190 matches
-
Bea, iar eu eram perfect de acord cu ea. În sfârșit, pe la 3:00 dimineața, amândoi ne-am prăbușit pe patul enorm de la Ritz, într-o îmbrățișare bahică. — Lasă-mă să te ajut să-ți scoți rochia, mi-a spus împleticit Randall, ridicându-se în picioare. — Randall! am râs eu, în vreme ce el se chinuia cu fermoarul. Nu-l mai văzusem beat niciodată. și niciodată Randall nu mai fusese așa de dezinhibat. Mi-a dat jos rochia, blând, dar cu metodă, coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
șuieră ceva aproape de ureche. ― S-o ștergem naibii! Era Babic. Pe drum, la întoarcere, aruncase împărtășania. Imediat apăruse de undeva o potaie și o înfulecase dintr-o singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici tu nu te mai simți bine, încerci să rivalizezi cu mine și în boală acum, după ce m-ai nenorocit, dar eu nu îi răspund, o amorțeală a simțurilor pune stăpânire pe mine, abia dacă îi mai aud vorbele, silabele împleticite, împrăștiate în toată casa, trebuie doar să am grijă să nu calc pe resturile lor desculță, chiar și furia lui se stinge treptat și se calmează, ca o pisică aproape moartă săltând spasmodic în stradă, o pisicuță călcată de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care ducea spre stația de autobuz. Eram decis să trec prin Băneasa, să-mi iau valizele deja pregătite, să decolez spre Botoșani. Decizia mea se ofilea cu cât mă apropiam de stația lui 102. Începeam să întorc capul, să merg împleticit, vântul îmi bătea din față tot mai puternic. Am rupt-o la fugă înapoi, m-am dus la directoare să-i spun că zvonul cu transferul meu în nordul țării, unde se agăța harta-n cui, era o gogoriță, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oficiale) sau însăilate pur și simplu așa, de-ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror norme și regulamente în vigoare; chefurile și agapele cu strigături, țipurâturi, chiote bahice, cântece și orații belicoase, care culminau invariabil, cu țopăieli și cu hore împleticite, pe muzici lăutărești de țambal și de acordeon, partiturile fiind executate, pe viu, de către diverși hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți dintre ei figurând la loc de cinste, pe listele cu urmăriții-general; demonstrațiile acelea de virtuozitate euforică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câteva minute frazele muzicale ale arhitectului. Își dăduse repede seama că acesta nu mai repetă la nesfârșit aceeași gamă, ci construiește, dovedind o vădită evoluție tehnică, mici melodii bizare pe baza ei. Degetele lui, la început atât de stângace și împleticite, deveniseră agile și suple, tari ca fildeșul la vârfuri. Totuși melodiile păreau cam fără ritm, curgând, doar note întregi sau chiar note duble, în litanii tărăgănate. Lăutarul, adept al pieselor îndrăcite, al glissandourilor și tremolo-urilor țigănești de cabaret, nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un petec de hârtie. "Nu mă lasă să te văd. Nu-ți zadarnici viața, nu te lăsa înfrînt. Pleacă în lume și arată tuturor curățenia ta.Fii om și ai să afli de mine în curând. Maitreyi." Era un scris împleticit, într-o englezească improvizată, cu pete de cerneală. Ascunsei repede hârtia în palmă, căci venea d-na Sen, cu servitorul, aducîndu-mi ceaiul. ― Nu pot mânca, nu pot mânca nimic, spusei eu, plângând. ― Te rog eu să iei o ceașcă de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-se ca drumul să țină mult, cât mai mult, și chiar ținând interminabil de mult, numai că totuși acum el urcă gâfâind treptele de la intrare și apoi nenumăratele trepte ale scării de lemn, urcă respirând tot mai greu, cu pașii împleticiți, și deodată, mirosul... încă de pe culoarul prost luminat, vârfurile pantofilor descoperind fiecare nod în lemnul dușumelelor ca să se împiedice de el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bieților nefericiți cu apă, cu cârpe curate, cu lumânări ce se aprindeau tot mai des, ici și colo. Mi-a întins o căniță de tinichea, m-am spălat, mi-am clătit gura, apoi am băut însetat. Sfârșit, am pornit-o împleticit înapoi, dar după câțiva pași m-am oprit îngrozit : o femeie ce am crezut-o moartă în prima clipă era culcată la pământ, întreagă, nici gemând, nici văitându-se, numai respirând precipitat, cu ochii holbați. O bătrână, ce putea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sforăind. Gata, băiatule! Gata! A trecut usturimea. Ca mâinepoimâine mergi la fete... ha ha ha! S-a așezat pe marginea ieslei. Cu o mână în coama calului, asculta cum acesta ronțăie ovazul. După o vreme, a vorbit cu limba cam împleticită: Măi călu... luțule. Tuuu mănânci, iar eu să... să stau așaaa ca Mutuuu? Euuu am... am săăă beau. Uite sti... sticla aici! Îiii cam goa...lă, da’ o umple eaaa Maranda... Odată cu ultima vorbă, a sorbit și cea din urmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tot la Cluj, de data asta la un festival de poezie din cadrul Cântării României. Am văzut-o de de parte, într-un grup de inși care așteptau la intrarea legendarei Arizona (o bombă ordinară, de fapt). Mi-a ieșit, mai împleticită ca oricând, în întâm pinare. Avea acum părul scurt, căzându-i în șuvițe tocite de-a lungul obrajilor. De câte ori o vedeam după o vreme mă frapa cât era de urâtă: buze subțiri și uscate, nasul prea cârn, fața pergamentoasă... Dar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ce făcea la IBP. Semnă o scrisoare de intenție, apoi sărbători împreună cu Rupp trăgând timp de două ore cu o armă de calibru 22 în cutii așezate pe garduri. O sunase pe Karin în noaptea aceea târziu, vorbind repede și împleticit. Îi spusese toată povestea. Suna altfel, pe un ton mai mândru și mai senin decât îl auzise în ultima vreme. Ca și cum ar fi fost deja soldat. Mândria țării. Ea îi spusese s-o lase baltă. El râsese de spaimele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cazului - Gerald W. - pare un pseudonim dintre cele mai neizbutite. Se pomenește în picioare, lângă patul lui Mark, căutând izbăvirea. Băiatul stăruie pe lângă el. — Dom’ doctor. Ce-ai întârziat așa? Credeam că ești mort. Mai mort decât mine. Vorbește încet, împleticit. —Ai auzit ce s-a întâmplat? Weber nu răspunde. Am încercat să-mi fac felu’. Și, din câte se pare, n-ar fi fost prima oară. Cuvintele îl trag pe Weber în jos, pe scaunul de lângă pat. —Cum te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le privi rătăcit și articulă greu, cu limba împleticită: ― Ce-i? Ce vreți? ― Totul e în ordine, zâmbi bătrâna. V-am pregătit ceva bun, dar poate că înainte ați vrea să vă faceți puțin toaleta... Panaitescu își plimbă automat mâna pe creștet apoi dădu cu ochii de pijamaua cârpită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trebuie doar să ridicați mașina. Așa! Așa! Aici pe pat e foarte bine. Puțin mai la stânga... Perfect! Clipi privindu-l drept în ochi: N-avem voie să neglijăm amprentele. Sânt convinsă că mă înțelegeți... Valerica Scurtu se apropie cu pași împleticiți: ― Asta ce mai e? Bătrâna lua unul câte unul degetele lui Panaitescu apăsîndu-le pe diferite clape. Explică binevoitoare: ― Doar și-a bătut scrisoarea la mașină. Vor căuta amprentele și le vor găsi. Fiți atent, domnule Matei! Niciodată nu apeși la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spuse: Vrei să-mi distrugi identitatea. Îi aruncă o privire indiferentă, după care făcu semn spre cealaltă parte a apartamentului. Cu o voce rece ca gheața, îi spuse: Cred că te așteaptă cineva. Ieși din cameră cu un mers aproape împleticit, incapabilă să asimileze cele întâmplate. Cum putuse să facă așa ceva fără permisiunea ei, fără măcar să vorbească cu ea? O ura chiar atât de mult pe acea Maggie Costello pe care o cunoscuse înainte, încât voia să șteargă ultimele ei urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la fugă pe scară În picioarele goale. Holul arată ca un spital de campanie: pe podea zac oameni tăiați și loviți, medicii fug Încolo și Încoace. Un gaz puturos și Înțepător pătrunde pe uși ori de cîte ori mai intră, Împleticit, vreun rănit. — Ce se-ntîmplă, o Întreabă pe o femeie Îmbrăcată toată În negru și care ține la piept, ca pe un prunc, capul unei marionete Înfățișîndu-l pe Unchiul Sam. — Poliția a Înnebunit cînd protestele au ajuns la hotelul unde stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
insul era pe moarte. Când mi-a venit rândul, eram destul de impresionată, el Însă m-a rugat să-mi desfac cămașa, atât. Mi-a privit sânii, apoi a Încercat să spună ceva; nu prea am Înțeles, Începea deja să vorbească Împleticit. Deodată, s-a Îndreptat În fotoliu, a Întins mâinile spre pieptul meu. Nu m-am Împotrivit. Și-a pus o clipă fața Între sânii mei, apoi a căzut iar În fotoliu. Mi-a făcut semn cu capul să plec. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
A doua zi, Trish mă trezește cu bătăi puternice în ușă. — Samantha ! Trebuie să-ți vorbesc ! Acum ! E sâmbătă, și nu e nici măcar ora opt dimineața. Unde arde ? — OK ! strig cheaună. O secundă ! Mă dau jos din pat cu mers împleticit, cu capul plin de amintirea clipelor atât de plăcute din seara trecută. Nathaniel ținându-mă de mână... brațele lui Nathaniel în jurul meu... — Da, doamnă Geiger ? Deschid ușa și o văd pe Trish în capot, cu chipul îmbujorat și ochi injectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
război,“ îi spuse în gând. „Escavatoristul ăla blond te-a făcut“, mai preciză zâmbind duios. Dinspre bucătărie veni, șonticăind, Sighirtău, văr bun cu Soporan. Abia mergea. Se răsturnase vara trecută butoiul cu vin peste el și-i stâlcise picioarele. Mergea împleticit, ca paraliticul de bătea clopotul la biserică. - Iertați, părinte, oftă Sighirtău. S-a aprins neamurile toate de la devideul ăla și Milică se dă tare. Poate e mai bine să mai treceți mâine p’aci părinte, că azi... - Auzi, brea nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușă, îi făcu doar semn să se apropie. Burtăncureanu împietrise în tocul ușii dintre cele două camere. - Vreau să plec, șopti năzărenia aceea de minune. Acuși vine ceasul. Cheia este la tine. Deschide ușa și nu mă mai întreba neîntrebarea. Împleticit, ca într-o vrajă, prozatorul se întoarse în camera lui. Scotoci în buzunarul hainei și luă cheia. „Mai bine nu gândesc nimic, își repeta speriat Burtăncureanu. Nu eu răspund. Am respectat toate indicațiile. Doar cu ochii pe balabustă. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la istorie. Dar singură, fără timp, fără lumini din vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când venea pasagerul, credeam că ai să apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din mâini spre cățelandri, care îi urmau, zorind împleticit. - Se țin ca proștii după noi, pufni Tomnea. - Tot orașul mă știa de Magda nebuna de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un salcâm înalt în dreptul ferestrei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Alice a ieșit din baie. Dacă mama ei nu era în stare să înțeleagă nuanțele cruciadei lui Jake împotriva gunoiului, atunci asta era problema ei. Nu a lui. Capitolul 12tc " Capitolul 12" — Nu știu de ce urli, a bolborosit Hugo intrând împleticit în camera copilului la Dumnezeu știe ce oră din noapte. Așa cum prevăzuse, copilul, întins pe spate în pătuț, parcă țopăia de furie. Ochii îi erau duri, negri și mereu deschiși. Hugo se întreba de ce locul unde el își dorea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu capul vâjâindu-i și inima bătându-i să-i sară din piept, Hugo l-a auzit pe criminalul frustrat lătrând plin de furie. Hugo și-a căutat mobilul. Dă-mi-l pe Neil, i-a ordonat el Shaunei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]