1,000 matches
-
acele zile poștașul n-a dat de fiecare dată decît peste Delfina singură? — Asta ca să ne fie învățătură de minte, spune Tîrnăcop. Oricum n-ați fi făcut mare brînză, reia Bătrînul gîndindu-se tot la ale lui, imaginea Armatei era deja împroșcată cu rahat cu premeditare, așa cum s-a întîmpat întotdeauna. Foloasele trebuia să le tragă noua clasă politică și Securitatea. — Eu încă n-am auzit de vreun serviciu secret care să pice prost după vreo schimbare de sistem, spune Dendé. — Zicala
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
decît o mizerie. E ca o bubă dureroasă în care se adună tot mai mult puroi cu fiecare zi ce trece. Cu cît vom aștepta mai mult, va fi mai rău. Decît să așteptăm să se spargă singură și să împroaște tot în jur, mai bine o incizăm din timp. Cum le mai întoarceți, dom’ Roja, observă Gulie. Cum de încă nu v-ați convins că e imposibil să alergați după doi iepuri deodată? Era o scuză că fuseseră mai tinere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-o Bruce. Ți-amintești ciai zis: Tresă dibuiești care-s textele grupului șapoi să reciți scenariul. — Mda, mi-amintesc, Îi spunem noi. Deși vezi tu Bruce, tresă Înveți un nou scenariu. E ca și cu porcăria aia de oportunități egale: Împroașcă-i cu asta pe puțoi și fă-o cu convingere. E doar un alt mic cod pe care te bazezi. De asta Gilman ăla... clatină el din cap zîmbind binevoitor, sigur a repetat discursul ăsta. Comportamentul tău trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sunet, nici măcar obișnuitele și jalnicele scâncete de foame ale câinelui. Antoniu se Îndreaptă spre ,,casa,, cu numărul 11 a vecinului său, dar renunță În ultima clipă, revenind În fața propriei șandramale. Se oprește, Își ridică privirea spre albastrul Întunecat al cerului, Împroșcat cu stele aurii, nemișcate. I se pare nedemn să privească numai pământul. Din când În când trebuie să cuprindă cu ochii și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pâine spre inima mea, fiindcă nu vreau să mănânc fasole verde și-un cartof copt? Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu chiloții pe vine, ca s-o văd și eu cum arată când țâșnește din mine. Sau, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care ducea la WC și, din zece-cinșpe smuceli sălbatice, ajungeam să ejaculez în pisoar. Sâmbăta după-amiază, când ajungeam la film, îmi lăsam prietenii să meargă să cumpere dulciuri de la automat, iar eu mă retrăgeam la cucurigu, în fundul sălii, și îmi împroșcam jeturile de frișcă într-un ambalaj de ciocolată. La o ieșire la iarbă verde organizată de asociația noastră familială, am scobit la un moment dat un măr de cotor, am observat cu uimire (ajutat și de obsesia mea) cam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează la tot pasul. Pe urmă, fără cel mai mic zgomot, mă cațăr pe calorifer și șterg guguloiul încins cu o bucată de hârtie igienică. Supun unui examen atent perdeaua de la duș, cada, gresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-mi scot chelu’ așa, cu una-cu două! închipuie-ți ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost prins cu rața-n gură! Închipuie-ți ce-ar fi fost dacă aș fi mers până la capăt și aș fi împroșcat brațul auriu al acelei șikse care dormea lângă mine! Și-apoi, la cină, Morty îmi comandase homar, primul homar din viața mea. Ei bine, homarul o fi fost de vină. Acest tabu odată încălcat cu atâta simplitate și ușurință, latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vârât sula într-o chestie, i-ai imprimat o mișcare de du-te-vino și ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pulărău mizerabil ce ești, îți pasă mai mult de cioroii din Harlem, pe care nici nu-i cunoști, decât de mine, care ți-o sug de un an încheiat! Zăpăcită, îndurerată și sărită de pe fix. Căci cu aceste vorbe mă împroașcă din balconul camerei noastre de la un hotel din Atena, în timp ce eu stau în ușă, cu valiza în mână, implorând-o să fie atât de bună și să intre în cameră, ca să pot prinde și eu un avion cu care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băiatul e în viață, una aurie dacă e mort. „Iată o măicuță cu stea aurie“, zice Ralph Edwards pe un ton solemn, prezentând o participantă la concursul radiofonic Adevărul sau consecințele, care în două minute, cu efort minim, va fi împroșcată în poală cu sifon și va căpăta un frigider nou-nouț, pentru bucătăria ei... Măicuță cu stea aurie e și mătușa Clara, cea de sus, de la etaj, numai că aici apare deosebirea - ea nu-și pune stea aurie în fereastră, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mesei, sfredelindu-i cu privirea pe tineri, în timp ce, nevăzută, Mary Jane desface prohabul și suge, pe rând, pula fiecărui candidat. Băiatul care va fi admis în academia militară trebuie să fie capabil să afișeze o ținută sobră, demnă, milităroasă în timp ce împroașcă gurița sălbatică și pricepută, devenită o veritabilă armă în dotarea lui Mary Jane. Zece luni. Incredibil. Pentru că, în tot acest timp, n-a trecut o singură zi - ba chiar un singur ceas - în care să nu mă fi întrebat „De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-a trebuit să fie gâdilat și giugiulit, convins, drogat! să coboare și să-și vadă de treaba lui în scrot, ca bărbații! Mai știi pe careva care să-și fi rupt piciorul alergând după șikse? Sau care să se fi împroșcat cu spermă în ochi la prima lui ieșire în lume? Sau care să fi adunat taman de pe străzile New York-ului o maimuță vie, adevărată, o fată pasionată de Banană? Doctore, poate că alți pacienți visează - mie totul mi se-ntâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
viața ta! Cum e cu putință? Omului nu-i e de nici un folos să fie așa de nemulțumit de viața lui. S-ar zice că-ți face o plăcere nebună, că ești de-a dreptul mândru de faptul că te-mproști de unul singur cu umorul tău ciudat. Cred că, de fapt, nici nu vrei să duci o viață mai bună. Într-un fel, ori de câte ori zici ceva, mereu faci poante, trebuie neapărat să fii „haios“. Și-o ții așa cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aveți! spuse Janet Pardoe, oprindu-se pentru un moment pe culoar și Întorcând spre el ochii ei strălucind de admirație. Domnișoara Warren scria o scrisoare, dar Îi văzu trecând. Își pusese planșeta pe genunchi, și stiloul Îi scârțâia pe hârtie, Împroșcând cerneală și făcând găuri adânci În hârtie. Dragă verișoară Con (scria ea), Îți scriu pentru că nu am nimic mai bun de făcut. Sunt În Orient Express, Însă nu mă duc până la Constantinopol. Voi coborî la Viena. Dar aceasta-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scutură din cap. Nu putea risca să-l piardă acum și multe din fetițele lui Dunn vor fi mai drăguțe decât ea. — Mai bine ne Întoarcem În pat după varieteu. Începură să râdă În timp ce-și beau cafeaua și Împroșcară picături cafenii pe fața de masă. În râsul ei nu existau rețineri; era fericită pentru că greutățile fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stângace una de cealaltă. — Atenție, Îi șopti prietenul lui și amândoi bărbații se Îndreptară și rămaseră „pe loc repaus“, Într-o atitudine țeapănă, căci pe drumul spre gară apăru brusc un automobil ce spărgea pojghița Înghețată și făcea apa să Împroaște. Cine naiba-i? șopti prietenul lui aproape fără să miște din buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul Înalt, garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și numele celuilalt ofițer, care sări din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În ninsoarea purtată de vânt. Apoi deslușiră un bărbat care o cârmea ba Încoace, ba Încolo. Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se buluci Înăuntru și se prăbuși cu răsuflarea tăiată pe bancheta din spate. — Mai este cineva? Întrebă Myatt. Sunteți singur? — Da, da, singur! Îl asigură omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un capăt al banchetei În celălalt și icni de spaimă. Nici nu mai Îndrăzni să deschidă ochii până când mașina nu ajunse iarăși cu patru roți pe sol. Părăsiseră șoseaua principală și mașina se hurduca pe făgașele unui drum de țară, Împroșcând cu lumina ei dură copacii Înmuguriți și transformându-i În siluete de carton. Myatt se aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și transpirat tot. Echipamentul de polo este conceput pentru a corespunde unui singur țel - acela de a-l face pe jucător să arate trăsnet. Până și Prințul Charles arăta ca un zeu al sexului atunci când juca polo. Pantalonii mulați albi, Împroșcați cu noroi, și cizmele de călărie din piele lucrată cu unelte manuale au un efect devastator asupra femeilor. Adăugați un chip frumos și un zâmbet minunat la această Înfățișare și gata, obțineți, cum a spus Oksana, un mâncător de inimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai e stăpân pe mintea lui. Nu poți să te concentrezi. Nu poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte un zgomot. Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate aceste mici doze de emoție. Se găsește întotdeauna cineva care să-și împroaște în aer propria dispoziție. Casetofonul din mașină, care le difuzează în eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
caldă și apă rece, tip pistol, din ceramică. Fără duză de pulverizare. Frigiderul ce marcă era? mă întreabă Duncan. Stropii de salivă sclipesc în lumina becurilor din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi de piatră, din Noua Anglie, o moară de apă, îi spun. Oferit de un agent de asigurări. Notaseră pe el programarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge pe prosop. Cu fața încrețită în jurul nasului, se uită la el de aproape și zice: — Îmi spui și mie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e trecută Samara Umpirsi. Pe 17 august, Helen a vândut o casă de pe Gardner Hill Road. Așa, și l-a ucis pe regele tiranic al republicii Tongla. — Citește! strigă tipul cu mașinuțele. Berea pe care o ține în mână îi împroașcă degetele cu spumă și picură pe covor. — Citește-mi unde zice că trebuie să pierd totul într-o singură noapte și lumea să spună că eu sunt de vină. Îmi arunc ochii în cărțulie și dau de alte nume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vă deplasați pe Weeden Avenue la numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți un bărbat adult pentru cercetări...“ Ceaslovul cade și se lovește de birou cu zgomot. Tinctura de iod, amoniacul, oțetul și zeama de varză împroașcă peste tot. Hârtiile și cărțile alunecă pe jos. — Mona! țipă Helen. Nu o omorî! îi zic. Nu o omorî, te rog! Și Helen îmi apucă mâna cu mâna ei pătată și zice: — Cred că ar fi mai bine să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]