719 matches
-
cu îmbrățișări de mușchi cald de copac, cu furnici cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre. nouă în primul loc: găsești că ploaia ușurează așteptarea ta, apele curgând în partea de sus a cerului tău, cel de deasupra cerului celorlalți, împrospătează gândurile tale, liniștesc sufletul tău, aduc prosperitate grădinii tale suspendate. fără lunga așteptare a prințului tău, cel hotărât să ajungă la capătul drumului său lung și întortocheat, cerul tău nu s-ar limpezi, khamsinul nu ar mai adia, dragostea nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
afară, strigă cineva, alerg pe câmpul înverzit cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă... 8 noiembrie, Sydney Aborigenul din fața mea stă în poziție de lotus. A închis ochii. Văd razele soarelui cum pătrund în corpul acestui bătrân, văd aerul împrospătându-i sângele. Pe chip i s-a așternut o expresie de fericire, s-a închis în el ca miezul de nucă în coajă. Seamănă cu gorunul în care mi-am petrecut copilăria, seamănă cu bunica pe care o vedeam atât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-ți bea sângele noapte de noapte, tu nici nu știi că te-ai transformat într-un eleșteu de sânge din care el se adapă". Copilul acesta a fost mereu un deflaționist, adică unul care neagă ordinea stabilită, cu gândul să împrospăteze lucrurile, să creeze ceva nou și neașteptat, ceva cu adevărat extraordinar pentru oameni, în această privință copilul îi semănă, mereu îi este dor să schimbe ceea ce o înconjoară, uneori ar fi vrut să întoarcă lumea pe dos cum faci cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a se folosi de el într-un alt proces. Condițiile pentru ca părțile să poată renunța sunt aceleași și în cazul medierii ca la judecarea pricinii, cu excepția obligării la cheltuieli de judecată a reclamatului, dacă acesta este în culpă. Pentru a împrospăta memoria mediatorului, cât și a specialiștilor în drept interesați, menționăm câteva dintre aceste condiții : și într-o situație și în alta partea din conflict sau din procesul pe rolul instanței să aibă și capacitatea de exercițiu pentru că nimeni nu își
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Dacă sunteți programați la mine, veniți după aia, să vă semnez. Bine?" "Bine", confirmă cei doi, chiar în momentul în care pe ușă intră Fany. "Ce faci, dragă?", rânjește rău-prevestitor radiologul. Asistenta se blochează. Așa că răspunde tot el: "Văd că împrospătezi aerul pe holuri, tu. Te tot fâlfâi de colo până colo. Nu știu ce făceai tu pe la dermato, da' aici ai dat de dracu', scumpo. Aici e de muncă și dacă o mai zgudui așa, s-ar putea să zbori din spitalu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai departe, cu toate sertărașele gândurilor ei; toate picurau parcă, în acele momente, în ale mele, ca și cum cineva le-ar fi lichefiat ca prin minune; începeam așadar, încet-încet să respir cu proprii plămâni ai Iozefinei; treptat simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele de holtei sastisit, ipohondru și pretențios; era ca și cum coborau ca la o comandă unică, și ele, în tălpile ei. Atrași amândoi de ne mai pomenitul portret al Contesei de Bethlen din pasajul mult îndrăgit de Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și coșmaruri, într-una din zile, scriind împreună cu Iozefina la finalul textului, Roji, bibliotecara ne anunță că iese să-și cumpere ceva de mâncare și, dacă apare cumva vreun client, ne roagă să-i ținem locul. O ninsoare slabă parcă împrospăta aerul, și nu numai afară. Parcă ninsoarea tăbărâse și înăuntru. Ieșirea lui Roji produse între noi, văzându-ne singuri, un fel de electriezare. Cum auzi una ca asta, Iozefina întoarse capul spre mine zâmbind ca și cum ar fi zis: Nici nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi strânse lui Valy, mâna ca și cum n-ar mai fi avut de gând să se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
paralel, pînă departe, ca valurile imense ale unei mări Încremenite. PÎnă În sat mai avea de mers cam două ceasuri, dar nu se grăbea. Înainte de a-și continua drumul, făcu un mic ocol și coborî cărarea către șipot, să-și Împrospăteze provizia de apă. N-ar fi avut ce căuta acolo, nu-i era sete, iar apa din bidonul de plastic nu i se terminase, dar o anumită indiferență a naturii părea să-i fi inspirat și lui un sentiment de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atît mai puțin ție, care ai fost înzestrat din naștere cu o fire cameleonică. Și ca să-ți trezesc o amintire cît se poate de sugestivă care nu va face altceva decît să-ți demaște angoasa ta patologică, am să îți împrospătez memoria cu o întîmplare din 1968, care, deși nesemnificativă pentru unii, mie mi se pare că-ți conturează perfect personalitatea pe care nu m-am ferit s-o cataloghez mereu ca fiind una dezechilibrată. Mi-a povestit-o pe vremuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cam ce era în mintea Piticului, uite cum sîntem puși acum la punct de niște articole care pe lîngă statistici riguroase ne sugerează și soluții de criză. Credeam că mă lasă memoria, cînd uite cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin pierderea cuiva drag, pierzi totodată o mulțime de lucruri - fotografii, poezii, locuri: Dante, Avignon, un sonet de Shakespeare, marea de la țărmul Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-l facă sul și-or să-l arunce pe fereastră. Și pe urmă or să mă ia acasă! Covorul ăsta n-are nimic. Și nici genunchiul meu n-are nimic. — Dar a avut, se grăbește maică-mea să-mi împrospăteze memoria, când ai avut piciorul în ghips până-n șold, dragule. Cât a șlepuit pe chestia aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Pârvuleștilor. A fost și-o condiție la însurătoare, să nu aducă vreunul de-ai lui, să nu meargă să-i vadă. Le mai trimitea el bani pe ascuns câteodată. Mai știi, poate l-au ales intenționat, mai bolovan, să-și împrospăteze sângele. Numai că n-au avut copii. Ce mai era la el spoială de cultură de la nevastă-i venea. Tot ea l-a împins de la spate, prin relațiile familiei ei, păi cum crezi c-a ajuns el să prindă post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ani cînd m-au luat pe sus vreo patru, obligîndu-mă să mă privesc În oglindă. De-atunci Încoace, nu a trecut nici măcar o singură zi fără să mă asalteze această amintire... Iar dacă uitam, vă găseați imediat voi să-mi Împrospătați memoria... Știi În cîte limbi sînt capabil să recunosc cuvîntul „monstru”? În optsprezece, inclusiv În quechua, chineză și malaeză. Cum aș putea crede În existența unui Dumnezeu care a avut curajul să mă arunce În lume cu fața asta? RÎse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți amintești cât mai multe despre Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Nu prea am ce să-mi amintesc, pentru că știu destul de puține lucruri despre el, răspunse acesta cu sinceritate. Dar o să fac tot ce-mi stă în putință ca să-mi împrospătez memoria. Din păcate, era deja un om sfârșit, pe care lăcomia excesivă îl făcuse să-și piardă prodigioasele facultăți care îl transformaseră, cu mulți ani în urmă, în Omul-Memorie cel mai respectat din insule, pe care veneau să-l consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu el o singură pipă lăsându-i-le ei pe celelalte șase. Și o provizie importantă de Clan. De două ori pe an, la Florii și de Ziua Morților, Își aprinde și ea una. Se gândește la Szántó, iar fumul Împrospătează preț de câteva minute mirosul vechi de tutun, impregnat pentru totdeauna În pereții medievali ai atelierului. În timp ce bărbații Își luau la revedere, ea adăugă: Dacă ai nevoie de panouri plublicitare, știi unde mă găsești. Îi Întinse o carte de vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atît mai puțin ție, care ai fost înzestrat din naștere cu o fire cameleonică. Și ca să-ți trezesc o amintire cît se poate de sugestivă care nu va face altceva decît să-ți demaște angoasa ta patologică, am să îți împrospătez memoria cu o întîmplare din 1968, care, deși nesemnificativă pentru unii, mie mi se pare că-ți conturează perfect personalitatea pe care nu m-am ferit s-o cataloghez mereu ca fiind una dezechilibrată. Mi-a povestit-o pe vremuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cam ce era în mintea Piticului, uite cum sîntem puși acum la punct de niște articole care pe lîngă statistici riguroase ne sugerează și soluții de criză. Credeam că mă lasă memoria, cînd uite cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ciob de oglindă: obrajii căzuți, ochii spălăciți, buze vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
posibil, toate calendarele aveau evidențiate îndestulările pântecelui: pește prăjit, borș de pește, chifteluțe de pește, icre de pește, saramură de pește, o cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana, leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
casei. Tot cu „dumneavoastră“, cu „domnul Radu“ uneori, alteori cu „domnul Sergiu“, mi se adresa și de la sol, din labirintul ăla de mobile dislocate și Împrăștiate pe te miri unde. Avea un fel nemaiîntîlnit de a Înviora tot ce atingea, Împrospăta ceea ce Întreprindea prin plăcerea de a aspira totul În poveste: de la examenele susținute la cărțile negăsite, de la Înghețata cumpărată la colțul străzii la sandalele noi care o roseseră, mai ales la piciorul stîng, „uitați aici, deasupra călcîiului, simțiți?“ Fata asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lucrării De Civitate Dei170. El cunoaște cele trei forme propuse de versiunile Bibliei, respectiv „îngeri”, „fii ai lui Dumnezeu” și „fii ai zeilor”, dar, spre deosebire de Philon, se arată favorabil celei de-a doua forme. Interpretarea sa are meritul de a împrospăta un pic subiectul, înscriindu-se totuși într-o tradiție deja bine stabilită. Urmașii lui Seth și cei ai lui Cain constituie, în opinia sa, populațiile celor două faimoase cetăți, „pe de o parte, cetatea cerească statornicită acum jos pe pământ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dorit atât de mult libertatea, încât ne-am îmbolnăvit, pur și simplu, de libertate. Am evadat de lângă tine pentru că ni se vestejiseră sentimentele și mi-am luat libertatea de a arunca rouă peste sentimentele mele, în speranța că se vor împrospăta. A fost o iluzie. Simțeam că, fiind căsătorită, nu sunt liberă. Este o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al lumii mă aflu, ce fac, de ce fac... Acum, culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]