1,052 matches
-
cărora era o vegetație luxuriantă. Florile de culori multicolore împodobeau balcoanele și ferestrele. Orașul era îmbrăcat într-o haină verde, presărată ici, colo cu diverse culori ce străluceau în lumina soarelui. Blocurile erau înalte și frumos construite. Aerul proaspăt te împresura din toate părțile. Boarea florilor se răspândea în întregul oraș. Adierea aceea catifelată era poate răsuflarea cu care acestea doreau să farmece pe admiratori. Străzile erau pline de oameni care vorbeau frumos între ei, se salutau șu se respectau. Orașul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna frumuseții, parfumul lăcrămioarelor, zborul multicolor al fluturilor, gândul curat și înțelepciunea senectuții. Să ne trăiești, copilărie, împresoară-ne cu totul, nu ne lăsa maturi, când gândurile ne sunt senine ca lacrima de pe firul de iarbă al dimineții! Toată viața vom fi maturi, dar câtă copilărie are viața?! Smaranda Nicula, clasa a V-a C Poveste despre viață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
palme, Iisus copil, ȘEZÂND CU CAPUL ÎN PALME, ÎN STARE DE BACH. * * * U niversul era bătrân. Ce ființe ciudate sunt zeii dacă îngăduie acestei umbre, Mioara, să se înfrupte din harurile lor! Dar toți o înconjoară cu dragoste, așa cum mă împresoară pe mine bărbații. Le ofer plăcere și ei plătesc. Nimfă a tuturor, drog care creează dependență, sunt o cetate care, deși cucerită, nu e niciodată învinsă. Am scris despre aceste lucruri în jurnalul meu intim pe care îl voi înmâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oboseala, cît și frica, așa încît la încăierare nu se omorau între ei, ci se luau prizonieri și aceasta fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci cînd se găseau împresurați într-un oraș, nu atacau taberele dușmane; nu construiau întăritori în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri, nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
după cum tot ea îl ura pentru că îi era frică de cruzimea lui; și împotriva lui se răsculară mai întîi cei din Africa, apoi Senatul și întreg poporul Romei. În fine, toată Italia conspiră împotriva lui. Propria lui armată care tocmai împresura Aquileia li se alătură și întrucît soldații întîmpinau greutăți în cucerirea cetății și erau sătui de cruzimile lui, fiindu-le totodată mai puțin frică de el pentru că îl vedeau înconjurat de dușmani, îl uciseră. Nu vreau să vorbesc nici despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
telefon! A băut dețul de pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți, v-aștept În pădurea de Pișcari! Hotarul Pișcarilor dădea În două păduri: una singuratică, nu foarte mare, Împresurată de cîmpie, și alta Întinsă dinspre Baba Novac către est, pînă la Ardud și Rătești. Bărbatul Înarmat mizase pe posibila nehotărîre a Securității Între cele două păduri. Dar nimeni nu era nebun să-și atragă ad versarii În cea izolată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
proaspete mirosind a parfum de brad. Nu va ști niciodată dacă orele sau clipele de dragoste petrecute cu femeia fără nume au fost adevărate sau au fost doar o halucinație, un vis. Dar indiferent ce a fost, senzațiile care îl împresoară îl strâng într-un cerc de foc și au rămas secretul lui erotic pentru tot restul vieții. Femeia aceea ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de la Târgu cel Frumos. Corpul de armată rămas în ariergardă la Cotnari, ca element de siguranță pentru grosul trupelor crăiești, a fost nimicit până la ultimul om, până la ultimul cal, până la ultimul tun de către luptătorii lui vodă Constantin, care i-au împresurat pe-ai noștri și i-au măcelărit în crucea nopții, tocmai când ies la plimbare duhurile rele. Cuum?! Cuum?! a reușit să articuleze, parcă trezit la realitate dintr-un vis urât, trufașul Rex. Așa precum am spus, mărite rege! Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Iar trei conuri de pin, arătate pe rând de cei prezenți, au fost, unul după altul, făcute fărâme. Nu se lăuda străinul: nici un lup alb nu ar fi putut scăpa de puștile lui cu foc repetat! Doar să-l fi împresurat ditamai haita. Și nu mai era chiar străin țintașul. Devenise Vânătorul de lupi albi. Donna Iulia fusese și ea la demonstrația de tragere la semn. Îi părea rău că nu înțelesese ceea Ochi cenușii încercase să-i spună nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tineri hămesiți și speriați. Angelo se sculă, dar nu putu să se dumirească unde se află și ce vrea tipul de la el. Se clătina pe picioare cheaun de somn, privindu-i turluliu pe cei vreo treizeci de soldați care-i împresuraseră, formând un laț gros și impenetrabil în jurul lor, așa încât nimeni dintre ei să nu poată fugi. Dar nimeni nu se gândea să fugă, cu atât mai puțin Angelo, căruia nu-i pica fisa pe ce lume se află și nu
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
fie aicea. De sub perdea aduce a noapte dogorită, a spuză, Și, de pe treapta vagonului, stepa cade spre stea. Clipind, clipocind, dar se doarme dulce undeva, Și fata-morgana doarme, iubita, La ora, când plescăind pe platforme, inima Cu uși de vagoane împresoară stepa, rănita. Din superstiție O cutie cu portocale amare - Aceasta e cămeruța mea. O, nu de numere să te pătezi Până la morgă, cumva! Eu mă instalai aici repetat Din superstiție. Tapete, maro, ca stejarul, Și ușa - partiție. Din mâini nu
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
zice... Când copacul umbre lungi aruncă, pe înserat, el își strânge oastea, o așează pe trei coloane. Erudițianul pretinde că nu citise nicăieri să fi fost trei... În rest, admite că e o istorie adevărată. Muntenii înaintează astfel pe furiș, împresurând poziția turcească, păcălind străjile... Intră cu năvală acoperită În tabăra păgână adormită. Masacru. Fiecare pe unde trece, somnul dulce-l mută-n moarte rece (șecspirian!)... Mândrilă, la faptul că turcii nu puseseră străji, opinează că muntenii, neieșind la bătaie, sentinelele
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
un efort de reptilă, seninul otrăvit al inocenților ce-și șterg orbește rănile de poala lui Dumnezeu conturează un întreg univers stigmatizat de rău. Astfel încît poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură cu numai apă și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
de a aduce trecutul în prezent. Abia pot dormi, așa urgentă mi se arată sarcina pe care mi-am asumat-o. Oricât de sănătos aș fi, oricât de ridicol de tânăr aș părea, sunt totuși conștient că moartea mă poate împresura oricând. (fragment din romanul în curs de apariție la Editura Humanitas) 1 Personajul legendei germane Pied Piper din Hamelin, menestrelul care, pentru a se răzbuna pe satul nerecunoscător că i-a scăpat de invazia de șobolani, răpește o sută treizeci
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
bărbat: se îmbarcă pe o navă mergând să-și întâmpine destinul, să-și ia soarta în propriile mâini. Aceasta nu înainte de a susține de una singură un concert de adio, un recviem la căpătâiul vieții de până atunci la Pietŕ, împresurată de fantasmele morții, singurătății, beznei, celebrând de fapt viața, lumina, libertatea spre care va avea tăria să facă pasul decisiv. Tiziano Scarpa intră în rolul personajului Ceciliei, așa cum Flaubert făcuse în cazul doamnei Bovary, călău-zind-o spre destinul știut. Așa că Scarpa
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
pe o navă, mergând să-și întâmpine destinul, să-și ia soarta în propriile mâini. Asta nu înainte de a susține de una singură, răvășită și intratabilă, un concert de adio, un recviem la căpătâiul vieții de până atunci la „Pieta", împresurată de fantasmele morții, ale singurătății, ale beznei, celebrând de fapt viața, lumina, libertatea spre care va avea tăria să facă pasul decisiv. Tiziano Scarpa intră în rolul personajului Cecilia, așa cum Flaubert făcuse în cazul doamnei Bovary, călăuzind-o spre știutul
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
Trebuie să vorbim. ZOE: Despre ce? TRAHANACHE: Despre... Despre multe.... Gura lumii e din ce în ce mai slobodă. ZOE (iritată că nu poate merge după Tipătescu): Nene, parcă nu te importa gura lumii... TRAHANACHE: Nu când devine chestia politică. Vezi bine, dușmanii ne împresoară. Eu nu mă tulbur așa ușor pentru fitece mișelie, dar ai văzut și tu unde s-a ajuns: scrisori pierdute... (pauză) e-adevărat, plastografiate, dar... Să zici și tu că e scrisul lui Fănică, nu! Și dacă... prin absurd, firește
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
poetică italiană nu prea are cu ce se lăuda, lipsită fiind de o reală capacitate ofertantă și creativă, chiar dacă, probabil, nicicând ca în ultimii patruzeci de ani nu au apărut atâtea volume de poezie. Prin urmare este tot mai greu, împresurați de o asemenea haotică recoltă, să reușim, fie-ne permisă o benignă metaforă - să alegem grâul de neghină. Câteva nume vom reține totuși: Giovanni Raboni (1932- 2004), autor al unei copleșitoare opere poetice, aparținător „generației anilor treizeci”, dar și dramaturg
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
la biserica de cărămizi în fața căreia ne aflăm. N-ar fi urâtă, are un aer de biserică de țară care își caută pajiștile. Un gard de jur împrejur o desparte de stradă, dar nu și de vacarmul mașinilor care o împresoară și o rănesc. „Nu putem intra, îmi spune vară- mea, au închis porțile. Dar de-aici se vede bine.” Un tramvai trece scrânșnind și îi acoperă vocea. Cu mâna înmănușată în negru îmi arată între gard și biserică un mic
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
indelebil asociat dimensiunii lui creatoare, - «Mă bucur ca un copil», scria el în 1810, revendicînd fericirea de a rătăci prin desișul pădurii, printre copaci, flori și stînci. Și dincolo de voioșia panteistă ce inspiră Pastorala, pînă și bătăia destinului care-l împresură în Simfonia a V-a, gîfîind de geniu dezlănțuit și de triumfală tensiune, nu alungă atingerile unei anume directe frăgezimi de percepție. Cele patru note punctînd începutul porneau, după tradiție, din țipătul unei păsări, - un soi de gangur, galben auriu
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de o pregnanță maximă, este cel de al optulea, o adevărată incursiune în infern, în care se realizează și o comparație între genocidul armenilor și acela al evreilor, instrumentat de naziști: „De la convoaiele duse în locuri izolate și ușor de împresurat pentru a fi măcelărite, și de la lagărele de concentrare până la moartea prin împușcare, înfometare, scufundare în apa înghețată, ori arderea de vii a muribunzilor, toate mijloacele folosite pentru uciderea armenilor, pe drumurile Anatoliei, de la Constantinopol și până la Deir-ez- Zor și
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
trupul lor poros, veninul lor argintiu toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale gustul morții-ntre dinți cum altdat gustul de iarbă și palmele mele în jurul cărora creștea ne-ncetat sîngele sîngele ocolind relieful atingerii tale cum răul împresoară și ocolește binele și noaptea cosmică împresoară mărunta noastră zi această zi aruncată-n cazane, fierbînd colcăind cu magma stelară laolaltă, iată toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale și despre vină se poate vorbi și despre
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale gustul morții-ntre dinți cum altdat gustul de iarbă și palmele mele în jurul cărora creștea ne-ncetat sîngele sîngele ocolind relieful atingerii tale cum răul împresoară și ocolește binele și noaptea cosmică împresoară mărunta noastră zi această zi aruncată-n cazane, fierbînd colcăind cu magma stelară laolaltă, iată toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale și despre vină se poate vorbi și despre ispășirea mereu amînată cu neputință îți scriu
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
de nevasta unui cîrciumar iar scrisorica promițătoare venea ca din partea acesteia. Cleopatra, iubita amicului Mitică, joacă, la adăpostul întunericului, rolul cîrciumăriței iar Mitică însuși pe cel al soțului înșelat care descoperă adulterul. Totul avea să fie glumă reușită dar cînd, împresurat de tenebrele nopții, Mișu îl aude brusc pe falsul soț strigîndu-i "Cu nevastă-mea, mizerabile! Te-am mîncat!", îl lovește cu bastonul său noduros "drept în frunte" pe nenorocitul Mitică și-l ucide pe loc. Farsa plănuită la berărie de
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
cumva pătrunzătorul Quevedo citește din mine. În odaia asta prăpădită, de trei pe patru, cam două mii de autori stau cu ochii pe mine - a mai vorbi de singurătate cred c-ar fi culmea! Dac-a existat vreodată un personaj ridicol împresurat de mii de priviri neadormite, acela am fost eu stând la masa-mi de lucru și gândind la voi. Cea mai simplă poezie Cât voi avea zile, când s-o lumina, vrăbiile-or să vină la fereastra mea. Apoi, fiind
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]