287 matches
-
împăratului îi erau destinate în exclusivitate pietrele prețioase, ca “insigne sacre și o podoabă interzisă și inaccesibilă supușilor lor”. Sub Leo I se repetă regula, fiind interzis bijutierilor să confecționeze tot ce "“ad cultum et ornatum imperatorium pertinet”", între altele împodobirea cu perle, smaralde și ametiste a șeilor și a harnașamentului cailor, iar pentru fibule "“fibulis in chlamidibus his utantur quae solo auro et arte pretiosae sunt”". Cel mai vechi tip de fibulă este în formă de arcuș de vioară, foarte
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
sărbătoare (Corpus Domini) au fost prezenți domnul țării, boierimea, oastea și chiar mitropolitul Gheorghe, fratele lui Ieremia. Dar, deși evlaviosul domn se lăsa înduplecat să participe la slujbele catolice, prin stăruințele doamnei, și deși a dăruit 300 de scuzi pentru împodobirea bisericii catolice din Suceava, nu a putut fi înduplecat să renunțe la ortodoxism, iar copii lor au fost educați în religia țării. În această perioadă, a primilor ani ai domniei, se naște primul fiu, pe care-l botează Constantin și
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
Amplei renovări din anii 1955-1959, i se datorează adosarea pridvorului deschis sudic (altă ușă se găsește pe latura apuseană), înlocuirea șiței clasice cu țiglă, învelirea turnului-clopotniță scund în tablă (reînnoită în 2008) și tencuirea suprafeței interioare a bârnelor, urmată de împodobirea iconografică a suportului mural rezultat; ultimele reparații s-au desfășurat în anul 2000.
Biserica de lemn din Valea Mare de Criș () [Corola-website/Science/327270_a_328599]
-
sunt singuri pe acest drum al suferinței, căci Hristos suferă cu fiecare, până la sfârșitul veacurilor, potrivit suferinței fiecărui om, precum glăsuiesc gurile sfinte ale Părinților Bisericii. Din Patericul românesc aflăm, printre altele, că „pe lângă grija pe care o avea pentru împodobirea bisericilor și mântuirea sufletelor, mitropolitul Atanasie Crimca (al Moldovei și Sucevei † 1631) s-a îngrijit și de alinarea bolilor și suferințelor trupești. Astfel, în anul 1610 a înființat o bolniță la Mănăstirea Dragomirna, unde se îngrijeau, atât călugări, cât și
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
este un timp de pregătiri religioase în vederea întâmpinării Copilului Hristos. Postul tradițional include activități ca "Adventskranz" (Coroniță de Advent), o coroană din ramuri de brad, prevăzută cu patru lumânări, care sunt aprinse succesiv în cele patru duminici din timpul postului. Împodobirea bradului de Crăciun ar fi un obicei lăsat omenirii de către germani, inițial acesta era decorat cu panglici colorate, lumânări și diverse dulciuri. Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de "Natale". Copiii colindă din casă în
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
o stea din lemn, acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei și întreaga creație este atașată de o coadă de mătură sau de un băț puternic. Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum", cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. Crăciunul în Rusia (în rusă: Рождество Христово "Rojdestvo Hristovo", în Biserica Ortodoxă Rusă numit ca "Е́же по пло́ти Рождество Господа Бога и Спа́са нашего Иисуса Христа") este sărbătorit
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum" devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. Împreună cu aspectele religioase, în România, sărbătoarea Paștilor simbolizează renașterea și înnoirea vieții de zi cu zi. Curățarea casei, înnoirea hainelor și o baie rituală înainte de mersul la biserică sunt toate mărci ale noului început
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
fiind de turnul clopotniță, prismatic si foarte scund, lăsat deschis, putând fi admirată frumusețea stâlpilor crestați în floare de către meșterii constructori. În afara celor câteva elemente de sculptură în lemn, zestrea artistică a bisericii o constituie icoanele împărătești care contribuie la împodobirea interiorului.
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
CONDUCEREA PREOTULUI MIHAI CONSTANTIN, CÂNTĂREȚ RADU GHEORGHE, EPITROPI CONSILIERI ȘI MULȚI DIN ENORIAȘI S-AU EXECUTAT ACESTEA: ÎN ANUL 1947 RESTAURARE PICTURĂ, ÎN 1954 REFACEREA EXTERIORULUI, ÎN 1956 CLOPOTNIȚĂ NOUĂ, 1966 PRIDVORUL ȘI ÎN 1968 RESTAURARE ȘI PICTURĂ. Lucrările de împodobire cu pictură din 1988 sunt specificate în anexa la pisanie: REPICTAREA BISERICII S-A FĂCUT ÎN ANUL 1988. PR. PROT. ALECU PAULIN SUB SUPRAVEGHEREA PR. PAROH. ICONOM STAVROFOR GUGU AUREL, PR MIHAI CONSTANTIN, DASCĂL RADU GHEORGHE, I. OPREA ȘI SPRIJINUL
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
despărțite de un brâu median. Din ansamblul Mănăstirii Mihai Vodă, ctitoria marelui domnitor (1589-1591), s-a păstrat doar biserica de plan triconc tip Vodița II, care reprezintă prin pastoforiile supralărgite, cele două turle pe proscomidie și pe diaconicon și prin împodobirea fațadelor de cărămidă cu două registre de arcade oarbe o capodoperă a arhitecturii muntenești. Construcția a fost, împreună cu turnul-clopotniță din secolele XVI-XVIII, translată din fosta incintă monastică în 1986. Clădirea mănăstirii, care adăpostise până atunci Arhivele Statului, a fost distrusă
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
dat de biserica episcopală din Curtea de Argeș, folosind proporții mai masive, mai ales în cazul unui monumental pridvor vestic. Interiorul bisericii a căpătat în secolul al XIX-lea un caracter unitar, prin înlăturarea zidului care despărțea pronaosul de naos și prin împodobirea cu un ansamblu de pictură murală în 1830. Deasupra ușii spre pronaos s-au păstrat imaginile ctitorilor din 1669. După mutarea mitropoliei de la Târgoviște la București în 1668, ea a devenit Catedrală Mitropolitană, și în 1925, după ridicarea Bisericii Ortodoxe
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
in greutate totala de 2380 kg. În 1979, paraclisul a fost pictat de arhimandritul Teodor Varahil Moraru, , născut în acest sat și apoi intrat în rândul monahilor de la Piatra Neamț. Între anii 2007-2009 aici s-au efectuat restaurarea picturii, renovarea exterioară, împodobire cu odoare și mobilier, instalații. Alături de cele două biserici, mai există o casă de prăznuire.
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
motiv, romanii au supranumit ținutul yemenit ""Arabia Fericită"". În timpul primului război cu evreii, aceștia au fost înfrânți de romani. Mulți dintre învinși s-au salvat fugind în Yemen, unde, mai târziu, s-au stabilit definitiv. Ei s-au specializat în împodobirea stiletelor cu lama curbă cu decorațiuni din argint. Inițial, acestea au servit drept arme, dar, cu timpul, au devenit un simbol al statutului social al yemeniților, pe care le poartă și astăzi cu mândrie. Rădăcinile conflictului îndelungat care a făcut
Yemen () [Corola-website/Science/298156_a_299485]
-
unei renasteri a soarelui și a unei întoarceri a luminii. Această întoarcere este sărbătorită din nou la data echinocțiului de primăvară, când durata zilei o egalează pe cea a nopții (dată de care se leagă în creștinism sărbătorirea Paștelui). Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la popoarele germanice. Tradiția s-a răspândit în restul Europei și apoi în toata lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile și ghirlandele au devenit clasice. Moș Crăciun este
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
din jur și căutate ca atare. În perioadele de pauză dintre muncile agricole cum erau: „pusul”, „culesul”, „sapa” și „secera”, femeile confecționau din cânepă și mai rar din in, țesături subțiri pentru uzul gospodăresc sau pânze pentru port și pentru împodobirea interiorului casei. Țesăturile mai groase se făceau de obicei din lână. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut în sat fibrele textile noi din bumbac sau cum li se spuneau în sat: „arniciul”, „mulineul” sau „haida”. În plus, acestuia
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
eu popa Gheorghe"". Ulterior, sub anul trecut cu caractere chirilice a fost incizat anul, cu grafia actuală dar, probabil datorită unei erori de citire, a fost înscris anul 1763. Un alt eveniment important în viața acestei bisericuțe a fost momentul împodobirii ei cu pictură interioară. Fără să se fi păstrat numele zugravului, prin analogiile făcute, prin analiza stilistică a picturilor de la bisericile de lemn din Zalnoc și Derșida - amândouă localitățile aflate în relativa apropiere a satului Cehei, cercetătoarea Ioana Cristache-Panait atribuie
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
acel moment. Ca urmare a neglijării ei, biserica a început să se ruineze și a necesitat ample lucrări de restaurare. Între anii 1983-1986, prin stăruința preotului paroh Vasile Vaida, s-au efectuat lucrări de restaurare, consolidare în interior și exterior, împodobire cu frescă, policandre și mobilier (un nou cafas) prin contribuția benevolă a credincioșilor și cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Pictura bisericii a fost realizată de către pictorii Vasile și Violeta Carp din București. În tabloul votiv sunt reprezentați Vasile Lupu
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
imnuri din ortodoxie. Muzică de caracter cult, atât curteneasca cât și liturgica, a sfârșit prin a se contopi, în timpul unei istorii zbuciumate, cu folclorul din diversele regiuni ale Georgiei. Acesta a fost îmbogățit și de muzică islamului, mai ales prin împodobirea melodiilor cu melisme orientale (Georgia a fost de mai multe ori sub stăpânire persana și deci în direct contact cu alta tradiție muzicală remarcabilă), dar și de influențele rusești și apusene. Muzică de cor este cea mai veche din tradiția
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc. Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări. Împodobirea bradului în prezent este o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza. În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară. Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden". În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
al omului este “cea mai bună scrisoare de recomandare a lui“. Or, în compunerea acestui aspect exterior cosmetica ocupă un loc cât se poate de important. Cuvântul cosmetice provine din greacă κοσμητικὴ τέχνη (kosmetikē tekhnē) însemnând „tehnica de aranjare și împodobire”, de la κοσμητικός (kosmētikos), „specialist în ordonare sau aranjare” și de la κόσμος (kosmos), care înseamnă, printre altele, „ordine” și „podoabă”. Primele dovezi arheologice care atestă prezența cosmeticelor vin din mormintele faraonilor egipteni. Există dovezi arheologice care datează cel puțin din Egiptul
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
în forma unui Ț. Cârjele pastorale de azi însă, cu aspectul lor impunător, par a ne arată o altă origine. La curtea imperiala bizantina, ofițerii curții purtau la ceremonii un baston înalt, care era oferit că o distincție de către împărat. Împodobirea lui era felurita, potrivită cu gradele curtenilor. Pentru "„crossa”" apuseana există documente mai vechi pentru a fixa existența ei încă din secolul al IV-lea. În Răsărit însă, lipsesc documente mai precise asupra acestei chestiuni. Numai Codin Curoparatul și Sfanțul
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
cu tematică istorică, fapt care i-a adus elogii din partea tuturora. Pictura românească în acele vremuri, era ca mod de manifestare similară literaturii tradiționale existente până la începutul secolului al XIX-lea. Ea era preponderent de esență religioasă și tributară scopului împodobirii edificiilor bisericești și uneori a caselor boierești sau domnești. Așa numiții zugravi se formau în familiile în care meșteșugul se moștenea din tată-n fiu. De abia în jurul anului 1785 s-au format în Țara Românească primele școli de zugravi
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]