4,751 matches
-
românilor sub Mihai Vodă Viteazul, operă pe care - scria el - țineam s-o las completă viitorimii. Scârbit de acei care l-au dezamăgit, niciodată însă de viață, îi era lehamite să-i mai întâlnească, deoarece toți erau râvnitori a se împodobi cu titluri mincinoase, trăgând pe turta proprie spuza unor merite pe care niciodată nu le-au avut. Și, totuși, își zicea el nădejdea mântuirii rămâne. Ea, doar nădejdea era singura ce-i mai rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
schimbă. Magazine strălucitoare se întreceau în a da străzii, printr-o excelentă iluminare cu gaz, un aspect cât mai sărbătoresc și mai frumos cu putință. Din două în două case vedeai o cafenea elegantă, plină de domni și de doamne împodobite; în multe locuri, mesele și scaunele fuseseră mutate, din cauza căldurii, afară pe trotuar, iar la urechile mele ajungeau râsete și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace și încolo, cu o
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
re)lectură: "Cu doi ani înainte văzusem în sala franțuzească a muzeului o cuconiță care copia după Mignard pe Maria Mancini și avea o așa izbitoare asemănare cu modelul, încît ai fi crezut că, privindu-se în oglindă, își zugrăvește, împodobindu-l, propriul ei chip" (p. 37). Să examinăm mai de aproape această frază cu lupa (re)lecturii. Izbitoare este în primul rînd poziția ei în text: chiar în mijlocul portretului pe care naratorul îl face lui Aubrey de Vere; precedată imediat
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
începutul secolului trecut, chipul Mariei Mancini avea aureola romantică a femeii de care fusese îndragostit în tinerețea sa Craiul-Soare. Născută în 1640, la Roma, nepoata de soră a faimosului Cardinal Mazarin, era una din acele "jeunes filles en fleur" care împodobeau curtea regală din Franța în jurul anului 1660, cînd Ludovic al XIV-lea se urcă pe tron. Despre dragostea delfinului și încă a tînărului rege (proaspăt căsătorit, în 1660, cu infanta Spaniei, Maria Teresa, fiica lui Filip al IV-lea) știa
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
floarea de grădină", p. 38), fără să-și dea totuși seama că, asemeni pictoriței amatoare din Kaiser Friederich Museum, atunci cînd și-l imaginează pe Aubrey coborînd dintr-o "cadră veche", nu face altceva decît să se descrie pe sine, "împodobindu-se", înnobilîndu-se, idealizîndu-se; și dîndu-și seama doar pe jumătate că "floarea de cîmp" (sau "floarea de maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai vitală, mai longevivă decît "floarea de grădină". Căci naratorul îi supraviețuiește delicatului, pervesului, seraficului Aubrey tot așa cum
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
nestinsul dor de Dumnezeu, închipuite ca o dragoste deznădăjduită, când trufașă, când umilită. O văd și acum pe Alice Voinescu cu pălăria neagră, brodată din pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu o dantelă albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece care se modula ca un fir de ață răsucit în arabesc
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
de obicei chestia cu “trebuie să fii cuminte fiindcă, în curând, vine Moșul”. Într-o zi, tata vine acasă cu un brad mare pe care îl duce în cămară sau pe balcon, cu promisiunea că, în câteva zile, o să-l împodobiți împreună cu globuri, beteală, dulciuri, jucării și beculețe. Brăduțul împodobit Seara în care împodobești bradul e ca o poveste. În casă e cald și miroase frumos a cozonaci. Mama trebăluiește de zor, are ochii puțin obosiți de alergătură și zâmbetul bun
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
Într-o zi, tata vine acasă cu un brad mare pe care îl duce în cămară sau pe balcon, cu promisiunea că, în câteva zile, o să-l împodobiți împreună cu globuri, beteală, dulciuri, jucării și beculețe. Brăduțul împodobit Seara în care împodobești bradul e ca o poveste. În casă e cald și miroase frumos a cozonaci. Mama trebăluiește de zor, are ochii puțin obosiți de alergătură și zâmbetul bun ca de obicei, tata e puțin emoționat, puțin stângaci și nerăbdător ca și
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
Bogdan, Hajnal Vass, dr. Simona Bratu și dr. Raed Arafat! Mulțumiri speciale și susținătorilor programului: ING Asigurări de Viață și Asociația MaiMultVerde, partenerilor SMURD și Pro TV. :: mai multe detalii despre program găsești pe lectiadeprimajutor.ro la mulți ani sănătoși, împodobiți cu pace, iubire și aventură! mulțumim pentru tot ce faci! Mult succes în tot ceea ce faceți!! Ei,bine, asta chiar este un proiect care contează. http://onlywhiteandblack.blogspot.ro/ Asta da inititativa, mult succes în continuare în această direcție! La
Un an împlinit cu Lecția de Prim Ajutor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82399_a_83724]
-
pagina Pe care scria fericire. Drumul a fost lung și asuprit. A fost un vis în paragină, A fost un palat fără prinț. Cu capul în jos am cântat și am iubit, Învățând de la rug să umblu. -Vino să te împodobești Cu bătăi de inimă ce par căzute din cer, Dar din carnea ta vin Și acoperă lumile - Îmi spune cel ce guvernează totul. 2 Nu-i nimic. Rămâi același Loc pentru fruct, Și pentru laurul ce încoronează Procesiunile. Nu uita
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
spun că relația mea cu Ada este și una vizuală, și una ritualică. Ca într-un fel de spectacol japonez. Se poate defini prin trasee fixe, semne, obiecte mici, de folosință mare. De pildă, cînd plec iarna la Sibiel, mă împodobesc cu un superb cojoc, călduros și fein, confecționat cîndva prin partea locului, prin Mărginimea Sibiului, de care și Ada este legată. Mi l-a dat firesc, cum dăruiește, spunîndu-mi că acum am eu nevoie de el fiindcă umblu mult prin
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Emil Brumaru Cecilia, o-ntreagă Franță E-n cizmulița ta de lux. De-aș fi ministru de finanță Ți-aș dărui castele brusc Și ti-aș împodobi caleașca La spițe-n trandafiri feroci, Însă mi-e sufletul ca fleașca, Viața mă arde la bojoci Și-mi piere, Cici, piere, piere Destinul pe un drum îngust, Nici mirosul de la muiere Nu știu cu nara să-l mai gust
Portretul artistului la maturitate în luciul unei cizmulițe franțuzești by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11205_a_12530]
-
lui Iisus reînviat. Să treci De la Pământ la Cer, Să împlinești Lucrarea începută-n rai Cu bucuria unui suflet viu întors înăuntru ca un ochi Strălucitor în afară. Perseu împăratul pășește Pe Calea Laptelui în lumina ei Capul său e împodobit cu coif Aripi are la glezne. Ca Mielul ce-i vrednic să rupă Cele șapte sigilii Ca cel ce vine asupra Popoarelor ce s-au lepădat de credință. în mâna împăratului este Capul retezat al gorgonei Meduza Ce poartă în
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
pântecele lui". Și oriunde mergem Vrednici suntem de a-i împărți apa sfântă. înger Iacob are capul pus pe umărul tău Tu ai capul pus pe umărul lui Iacob Sunteți ca-ntr-o îmbrățișare frățească Tu ești, îngere, înaripat și împodobit cu aura de luptă în aura ta sunteți amândoi Până ce Iacob va afla de ce a trebuit Să fie în luptă cu tine: " Te vei numi Israel adică cel ce s-a luptat cu îngerul". Aceasta este sentința ta îngere Căci
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
mamei Pe fruntea mea fierbinte. Cărarea împărătească O cărare e raza în zăpadă. Păsări roșii, albastre și aurii O urmează. Și rugăciunea mea. Ultima oră de curs în America. Tinerii mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor veni mai tîrziu. îi întreb pe rînd: care e verbul tău? Susan: a fi liber. Meghan: a deveni. Jamie: a fi fericită. Heather: a gîndi. Tyler: a înțelege. Sarah: a scrie. Rebecca: a crește. Brian
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
aruncate prin praful drumului, sau din găleata cu apă, pe care i-o puseseră miresei în cale... (pag. 63); cu un întreg film al ceremonialului nupțial: În fruntea alaiului, doi tineri, aleși dintre prieteni sau rubedenii, duceau lumânările mari, albe împodobite cu flori. După ei, venea mireasa condusă de-o parte și de alta de doi cavaleri de onoare... (ibid.). În descrierea amănunțită a nunții, prozatorul este ispitit să recondiționeze clișeul nupțial rural apelând din nou la vocabularul de coloratură locală
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
familie” dintre toate. Astăzi, când omul modern are tot mai multă nevoie de confort afectiv, de suport familial și de identitate spirituală, povestea de un secol și jumătate a Crăciunului regal capătă contururi încântătoare. În anii noștri, fotografiile Castelului Săvârșin împodobit de Crăciun, când clădirea însăși devine un mare pom luminat, fac înconjurul societății românești. Toată lumea se identifică, așa cum a făcut-o, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, cu Crăciunul regal. An de an, Săvârșinul este un reper al societății
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
an, Săvârșinul este un reper al societății românești, în ultimele zile de decembrie. Românii de la Bârlad și Madrid, de la Caracal și Torino, de la Chișinău și Carei vor să știe ce gătește, de Crăciun, maestrul bucătar al Casei Regale, cum a împodobit pomul Principesa Moștenitoare anul acesta, cum arată masa din seara de Ajun. Oamenii vor să vadă Dubașii de la Săvârșin colindând pe peluza din fața Castelului, ei vor să știe ce a spus Regele de Crăciun, în mesajul pe care îl trimite
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
Regilor a Palatului Elisabeta găzduia un eveniment privat, la care erau invitați puținii angajați de atunci ai Majestății Sale, în compania Regelui, a Reginei și a noastră. Oamenii stăteau stingheri, în fața bradului de Crăciun, nici prea mare, nici prea mic, împodobit cu ce s-a găsit la magazinele bucureștene din acea vreme, limitat puțin de bugetul destul de modest al Majestății Sale. Cei prezenți în sală nu se gândeau atunci că participă la un moment istoric. Ei se gândeau atunci la copiii
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
angajaților Caselor Militară și Civilă ale Majestății Sale, pentru o perioadă de cincizeci și patru de ani. Atunci, Regele Mihai, care abia împlinise 26 de ani, stătea alături de Regina Elena, în Sala Tronului, aproape de înaltul brad adus din Carpați, mândru împodobit de valeții și majordomii Casei. În jurul lor erau, pe o parte, mese pline cu daruri purtând numele fiecărui angajat, iar pe de altă parte, câteva sute de persoane, reprezentând salariații Casei și familiile lor: soții, soți, copii și nepoți. De la
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
pomului de Crăciun la Palatul Elisabeta pentru nimic în lume. Toate acestea au un început mult mai îndepărtat, undeva în decembrie 1866, când tânărul Principe Suveran Carol găzduia, în modestul său Palat Domnesc de pe Calea Victoriei, primul Crăciun în România. Bradul împodobit de Crăciun pare a fi o tradiție adusă în Germania, în secolul al XVII-lea. Există mărturii că obiceiul bradului împodobit întâi cu mere, conuri sau nuci, ar fi existat, încă din secolele al XV-lea și al XVI-lea
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
aprinse, iar prezența lui în casele oamenilor devine un fapt obișnuit. Bradul de Crăciun ajunge la Curtea Regală a Marii Britanii prin bunicul Reginei Maria, Principele Consort Albert, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Apoi, după ce Anglia și Franța adoptă obiceiul pomului împodobit de Crăciun, el devine iute definitiv împământenit pe tot continentul. Principele Consort Albert, considerat astăzi drept întemeietor al Marii Britanii moderne, a fost stră-străbunicul Regelui Mihai. Revelionul, adică masa de la miezul nopții, la trecerea dintre ani, are origine catolică. El s-
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
Regilor Carol, Ferdinand și Carol al II-lea. Este însă mult mai bine cunoscut de oameni, prin extraordinara lui multiplicare mediatică. Milioane de români știu, grație televiziunii, radioului și Internetului, fiecare fel de mâncare de pe masa regală, cum s-a împodobit pomul de Crăciun, ce culoare are fața de masă în fiecare an, cât de mare este curcanul gătit de doamna Viorica, ce prăjitură de Crăciun a făcut Regina Ana și cum au colindat Dubașii de la Săvârșin, purtând costumele populare ale
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
noastră și o trăire nouă cu fiecare nouă clipă. Ne fascinează mirajul amurgului, dar și speranța răsăritului unei noi lumi, taine care ne aduc împăcarea cu sinele nostru. Gândul coboară la înțelesurile profunde ale lui Omar Khayyam:"Pe când stelele vor împodobi mai departe cerul, alți oameni își vor înălța case din cărămizile lutului nostru". Așadar, zicem noi că trece timpul prin viața noastră, dar de fapt, nu timpul trece, el este etern, noi trecem prin el. Ne plângem că, plecând, timpul
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
se roagă, camonii umblau de colo-colo, spartani, după Molero, până în măduva oaselor, la un moment dat, într-o clipă de reflux, l-au luat cu ei, prin aer, pe Un-Metru-Jumate, Angelo îi adunase pe toți într-un buchețel, i-a împodobit cu Un-Metru-Jumate, și hai cu ei în văzduh, în direcția lui Marocas Înghite-Mile, care avea o motocicletă cromată toată și mai avea și mania curbelor strânse, călcase până atunci trei pisici și doi oameni, tocmai era pe punctul să descrie
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]