44,928 matches
-
să ventileze fără încetare climatul literar înclinat spre stagnare și torpoare, printr-o doză de imprevizibil, de dezacord cu ceea ce s-a acreditat, de "îndrăzneală". Constantin Călin se miră (e drept că în 1983, însă data îi sporește meritul) de împrejurarea că n-a întîlnit nici o "anchetă"sau "masă rotundă"despre "curajul criticului". Întrebîndu-se dacă ar fi nepoliticos să socotim că un astfel de "curaj"e, uneori, absent, își dă singur răspunsul " Cred că nu". Urmează o descriere a "curajului"în
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
un loc sau altul, ori de tranziția sa anxioasă, ca homo viator. Fugind din spațiul său originar, poetul încearcă să fugă de sine însuși, ceea ce constituie o imposibilitate. Dar tocmai dintr-un atare mecanism irațional se alimentează dispoziția poetică, în pofida împrejurării că, prin reflecție, se străduiește a se raționaliza, a se echilibra cu ajutorul unor formule autoanalitice. Discrepanța dintre starea de fapt a ființei și conștientizarea prin care aspiră a se consola are aspectul unui gol - sîmbure al lirismului însuși ce n-
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
vor sorbi din priviri, uitând de tine cu desăvârșire, ca de plata impozitului pe venitul global... Pavel Șușară - unul dintre puținii autori din România care au reacționat firesc la ceea ce am scris despre cărțile lor. în plus, într-o anumită împrejurare, după ce am publicat o cronică literară nu prea entuziastă la o carte a lui de poezie, a dat dovadă și de umor. A venit la redacție bandajat, la cap și la mâini, iar când cineva l-a întrebat ce a
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
afirma chiar că apucase să-i arate lui Blaga o formă brută a cărții. Cronicarul face aceste precizări de dragul adevărului, fără nici cea mai mică intenție de a minimaliza dificultățile prin care poetul a trecut în anii de după 1947. Chiar împrejurarea, semnalată cu amărăciune de dna Blaga, că Editura Academiei nu i-a tipărit academicianului epurat nici o carte, nici după ce l-a reabilitat, și asta vreme de peste o jumătate de secol, spune multe. În același număr, dna Marta Petreu inventariază titlurile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
Nicolae Manolescu Nu cu mult timp în urmă, consacram lui Șt. Aug. Doinaș editorialul României literare. Împlinea 80 de ani. Îl numeam Poetul. Nu bănuiam atunci că voi reveni și, încă, în împrejurări foarte triste: Poetul a murit. Pe neașteptate, după o operație grea, dar reușită, a făcut un infarct miocardic și totul s-a sfîrșit. A doua zi, Irinel Liciu, soția Poetului, cea mai mare balerină română a tuturor timpurilor, s-a
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
de unul dintre dramaturgii obsedantului deceniu, cu loc rezervat în manualele de atunci, Mihail Davidoglu. Considerată, la vremea ei un model al realismului socialist în teatru, piesa n-a avut o carieră scenică memorabilă, se relua la Teatrul radiofonic, de câte ori împrejurările festive o impuneau. E vorba despre eroismul în muncă de la un combinat siderurgic (unul din acelea care astăzi nu-și găsește cumpărător) și în scena aleasă acum pentru lectură, soțul și soția discutau despre calitatea șamotei 1, reproșându-și unul
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
1936, și Prefața scrisă de G. Călinescu pentru versiunea din 1947. Esența lor poate fi concentrată astfel: la noi, în anii care preced al doilea război mondial, sporirea cantității de literatură pune pe critic în dificultăți serioase, fiind obligat de împrejurări să citească tot ce apare nou și să-și spună părerea la modul cel mai obiectiv posibil. De unde nevoia scrierii, într-o țară în deplină desfășurare culturală, a unei istorii a literaturii române. Iar pentru a aduce la îndeplinire acest
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
doamna Ecaterina Logadi, fiica lui Caragiale. În loc să mă adaug cozilor, m-am hotărît să sporesc cu unul numărul celor care se despărțeau de ultima urmașă a neamului Caragiale din România. Puteam, așadar, să ies din "contextul" previzibil, participînd la o împrejurare ce nu mi-ar fi cerut neapărat prezența. Pe doamna Logadi o cunoscusem puțin, în 1962, cînd îi luasem un interviu pentru Gazeta literară; fusesem încîntată de dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
venirea la ceremonie a unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de culoarea fildeșului mat și încercam să reconstitui singura împrejurare cînd întîlnisem acea ființă care încheia acum soarta unui neam. Teribila spiță. De la nașterea lui Costache Caragiale, unul din strămoși, primul director al Teatrului Mare din București, pînă la moartea lui Mateiu I. Caragiale trecuseră cam vreo 120 de ani
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să aducă o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
psihanaliza? este, bineînțeles, unul retoric. Élisabeth Roudinesco pledează, în fapt, în favoarea acestei științe care a intrat, nu demult, în al doilea secol de existență. întrebarea de la care autoarea pleacă este (destul de frapant): De ce psihanaliza, care și-a dovedit în atâtea împrejurări utilitatea (iar, adeseori, caracterul indispensabil), este chiar și în prezent contestată? Trebuie remarcat însă că atacarea psihanalizei nu se mai face azi la fel ca acum câteva decenii. Dacă principala acuză până în anii '50 era cea de pansexualism, după cel
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
cuvântul, dă sunet acelorași întorsături de frază ce esențial te diferențiază de ceilalți muritori, poate fi o încercare dintre cele mai stresante ale unei vieți - și poate chiar momentul când aceasta ia brusc sfârșit - ca o ofrandă adusă prea neașteptatei împrejurări. În literatură, Dostoievski s-a ocupat de asemenea cazuri, iar la distanță de oceane, Edgar Allan Poe, urmați de cohorte de prozatori vâslind în reci sudori către golfurile postmodernismului. Spaima unei asemenea întâlniri, mai nedorită decât vizita fiscului sau denunțul
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
întinde pumnul spre tine,/ și tu trebuie în aceeași clipă să-ți zvâcnești pumnul spre el/ și să-ți desparți același număr de degete, altminteri/ ai pierdut - îmi spuneam, dacă se întâmplă ceva, totdeauna,/ în tot ce facem? în orice împrejurare în care ne pune viața?/ și trebuie mereu să arătăm același număr de gesturi, aceeași/ mișcare, căci altfel am pierdut - și chiar pierdem,/ desigur, de cele mai multe ori - doar e un joc,/ și cel care stă în fața noastră își mișcă larg
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
în jur și-a rostit apăsat: „Sunt oameni foarte, foarte răi.” Nu bănuiam că spusele prietenului meu aveau să se adeverească la dimensiunile înspăimântătoare de astăzi. Lipsiți de omenie, rapace și bădărani, pesedeii subalterni reproduc, din ce în ce mai agresiv, imaginea stăpânilor. Uităm împrejurările în care Ion Iliescu a pus mâna pe putere. Uităm că lichelele din jurul lui, precum și lichelele din jurul lichelelor, sunt niște fiare scăpate din cuști, întărâtate de mirosul sângelui și-al prădăciunii. În lumea plăsmuită de cruzimea inflexibilă a lui Ion
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
Nicu Gane” am avut și colegi care au devenit, peste ani, cunoscuți, cum ar fi fermecătorul Grigore Vasiliu-Birlic, vărul meu, Jules Cazaban sau Petre Jitaru. Alții au devenit profesori, doctori, ingineri. Iar alții s-au diluat în atmosfera împrăștiată a împrejurărilor. - Ați urmat, apoi, Academia de Belle Arte din București. - Când am ajuns la București, a fost un moment de mare emoție. Era o ocupație mai deosebită, cea pe care mi-o alesesem. În primii ani am avut momente de mare
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
mare decât aceea că este directorul muzeului: este prietenul meu de suflet, de gânduri și de viață, cu care discut și mă sfătuiesc. Există o înțelegere completă între noi și îi mulțumesc lui Dumnezeu că a alcătuit în așa fel împrejurările, ca să ne întâlnim și să legăm o prietenie care nu se poate desface. Suntem uniți prin gânduri, prin concepțiile despre artă și despre viață. “Soția mea a fost îngerul meu păzitor” - Muzeul adăpostește un număr impresionant de lucrări. Ele vorbesc
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
apoi tot restul. Putem vorbi de un peisaj totalitar? Ismail Kadaré: Da, putem. Este o dramă a peisajului care a urmat dramei umane, provocată de-a lungul anilor de mai multe cauze: ideologice, pecuniare, pofta de îmbogățire... Coincidența mai multor împrejurări, așa cum bine ați observat, duce la o modificare a peisajului în sens „totalitar”. RB: Albania, care se bucură de proximitatea Mediteranei, a cunoscut și ea mutilări peisagistice... IK: Din păcate, da. Numai că o parte a litoralului albanez era interzisă
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
codului etic ce decurge din aceasta. Nu ca o încălcare a legii, întrucît infracțiunea nu poate fi hazlie. Însă abaterea de la cutuma morală era sancționată prin rîsul batjocoritor și prin jocul oglinditor al actorului de comedie. Ridicolul se ivea din împrejurarea de a nu-ți da seama de limitele ființei tale ori din tendința de-a le forța în numele unui lucru derizoriu: „Ca și cum muntele s-ar opinti să dea naștere unui șoricel”. La romani, comedia țintea inițial divertismentul, veselia pură. Nu
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
psihologic” din cărțile precedente - Migrații (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980) - la modalitatea specifică romanului așa-zis „istoric”: reperul este secolul XIX, iar semnificația abordării sale epice este definirea momentului și a împrejurărilor în care „s-a deschis viața modernă a unei țări. O țară mică, «înghesuită între imperii»”. Dacă acestea sînt sensul și motivația generală ale proiectului narativ, mijlocul său de realizare este găsit în investigarea profilului uman al celor care au
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
toți, în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau „Totul este atît de confuz, atît de emfatic!” sînt exclamații tipice în împrejurări tipice, punînd în valoare inconfundabila culoare a epocii. Elementul ordonator al haosului pe care îl instalează „politicianismul deșănțat” este activitatea lui Ion Ghica, omul politic reprezentativ pentru timpul-epocă al romanului; prințul de la Ghergani este omul secolului XIX, „jumătate feudal, jumătate
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
mîinile căruia se afla soarta noastră și care, în chip tot mai impudic, îl folosea ca un alibi al abuzivei puteri personale. Cît de ticălos era Ceaușescu, înspăimîntat de o posibilă mazilire de la Kremlin însă urmîndu-i apucăturile, reiese și din împrejurarea că n-a ezitat a divulga KGB-ului rețeaua patrioților din RSS Moldovenească și a livra sovieticilor datele obținute din Apusul pe care a izbutit a-l înșela. Mitul „patriei primejduite”, care se întrepătrundea cu cel al cîrmaciului, nu era
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
de Securitate se consemnează, de către informatori, felul în care Adrian Păunescu înțelege să-i ajute pe colegii la ananghie, chiar dacă și în revista lui apar cîteodată materiale „cu conținut politic necorespunzător”. Cum a făcut-o? Simplu. Afirmînd mereu, în toate împrejurările, în urechile informatorilor, dovadă că tocmai din raportul unui asemenea informator îmi cita ce spunea, și nu din memorie, că oamenii de cultură susțin politica partidului. Trimițînd în toate părțile memorii în sprijinul lui Marin Sorescu și recitîndu-i poeziile în
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
noi, care venim de la Gibelet și am străbătut deja mai mult de jumătate din drum, nu putem ceda astfel la prima spaimă. Conducătorul caravanei își propune să meargă mai departe, chiar de ar fi să modifice ruta mai tîrziu dacă împrejurările ar cere acest lucru. Personajul îmi displace și acum la fel de mult ca în prima zi, însă atitudinea lui mi se pare de bun simț. Așadar, cu Dumnezeu înainte! 29 septembrie Culeg din cînd în cînd cîte un vers la întîmplare
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
-și înălța corturile spre apus, în grădinile de la Merâm. Aici e mulțime mare, căci numeroase familii din Konya au fugit de epidemie pentru a se refugia în acest loc cu aer sănătos, printre fîntîni. Am ajuns spre amiază, și, în pofida împrejurărilor, am văzut că acolo domnește un spirit, era să zic “de sărbătoare”, nu, nu de sărbătoare, ci de plimbare nepăsătoare și resemnată. Pretutindeni, vînzători de sirop și de suc de caise scot clinchete din paharele pe care le clătesc în
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
în ilegalitate etc. etc., "șovăind între oratoriul laic ( sic), comedie și melodramă, fără o preocupare specială pentru formă, urmând însă cu încredere modelele dramaturgiei interbelice. Multe și variate motive, așadar, pentru a figura în Dicționar Poate, totuși, luptă pentru el împrejurarea că, de la un moment dat, "A. B. a încercat să scuture praful stalinist de pe paginile sale, revenind la temele favorite ale teatrului bulevardier. Traiect care "depășește valoarea de conjectură, mai ales că a făcut posibilă existența comediei satirice într-o
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]