fără cuvinte, că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
Krasotkin se fălește că își bate colegii în timp ce aceștia îl adoră. „Sunt o fiară sălbatică!”, exclamă Grușenka. Rivala ei „infernală” are, la rândul ei, un caracter” groaznic”, sălaș al dragostei și al urii care declanșează „catastrofa” de la proces ... Sadismul este împlântat adânc în sufletul fraților. Smerdeakov personifică imoralitatea fără reticențe. La polul opus Aleoșa este un smerit supus tentațiilor. Ion Ianoși vorbește despre o cruce simbolică între cei doi frați: „furtunile cele mai dramatice nu în sufletul lor se dezlănțuie, ci
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
în scena inițială, îl urmăream crispat, dominat de dorința de a rămâne singur cu el, izolat de zonele populate. Îi supravegheam fiecare mișcare. Numai că acum, printr-o stranie interferență, știam ce se întâmplase. Știam că în scena finală îmi împlânta pumnalul în inimă, deși în cele din urmă nu aveam să mor (sau, cel puțin, nu în acea lume paralelă în care s-au petrecut restul evenimentelor), cum, de altfel, avea să supraviețuiască și mica țigancă, regina mea pentru totdeauna
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
și-amiezi Când porțile spre iad cât iadul larg se cască ... Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi E doar o mască-a măștii peste mască ... Sunt lungi amurguri și nesfârșite seri În care țipă cu tăișul împlântat în spate Pumnalul ucigaș și trădător, când speri Ca ucigașu-ți fața să-și arate ... Sunt zile negre și albe nopți de-abis Când îți privești în față ucigașul ... Vezi Dar nu-i vezi chipul și visezi că-i vis În
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
zăbovesc și eu din când în când să beau Un strop de liric mir când simt că-s prăbușit. Sunt din Cuvânt născut și din Cuvânt Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, Cuvântul răstignit și mort să-l înviez ... Sunt lângă voi constructori de nesfârșit poem Și-n prag de sfântă românească sărbătoare Pentru a Țării Rugă cu dragoste vă chem Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare! Sunt în ajunul Ajunului
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
de umărul casei. Cum să m-așez, o, cum? Stavilă vie infinitului dintre cuvinte? Sunt pruncul nenăscut în sân de fată stând cuibărit în pântec de cuvânt; sunt pofticios să mă mai nasc o dată cuțitul vieții-n moarte să-l împlânt. Sunt ca o Ană în drumul spre Monastire spre a o zidire... Strivesc în picioare pământul cu jind și cerul în brațe aș vrea să-l cuprind! Sunt năpădită de tine ca un fier cotropit de rugine. Din inimă îmi
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
și un umor de bună calitate există în toate paginile cărții. Petre Rău nu-și imaginează stări, el se află cu tot bagajul său existențial în starea de a fi, pe care o împărtășește și altora. Universul liric este structural împlântat în ființa lui precum aerul de legătură între cer și pământ, cu fire freatice de Lumină. Deși poetul este conștient locuiește într-o lume aparte, cu alte coordonate, născocite de el, dintr-un univers propriu pe care și-l construiește
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
un ban am vrea ca timpul să stea în loc dar nu poate, aleargă, varsă foc pe unii îi păcălește altora le aduce noroc NE DOARE Ne doare cuvântul rostit fără noimă Ne doare ciobul aruncat în obraz, Ne doare cuțitul împlântat într-un nevinovat Ne doare eroul căzut în luptă Și cerul ne doare, în apusu-i lezat Ne doare lumina mânjită cu glod Și satele înecate-n ape Ne doare femeia, mâncată de boli Și pruncii nenăscuți din flori O
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
-ntreba șocat: lumina unde-i zboară, în ce incerte spații își năruie minunea ce la un moment dat împrăștia genunea și-n ce sfere-și transferă puterea lui de leu dezlănțuită magic de-nlănțuitul zeu, unde-i piere tăria ce se-mplânta spre cer, regește împărțind putere și mister și cum de poate acum, chiar și fără mănușă cu-atâta ușurință să-i umble în cenușă. si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
născuta ca să moarăși se-ntreba șocat: lumina unde-i zboară,în ce incerte spații își năruie minuneace la un moment dat împrăștia genuneași-n ce sfere-și transferă puterea lui de leudezlănțuită magic de-nlănțuitul zeu,unde-i piere tăria ce se-mplânta spre cer,regește împărțind putere și misterși cum de poate acum, chiar și fără mănușăcu-atâta ușurință să-i umble în cenușă.si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă,că nu mai simte-n pori căldura mult promisă,că
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Becart este mai curând o poetă selenară decât solară. Ea se simte în elementul ei noaptea, chiar și când „Colții albi ai zilei” o smulg nemilos din visare, în urma lor rămânând flori sângerii răsărite în locul unde acești colți i se împlântaseră, destrămând toate visele. Nu se poate spune, totuși că autoarea nu iubește primăvara, sărbătoarea, când, cu brațele pline de muguri și cu inima visătoare legănată de-o frunză tânără, viseară nepăsătoare la zboruri albe (Cu brațele pline de muguri). Este
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
și nemuritor cântă Frumusețea lui Dumnezeu. Sunt atât de aproape de o lumină înflorită de cânt, de un imn înflorit în Frumusețe, de o frumusețe odrăslită-n Iubire. Lumina arde într-o firidă îngerească răspândind curcubeie de gând, razele i se împlântă în albul Zilei-Mireasă, furișându-se-n zările mele. Cu sufletul meu îi ating sărutul de pe frunte. Se răsfiră Frumusețea în fiorul arzând al iubirii. Alunec în leagănul ramurilor pe care mugurii zămislesc chemarea. Mă cufund tot mai mult în cântecul
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
s-a format în ambianța simbolismului francez. Simbolul la el înfățișază cauza relativei obscurități. Exemplu poate fi poezia „Între două nopți”, o dramă metafizică, unde caută divinul prin săparea mai adâncă în odaie lui, care este cămara sufletului: Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vântul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe, sub pământ. Afară bătea ploaia. Afară era vânt. Am aruncat pământul din groapă pe fereastră Pământul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
pe funii,/ Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane,/ Sus pe lumina din urmă-a furtunii,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// (Radu Gyr, Anotimpul Umbrelor, Ed. Vremea, București, 1993, p.6) O altă lămurire binecuvântată a graiului, care s-a împlântat ca un hrisov ceresc pe blazonul veșniciei Neamului daco-român a fost /este și poetul Șesurilor natale din Țara de peste veac: Nichifor Crainic. Liturghia creației lirice în care s-a intonat psalmodic viața ilustrului poet, teolog, eseist, filosof și tenace român
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
boșorog?! Cum te-arunci atunci în carne, Spurci sfințenia-i din lucarne, Să i-o dai, în psalmi de fuste, Și lui Dumnezeu, s-o guste?! Cum te râde tot calicul, Că ești singur cu nimicul, Și-ți înghesuie și-mplântă, Toți, icoana ta cea sfântă? Cum nebun, o lume, critic, Te botează “sifilitic”, C-ai ajuns, din om, o rană, Înșelată de-o icoană?! Cum, din toată astă gloată, Chiar și ea, cea prea curată, Minte, ca întregul bine, Cătălina
ICOANA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361741_a_363070]
-
Strofe > Valori > SUNT PRIMUL CARE TE-A FĂCUT SĂ PLÂNGI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013 Toate Articolele Autorului dar dacă totuși ai de gând să pleci grăbită ca și când n-aș merita niciun cuvânt împlântă-mi până la plăsele cuțitul cu-amândouă mâini direct în inima bolnavă de care nu ai avut grijă cât timp ți-am dat-o s-o păstrezi și poate-așa-mi va fi mai dulce sfârșitul știind că mor de mâna
SUNT PRIMUL CARE TE-A FĂCUT SĂ PLÂNGI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351880_a_353209]
-
carnal Când pentru tine-i vară, mimezi că mă adori, Și pentru mine-i iarnă - al morții ritual... Să facem dragoste, străino, ln amiaza Irepetabilelor noastre clipe de extaz, Când toamna ta ucide toamna mea cu raza Ce mi se-mplântă-n piept și în grumaz... Să facem dragoste, străino, spre amurg Dumnezeiește, chinuitor, fenomenal, Când nu ai anotimp și ca o umbră curg În ochiul beznei unui timp atemporal... Să facem dragoste, străino, noaptea Când lumea-și inversează polii inegal
TREI ELEGII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350570_a_351899]
-
și mă-nfior! Mă tângui și Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră plină de păcat Când toți rosteau: - Iisus a înviat! Azi Îți ofer în suflet adăpost Că nu mai sunt acel care am fost Acceptă-mă oricât de nefiresc Tot restul vieții voi să Te slujesc! Te-am
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350832_a_352161]
-
acum la începutul secolului XXI și al mileniului III. Dacă ne uităm în istorie vom observa că de la înfrângerea regelui Decebal, în cel de al doilea război daco-roman, 105-106, când Decebal, trădat de ai lui, s-a sacrificat, (ritualul sacrificiului) împlântându-și sabia în piept, când Statul dac (dar nu și poporul dac) a dispărut o dată pentru totdeauna, și până azi, anul Domnului 2012, poporul român a avut de-a lungul întregii sale existențe numai o istorie chinuită. O istorie de
SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI ROMÂN, CLASEI INTELECTUALE ŞI CLASEI POLITICE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351605_a_352934]
-
cu Țara răstignit pe cruce, Vândut pe-un colț de pâine dulce, Cu cât mai neagră-i și amară. Sunt din Cuvânt născut și din Cuvânt Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, Cuvântul răstignit și mort să-l înviez... Sunt un cuvânt din sfânta noastră Rugă, Un mic simbol al forței ce ne-animă În lupta contra celor ce subjugă A Țării și a Neamului lumină. Sunt ca și voi și lângă
CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346576_a_347905]