729 matches
-
moartă. Am coborât privirea și m-am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat din nou fără să scot nimic. — O să-ți arăt ceva acum. Îți va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aici de față va intra din nou în tine și-o să faci orice ți se va spune. — Nu... am început, dar peștele, luxofagul, prinse brusc viață, țâșnind cât ai clipi spre fața mea. M-am ferit am sărit m-am împleticit m-am împiedicat am căzut pe spate, aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prostule. Îl cauți pe Trey Fidorous, nu? — Știi unde se află? — Mda. — Adevărat? — Mda. Cinci miare. E-o nimica toată, nu-i așa? M-am gândit. Nu aveam prea multe opțiuni. Puteam să am încredere în ea sau să mă împleticesc singur mai departe, până când avea să ajung la capătul pistei pe care încercam s-o urmez, după care ce? Aveam să mă duc acasă și să mor liniștit? Mai era oare asta o alegere? Știam deja răspunsul. Orice mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă ajută să mă ridic în picioare. Am încercat să mă acomodez cu tangajul bărcii și cu apa de mare care încă-mi mai picura din haine. — A, bună! M-am întors ca să urmăresc direcția privirii doctorului. Ian se apropie împleticit de marginea bălții pe care o lăsasem și se așeză. Cuvântul dispreț nu prea făcea dreptate expresiei afișate de motan. — Îmi pare rău, am spus, știind că nu era de ajuns. — Cum te mai simți, Toto? zise doctorul, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar adevărul e că nu mai fac față, nu mai rezist să fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio. Îmi pare tare, tare rău. 34 Ultima sforțare Alunecând, pierzându-mi dezechilibrul, m-am sforțat să mă ridic în picioare. Împleticindu-mă pe puntea înclinată și udă cu laptopul lui Nimeni la subsuoară, am strigat spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă. — Cușca și butoaiele și rechinul s-au încâlcit și el încerca să taie frânghiile. S-a întâmplat foarte repede, într-un minut era... adică, n-am știu pentru o secundă ce s-a întâmplat și apoi... Pe când eu mă împleticeam în cuvinte, încercând să le găsesc pe cele potrivite, Scout se uită adânc, adânc în ochii mei. — E-n ordine, spuse ea calm, într-un sfârșit, punând o mână pe umărul meu. Știu că nu puteai să faci nimic. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite de sus, ele par de-a pururi inseparabile. Nu m-am auzit strigând, dar știu că am strigat... Mă ridic leneș și împleticit după câteva minute, ca o continuare firească a oricărei alternative: mă scutur de zăpadă sau îmi croiesc drum prin norul de praf, fum și reziduuri. În jurul meu, auditoriul începe din nou să capete formă. Se așază la fel cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe care nu știe de unde s-o apuce. Așa este, recunoaște, dacă pe ăștia-i avem, pe ăștia trebuie să-i citim, vrea să-i explice căutîndu și locul la masa pătrată din sufragerie, trăgîndu și un scaun cu spătar, împleticindu-și picioarele, atent să nu încline prea tare ceașca, așezîndu-se în sfîrșit. Mi-am zis că dacă tot m-a prins Revoluția în postul ăsta, începe să-i explice, de ce să nu-mi bag nasul prin corespondență, măcar așa, din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pierdut, își zise. — în sfîrșit v-a sosit și dumneavoastră rîndul, îl anunță nerăbdător Părințelul pe Roja, simțind cum ultimele acorduri ale melodiei Curistului se sting încet unul după altul. — Pe aici, îi face Roja semn Curistului, care se apropie împleticindu-se, tremurînd din toate balamalele, abia mai putînd să se țină pe picioare. Repaus, îi spune trăgîndu-i repede sub fund un scaun rămas liber la o masă din apropiere. — Au scos și sufletul din noi, reușește Curistul să pufăie printre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
explozia butoaielor cu benzină care au incendiat totul pe o rază de zeci de metri. Dar să vezi și să nu crezi, cînd toată lumea îl credea mort, Santinelă își face apariția în stradă ieșind pe undeva prin parbrizul făcut țăndări, împleticindu-se, dar reușind să scape aproape nevătămat, îndreptîndu-și pașii înapoi înspre noi, făcînd semne de victorie. Cam în aceleași clipe de undeva de la balcoane am auzit primele focuri de armă, amestecate cu pocnetele incendiului. De mîine vom avea acces la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mergem împreună la sinagogă. N-avea importanță dacă mai era ceva de făcut prin casă. "De când nu te-ai mai rugat?" mă întrebă el. N-am răspuns. Parcă de când se uscase mâna, nici nu mai vorbeam cum trebuie. Limba se împleticea și, încetul cu încetul, se uscase jumătate din obraz acum nu mai semănam cu tata, el era tare frumos. Nu mai semănam cu nimeni. Cu ochii în pământ, am mers în urma învățătorului. Ce n-aș fi dat să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de nimeni și când m-am uitat, mâna mea se făcuse ca și cealaltă sănătoasă. Am dat cu mâna pe față, obrazul nu-mi mai era căzut și fără vlagă. Am strigat de bucurie și limba nu mi s-a împleticit. Eram om ca toți oamenii. De asta am venit aici, cum am aflat că L-au prins. Vreau să dau mărturie, mâine, la proces. Am nume bun în satul meu. Am nume! El mi-a dat nume, în loc de poreclă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
scâncit al doctorului Cuc - cheamă un brancardier. ― Cum Îți permiți??? Ea are alte atribuții. Dumneata să alergi după brancardier. S-a Înțeles? Sau - a ridicat tonul profesorul Hliboceanu. Ca unul lovit În moalele capului, doctorul Cuc s-a Întors și, Împleticindu-se, a ieșit... Peste un timp cam lung, a apărut cu un brancardier, care - după cum se vedea - nu-l prea trăgea ața spre treaba la care era solicitat... Lipsa de tragere de inimă a brancardierului s-a văzut mai bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo: ""Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Cele două genii mapamondiste mă zăresc și îmi fac bezele... Nu uit de vioară. Reușesc, cu rol de bezele de răspuns, niște acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
enunțate până acum: înțelegerea decadenței proprii epocii noastre presupune a ști cum este posibil declinul Vieții în general. Însă ea este mai precisă. Este vorba de a pune în evidență caracterul specific al barbariei care urmează, în umbra căreia ne împleticim deja ca niște orbi. Afirmația potrivit căreia haosul timpurilor moderne este o consecință a hiperdezvoltării cunoașterii științifice și a tehnicilor pe care le-a generat aceasta, și în același timp a respingerii de către aceasta a cunoașterii vieții ni se va
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Chiri, cu Florin Gardoș,cu Lukasz Szukala, cu Daniel Georgievski, cu Tase, cu Răduț, cu Chipciu, cu Râpă, cu Pinti, soții, prietene, prieteni... FAMILIE. La ce vânt bătea și cum se alunecă spre dimineață când am plecat, si statuile se împleticeau, deci MAI LASATI-NE ÎN PACE !!! Sau nu ne lăsați, oricum nu ne interesează... KEEP CALM AND FOLLOW ROUTE 25 and GO SPURS".
Imagini bombă! Chiricheș, filmat în timp ce abia se mai ținea pe picioare () [Corola-journal/Journalistic/74455_a_75780]
-
și la cei mai umili. Ce se reține, în linii mari, evitând toate amănuntele, devine istorie. Omenește este cumplit de greu să alini pe cel aflat în durere, oricât ți-ar fi de apropiat. Când oricăruia dintre noi i se împleticesc pașii la ceas de cumpănă, avem nevoie de sprijin. Este foarte delicat... foarte greu să găsești modalitatea de a transmite celuilalt ajutor, compasiune sau imbold să-și resusciteze propriile resurse.
Cutremurător. Tragedia care i-a marcat viața lui Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78170_a_79495]
-
-n text se intră oricum (...) ce fac poeții de toate calibrele / pe care criticii îi descarcă în ținte inefabile/ trăgînd de istov din toate pozițiile / ce fac boemii sacri// ce să facă se-ncălzesc pînă la roșu apoi fumegă/ se-mpleticesc și cad grămadă / lovindu-se cu fruntea de pragul Textului" (Salutări amicale). Programul enunțat e auster, circumscris unui peisaj de durități și sicități. Punctul său cel mai înalt oglindește grandoarea cosmică, la rîndu-i oglindă a Logosului primordial. Dar recunoscîndu-se om
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
urmă buretele cu fascicolul lanternei, în timp ce cîinele privește puțintel confuz din cărucior. - Ha!, exclamă turnînd eterul, care îmbibă buretele și se evaporă în fuioare reci de pe mîinile lui, pînă cînd sticla e goală. Ținînd între două degete buretele ud, se împleticește spre cîine, cu lanterna sub bărbie, îndreptată în sus, punînd în lumină, crede el, o față de vampir. - Momentul... adevărului! Se avîntă. Cîinele țîșnește într-o parte, o zbughește pe lîngă el, spre intrare, în timp ce Roger se repede cu buretele și
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
Ne scapă. Repede, Mexico. - Repede, zice Roger, strîngînd buretele în mînă, extrăgîndu-se din căruciorul de copil, dezbrăcîndu-se de el ca de o haină, nu fără ceea ce lui i se pare o îndemînare atletică. - Mexicooo - pe un ton plîngător. - Vin, se împleticește el prin molozul din pivniță, ieșind la aer din nou, unde-l vede pe doctor încolțind cîinele, cu plasa ridicată și desfășurată. Plouă insistent asupra acestui tablou. Roger ocolește astfel încît să formeze cu Pointsman un clește de prins cîinele
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
are lumina ei întunecată, fervori și viscerale contorsiuni convulsionează trupul uscat al monarhului, chipul lui lipit de ziduri are trăsăturile scofâlcite ale unui monah vizitat de diavol în chilia lui, căutând să-l înfrunte cu rugăciunea în timp ce limba i se împleticește în alte vorbe decât cele ale Scripturii. Chinuit în ființa sa, Țarul se regăsește în porunca răstită, în imprecația însalivată, în delirul verbal, amestecând cuvintele judecății sale bicisnice cu Judecata de Apoi pe care o așteaptă așa cum așteaptă și vizita
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
și dădea din cur și se freca și alte chestii de genul ăsta. Dar bătrâna n-o vedea (nu cre'că în momentul ăla vedea prea multe) și voia să danseze cu Suzy și a început să valseze pe-acolo, împleticindu-se pe lângă Suzy care se mai ținea de sandviciul ăla cu salam, dar s-a terminat placa și Roberta a aruncat una cu Roberta Washington repede și Suzy a scăpat de bătrână și a început iar cheful. Curând bătrâna a
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
putu abține să-l tot asculte. Mai bău două sau trei pahare de bere și încă un whisky la care adăugă un somnifer. Apucă scrisoarea, o sărută furios. Parfumul Clarei era mai puternic decât mirosul de whisky și de bere. Împleticindu-se, o porni spre birou și se repezi la Fisura. Nuvela se termina cu această frază de-o insuportabilă umilință : Încerc să fiu un animal cât mai corect posibil, și dacă îmi arunci un os cu destulă carne pe el
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]